2ra-1114/14 — Recunoaşterea calităţii de membru al colectivului de muncă, corectarea înscrierii în carnetul de muncă, atribuirea cotei-părţi din proprietatea întreprinderii de arendă, încasarea sumei cu titlu de valoarea produsului de arendă şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: V. Micu dosarul nr. 2ra-1114/14 (Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău) instanţa de apel: N. Cernat, A. Minciuna, A. Pahopol (Curtea de Apel Chişinău) DECIZIE 28 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca – Doneva, Valentina Clevadî Iuliana Oprea, Ion Druţă examinând recursul declarat de către Iurco Valentina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Valentinei Iurco împotriva Societăţii cu răspundere limitată „Proiecttehservis” şi Camerei Înregistrării de Stat cu privire la recunoaşterea calităţii de membru al colectivului de muncă, corectarea înscrierii în carnetul de muncă, atribuirea cotei-părţi din proprietatea întreprinderii de arendă, încasarea sumei cu titlu de valoarea produsului de arendă şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Iurco Valentina şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 01 iulie 2013, c o n s t a t ă La 22 octombrie 2010 Iurco Valentina a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Proiecttehservis” şi Camerei Înregistrării de Stat cu privire la recunoaşterea calităţii de membru al colectivului de muncă, corectarea înscrierii în carnetul de muncă şi atribuirea cotei-părţi din proprietatea întreprinderii de arendă. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la 01 aprilie 1994 a fost angajată la ÎA „Proiecttehservis”, unde a activat până la 23 noiembrie 2005, când a fost concediată în mod ilegal. ÎA „Proiecttehservis” a fost fondată în a. 1991 după ce filiala Chişinău a IUFPT „Soiuzorgtehstroi” a trecut la autogestiunea colectivului de muncă (pct. 1 din Statutul ÎA „Proiecttehservis”).

Patrimoniul întreprinderii de arendă include mijloace fixe şi circulante luate în arendă care formează fondul statutar, mărimea căruia este reflectată în bilanţul întreprinderii (pct. 3.1. al Statutului). Totodată, în proprietatea întreprinderii intră şi producţia confecţionată, veniturile obţinute şi altă avere procurată din contul mijloacelor proprii (pct. 6.2). Menţionează reclamanta că la adunarea generală a ÎA „Proiecttehservis” din 22 aprilie 2003 s-a dispus reorganizarea întreprinderii de arendă în societate cu răspundere limitată. 1 Nefiind de acord cu procedura de reorganizare desfăşurată, în 2004, alături de alţi fondatori, dânsa s-a adresat cu cerere de chemare în judecată prin care s-a plâns de încălcarea drepturilor sale în cadrul reorganizării întreprinderii de arendă.

Prin decizia Curţii de Apel Economice din 16 mai 2006, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 octombrie 2006, actele de constituire ale SRL „Proiecttehservis” au fost anulate, în rezultat întreprinderea fiind din nou supusă procedurii de reorganizare. La adunarea generală a membrilor colectivului de muncă din 25 octombrie 2007, ce a avut loc în lipsa dânsei pe motiv că la 23 noiembrie 2005 a fost concediată în mod ilegal, s-a decis redistribuirea contribuţiilor fiecărui membru al colectivului. Susţine reclamanta că în urma redistribuirii i s-a diminuat valoarea produsului final format de ea, fiindu-i calculat stagiul de muncă în loc de 11 ani, doar 7 ani, şi micşorat salariul mediu lunar până la 250 lei, pe când de fapt a constituit 1 500 lei.

Pretinde că adunarea în cauză a fost de asemenea organizată cu încălcarea normelor legislaţiei în vigoare. Mai mult ca atât, dânsa a fost calomniată şi în absenţă privată de drepturile de membru. În vederea apărării intereselor sale legitime, s-a adresat cu cerere de chemare în judecată prin care a cerut să fie recunoscută membru-fondator al ÎA „Proiecttehservis”, însă cerinţele i-au fost respinse prin hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 30 septembrie 2008, menţinută prin decizia Curţii de Apel Economice din 22 decembrie 2008. Subliniază reclamanta că după pronunţarea hotărârilor judecătoreşti respective a cercetat carnetul său de muncă şi a depistat că acesta conţine inscripţii că dânsa a activat nu la ÎA „Proiecttehservis”, precum în realitate, dar la o altă întreprindere „Proiecttehservice”.

