2rh-369/15 — Cu privire la recunoașterea calității de membru al colectivului de muncă, corectarea înscrierii în carnetul de muncă, atribuirea cotei-părți din proprietatea întreprinderii de arenda, încasarea sumei cu titlu de valoare a produsului de arenda și repararea prejudiciului moral

dosarul nr. 2rh-369/15 prima instanţă: V. Micu instanţa de apel – N. Cernat, A. Pahopol, A. Minciuna instanța de recurs: Sv. Filincova, M. Ghervas, D. Mardari ÎNCHEIERE 09 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând cererea de revizuire depusă de către Valentina Iurco, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Valentinei Iurco împotriva Societăţii cu răspundere limitată „Proiecttehservis” şi Întreprinderea de Stat ”Camera Înregistrării de Stat” cu privire la recunoaşterea calităţii de membru al colectivului de muncă, corectarea înscrierii în carnetul de muncă, atribuirea cotei-părţi din proprietatea întreprinderii de arendă, încasarea sumei cu titlu de valoare a produsului de arendă şi repararea prejudiciului moral, împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 20 mai 2015, prin care recursul Valentinei Iurco a fost declarat inadmisibil, constată: La 22 octombrie 2010 Iurco Valentina a depus cerere de chemare în judecată împotriva „Proiecttehservis” Societate cu răspundere limitată şi Întreprinderea de Stat ”Camera Înregistrării de Stat” cu privire la recunoaşterea calităţii de membru al colectivului de muncă, corectarea înscrierii în carnetul de muncă şi atribuirea cotei-părţi din proprietatea întreprinderii de arendă (f.d.4-6 vol.I).

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la 01 aprilie 1994 a fost angajată la Întreprinderea de Arendă „Proiecttehservis”, unde a activat până la 23 noiembrie 2005, când a fost concediată în mod ilegal. Întreprinderea de Arendă „Proiecttehservis” a fost fondată în anul 1991 după ce filiala Chişinău a IUFPT „Soiuzorgtehstroi” a trecut la autogestiunea colectivului de muncă (pct.1 din Statutul Întreprinderii de Arendă „Proiecttehservis”). Patrimoniul întreprinderii de arendă include mijloace fixe şi circulante luate în arendă care formează fondul statutar, mărimea căruia este reflectată în bilanţul întreprinderii (pct.3.1.al Statutului). Totodată, în proprietatea întreprinderii intră şi producţia confecţionată, veniturile obţinute şi altă avere procurată din contul mijloacelor proprii (pct. 6.2).

Menţionează reclamanta că la adunarea generală a Întreprinderii de Arendă „Proiecttehservis” din 22 aprilie 2003 s-a dispus reorganizarea întreprinderii în societate cu răspundere limitată. Nefiind de acord cu procedura de reorganizare desfăşurată, în 2004, alături de alţi fondatori, dânsa s-a adresat cu cerere de chemare în judecată prin care s-a plâns de încălcarea drepturilor sale în cadrul reorganizării întreprinderii de arendă. Prin decizia Curţii de Apel Economice din 16 mai 2006, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 octombrie 2006, actele de constituire ale „Proiecttehservis” Societate cu răspunrere limitată au fost anulate, în rezultat întreprinderea fiind din nou supusă procedurii de reorganizare.

La adunarea generală a membrilor colectivului de muncă din 25 octombrie 2007, ce a avut loc în lipsa dânsei pe motiv că la 23 noiembrie 2005 a fost concediată în mod ilegal, s-a decis redistribuirea contribuţiilor fiecărui membru al colectivului. Susţine reclamanta că în urma redistribuirii i s-a diminuat valoarea produsului final format de ea, fiindu-i calculat stagiul de muncă în loc de 11 ani, doar 7 ani, şi micşorat salariul mediu lunar până la 250 lei, pe când de fapt a constituit 1 500 lei. Pretinde că adunarea în cauză a fost de asemenea organizată cu încălcarea normelor legislaţiei în vigoare. Mai mult ca atât, dânsa a fost calomniată şi privată de drepturile de membru.