Astfel ea a constatat că pârâta cel puţin din a. 2001 a comis fals de acte şi ştampile, inducând în eroare autorităţile publice şi instanţele judecătoreşti cu unicul scop de a înlătura prin dol şi viclenie muncitorii de la divizarea produsului de arendă, lipsindu-i de dreptul de a fi recunoscuţi alături de reprezentanţii administraţiei ca fiind membri-fondatori. La 22 iunie 2010 ÎA „Proiecttehservis” a fost reorganizată prin transformare în SRL „Proiecttehservis”, modificările respective fiind înregistrate la Camera Înregistrării de Stat. Invocă că Camera Înregistrării de Stat a înregistrat toate modificările în actele statutare ale întreprinderii, fără a ţine cont de falsificările făcute de către administraţia acesteia şi fără a fi verifica legalitatea acţiunilor întreprinse, facilitând înlăturarea colectivului de muncă de la divizarea cotelor din patrimoniul întreprinderii de arendă reorganizate.

Având în vedere că la momentul reorganizării ÎA „Proiecttehservis” întreg patrimoniul acesteia a aparţinut colectivului de muncă, care în perioada 1992-2003 a dezvoltat o activitate comercială comună, fiecare membru al colectivului are dreptul la o cotă-parte din proprietatea întreprinderii ÎA „Proiecttehservis” (ÎA „Proiecttehservice”). Astfel, consideră reclamanta că urmează a fi recunoscută ca fiind membru al colectivului de muncă cu toate drepturile ce i se cuvin. 2 Solicită reclamanta Iurco Valentina corectarea înscrierii în carnetul de muncă astfel încât denumirea angajatorului ÎA „Proiecttehservice” să fie corectată cu ÎA „Proiecttehservis”; recunoaşterea calităţii de membru al colectivului de muncă al ÎA „Proiecttehservis” în perioada 1994-2010; atribuirea cotei-părţi din proprietatea întreprinderii de arendă în mărime de 62 781 lei.

Pe parcursul examinării cauzei în faţa primei instanţe, reclamanta şi-a concretizat cerinţele, solicitând încasarea în beneficiul său de la SRL „Proiecttehservis” a sumei de 62 781 lei cu titlu de valoarea produsului de arendă la care a contribuit cu munca proprie, precum şi compensarea cheltuielilor de judecată suportate aferente pricinii. Ulterior, la 24 august 2012 reclamanta a mai depus o cerere de concretizare, prin care a indicat că a intrat în posesia actului de transfer al activelor ÎA „Proiecttehservis”, reorganizată în SRL „Proiecttehservis”, ce reflectă valoarea lor reală. Având în vedere informaţia inclusă acolo, dar şi propriile calcule, pretinde încasarea în beneficiul său de la SRL „Proiecttehservis” a sumei de 128 124 lei ce constituie valoarea reală a produsului de arendă la care a contribuit cu munca proprie.

Totodată, invocă că a suferit din cauza umilinţelor din partea administraţiei fostului angajator, i s-a defăimat bunul nume şi i-a fost lezată onoarea şi demnitatea, dauna morală cauzată estimând-o la suma de 100 000 lei. Astfel, cere reclamanta Iurco Valentina încasarea în beneficiul său de la SRL „Proiecttehservis” a sumei de 128 124 lei cu titlu de valoarea produsului de arendă şi 100 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 01 iulie 2013 cerinţele privind recunoaşterea calităţii de membru a colectivului de muncă şi corectarea înscrierii în carnetul de muncă, au fost respinse ca fiind tardive. În privinţa cerinţelor de atribuire a cotei-părţi din proprietatea întreprinderii de arendă, încasarea sumei cu titlu de valoarea produsului de arendă şi repararea prejudiciului moral, procesul a fost încetat în temeiul art. 265 lit. b) CPC.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către Iurco Valentina şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 01 iulie 2013. La 05 februarie 2014, în termenul prevăzut de lege, Iurco Valentina a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2013, cerând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti atacate cu emiterea unei hotărâri noi prin care acţiunea să fie admisă. În motivarea recursului, recurenta a invocat că instanţele ierarhic inferioare au interpretat şi aplicat în mod eronat normele de drept procedural, în mod ilegal încetând procesul pe capetele de cerere privind atribuirea cotei-părţi din proprietatea întreprinderii de arendă, încasarea sumei cu titlu de valoarea produsului de arendă şi repararea prejudiciului moral.

Indică că prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 28 noiembrie 2012 a fost încetat procesul pe capetele respective de cerere, însă prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2013 încheierea în cauză a fost casată, cu remiterea pricinii spre rejudecare, iar Curtea de Apel Chişinău în mod expres a stipulat inaplicabilitatea la caz a art. 265 lit. b) CPC deoarece 3 prezentele cerinţele diferă de cele înaintate în cadrul pricinii civile la cererea de chemare în judecată a Valentinei Iurco şi altora împotriva ÎA „Proiecttehservis” cu privire la recunoaşterea calităţii de membru fondator, respinse prin hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 30 septembrie 2008, menţinută prin decizia Curţii de Apel Economice din 22 decembrie 2008. Însă în urma rejudecării atât Judecătoria Rîşcani mun.

Chişinău, cât şi Curtea de Apel Chişinău la emiterea hotărârilor judecătoreşti contestate au ignorat concluziile expuse în textul deciziei din 05 martie 2013. Suplimentar, indică că instanţele judecătoreşti ierarhic inferioare au desconsiderat încălcările evidente de către administraţia SRL „Proiecttehservis” ale drepturilor sale de membră a colectivului de muncă, precum şi nu au dat vreo apreciere juridică nerespectării de către Camera Înregistrării de Stat a procedurii legale de înregistrare a modificărilor în actele statutare şi alte documente ale societăţii reorganizate. La 25 februarie 2014 în adresa SRL „Proiecttehservis” şi Camerei Înregistrării de Stat a fost expediată copia recursului declarat de către Iurco Valentina cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs.

Intimatele nu au depus referinţe la recursul declarat. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 16 aprilie 2014 recursul declarat de către Iurco Valentina a fost considerat admisibil. În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Potrivit art. 265 lit. b) CPC, instanţa judecătorească dispune încetarea procesului în cazul în care într-un litigiu între aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri s-a emis o hotărîre judecătorească rămasă irevocabilă. În conformitate cu art. 239 CPC, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată.

Din suportul probatoriu prezent la materialele cauzei rezultă că la 22 octombrie 2010 Iurco Valentina a depus prezenta cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Proiecttehservis” şi Camerei Înregistrării de Stat cu privire la recunoaşterea calităţii de membru al colectivului de muncă, corectarea înscrierii în carnetul de muncă şi atribuirea cotei-părţi din proprietatea întreprinderii de arendă (f.d. 4-6). Ulterior, prin două cereri de concretizare dânsa a solicitat încasarea în beneficiul său de la SRL „Proiecttehservis” a sumei de 128 124 lei cu titlu de 4 valoarea produsului de arendă şi 100 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, precum şi compensarea cheltuielilor de judecată suportate (f.d.

84, 156-158). Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 01 iulie 2013 cerinţele privind recunoaşterea calităţii de membru a colectivului de muncă şi corectarea înscrierii în carnetul de muncă, au fost respinse ca fiind tardive. În privinţa cerinţelor de atribuire a cotei-părţi din proprietatea întreprinderii de arendă, încasarea sumei cu titlu de valoarea produsului de arendă şi repararea prejudiciului moral, procesul a fost încetat în temeiul art. 265 lit. b) CPC (f.d. 208-214). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către Iurco Valentina şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 01 iulie 2013 (f.d. 248-254).

Totodată, materialele cauzei relevă că anterior, Iurco Valentina alături de alte 48 de persoane a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎA „Proiecttehservis” cu privire la recunoaşterea calităţii de membru-fondator. Pretenţiile respective ale Valentinei Iurco au fost respinse ca fiind neîntemeiate prin hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 30 septembrie 2008, menţinută prin decizia Curţii de Apel Economice din 22 decembrie 2008 şi decizia Curţii Supreme de Justiţie din 27 mai 2009 (f.d. 61-70).

Se reiterează că cauza civilă anterioară a avut ca obiect recunoaşterea calităţii Valentinei Iurco de membru fondator al ÎA „Proiecttehservis”, însă prin prezenta cerere de chemare în judecată recurenta-reclamantă pretinde recunoaşterea calităţii de membru al colectivului de muncă a ÎA „Proiecttehservis”, reorganizată în SRL „Proiecttehservis”, corectarea înscrierii în carnetul de muncă, atribuirea cotei-părţi din proprietatea întreprinderii de arendă, încasarea sumei cu titlu de valoarea produsului de arendă şi repararea prejudiciului moral.

Astfel, se constată cu certitudine că cerinţele înaintate de către recurentă în cadrul prezentei pricini nu coincid cu cele înaintate în cauza anterioară, instanţele ierarhic inferioare în mod neîntemeiat şi ilegal dispunând încetarea procesului pe capetele de cerere privind atribuirea cotei-părţi din proprietatea întreprinderii de arendă, încasarea sumei cu titlu de valoarea produsului de arendă şi repararea prejudiciului moral. În acest context, instanţa de recurs reţine că prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 28 noiembrie 2012 a fost admis demersul SRL „Proiecttehservis” şi în temeiul art. 265 lit. b) CPC încetat procesul pe capetele de cerere cu privire la recunoaşterea calităţii de membru al colectivului de muncă, atribuirea cotei-părţi din proprietatea întreprinderii de arendă, încasarea sumei cu titlu de valoarea produsului de arendă şi repararea prejudiciului moral (f.d.

172-175). Însă prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2013 a fost admis recursul declarat de către Iurco Valentina, casată integral încheierea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 28 noiembrie 2012 şi remisă pricina spre rejudecare. Curtea de Apel Chişinău în textul deciziei respective în mod expres a indicat asupra inaplicabilităţii la caz a prevederilor art. 265 lit. b) CPC deoarece cerinţele prezentei acţiuni şi cele formulate în cadrul examinării pricinii anterioare cu privire la recunoaşterea calităţii de membru-fondator, nu sunt identice.

5 Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie evidenţiază lejeritatea cu care instanţele ierarhic inferioare au comis încălcările respective de procedură, în mod neîntemeiat încetând procesul pe unele capete de cerere, cu desconsiderarea evidentă a concluziilor formulate anterior de către Curtea de Apel Chişinău în textul deciziei din 05 martie 2013, şi condiţionând astfel o nouă reexaminare a fondului cauzei.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că s-a constatat într-o manieră certă încălcarea de către instanţele ierarhic inferioare a normelor imperative de drept procedural prin încetarea neîntemeiată a procesului pe unele capete de cerere, omisiune care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs la examinarea cauzei în ordine de recurs, şi având în vedere lipsa temeiurilor legale de a restitui pricina spre rejudecare în prima instanţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Iurco Valentina, a casa integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2013, cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel în alt complet de judecată.

La rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi reexaminând pricina, să emită o decizie legală şi întemeiată, respectând dreptul părţilor la un proces echitabil. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Iurco Valentina.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Valentinei Iurco împotriva Societăţii cu răspundere limitată „Proiecttehservis” şi Camerei Înregistrării de Stat cu privire la recunoaşterea calităţii de membru al colectivului de muncă, corectarea înscrierii în carnetul de muncă, atribuirea cotei-părţi din proprietatea întreprinderii de arendă, încasarea sumei cu titlu de valoarea produsului de arendă şi repararea prejudiciului moral, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca – Doneva Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă 6