În vederea apărării intereselor sale legitime, s-a adresat cu cerere de chemare în judecată prin care a cerut să fie recunoscută calitatea de membru-fondator al Întreprinderii de Arendă „Proiecttehservis”, însă cerinţele i-au fost respinse prin hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 30 septembrie 2008, menţinută prin decizia Curţii de Apel Economice din 22 decembrie 2008. Subliniază reclamanta că după pronunţarea hotărârilor judecătoreşti respective a cercetat carnetul său de muncă şi a depistat că acesta conţine înscripţii că dânsa a activat nu la Întreprinderea de Arendă „Proiecttehservis”, precum în realitate, dar la o altă întreprindere „Proiecttehservice”.

Astfel ea a constatat că pârâta cel puţin din anul 2001 a comis fals de acte şi ştampile, inducând în eroare autorităţile publice şi instanţele judecătoreşti cu unicul scop de a înlătura prin dol şi viclenie muncitorii de la divizarea produsului de arendă, lipsindu-i de dreptul de a fi recunoscuţi alături de reprezentanţii administraţiei ca fiind membri-fondatori. La 22 iunie 2010 Întreprinderea de Arendă „Proiecttehservis” a fost reorganizată prin transformare în „Proiecttehservis” Societate cu răspundere limitată, modificările respective fiind înregistrate la Întreprinderea de Stat ”Camera Înregistrării de Stat”.

Invocă că, Întreprinderea de Stat ”Camera Înregistrării de Stat” a înregistrat toate modificările în actele statutare ale întreprinderii, fără a ţine cont de falsificările făcute de către administraţia acesteia şi fără a fi verificate legalitatea acţiunilor întreprinse, facilitând înlăturarea colectivului de muncă de la divizarea cotelor din patrimoniul întreprinderii de arendă reorganizate. Având în vedere că la momentul reorganizării Întreprinderii de Arendă „Proiecttehservis” întreg patrimoniul acesteia a aparţinut colectivului de muncă, care în perioada 1992-2003 a dezvoltat o activitate comercială comună, fiecare membru al colectivului are dreptul la o cotă-parte din proprietatea Întreprinderii de arendă „Proiecttehservis” (Întreprinderii de arendă „Proiecttehservice”).

Astfel, consideră reclamanta că urmează a fi recunoscută ca fiind membru al colectivului de muncă cu toate drepturile ce i se cuvin. Solicită reclamanta Iurco Valentina corectarea înscrierii în carnetul de muncă astfel încât denumirea angajatorului Întreprinderea de arendă „Proiecttehservice” să fie corectată cu Întreprinderea de arendă „Proiecttehservis”; recunoaşterea calităţii de membru al colectivului de muncă al Întreprinderii de arendă „Proiecttehservis” în perioada 1994-2010; atribuirea cotei-părţi din proprietatea întreprinderii de arendă în mărime de 62 781 lei. Pe parcursul examinării cauzei în faţa primei instanţe, reclamanta şi-a concretizat cerinţele, solicitând încasarea în beneficiul său de la „Proiecttehservis” Societate cu răspundere limitată a sumei de 62 781 lei cu titlu de valoarea produsului de arendă la care a contribuit cu munca proprie, precum şi compensarea cheltuielilor de judecată suportate aferente pricinii (f.d.84 vol.I).

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani din 10 octombrie 2011 cererea de chemare în judecată s-a admis parțial. S-a încasat din contul „Proiecttehservis” Societate cu răspundere limitată în beneficiul Valentinei Iurco suma de 62782 lei; s-a încasat din contul „Proiecttehservis” Societate cu răspundere limitată în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 1883 lei, 46 bani. În rest, cererea s-a respins ca neîntemeiată (f.d.87-88). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie 2012 s-a admis apelul declarat de „Proiecttehservis” Societate cu răspundere limitată; s-a casat hotărîrea Judecătoriei Rășcani mun. Chișinău din 10 octombrie 2011 cu restituirea pricinii spre rejudecare, în aceași instanță, în alt complet de judecată (f.d.149-158 vol.I).

La 24 august 2012 reclamanta a mai depus o cerere de concretizare, prin care a indicat că a intrat în posesia actului de transfer al activelor Întreprinderii de arendă „Proiecttehservis”, reorganizată în „Proiecttehservis” Societate cu răspundere limitată, ce reflectă valoarea lor reală. Având în vedere informaţia inclusă acolo, dar şi propriile calcule, pretinde încasarea în beneficiul său de la „Proiecttehservis” Societate cu răspundere limitată a sumei de 128 124 lei ce constituie valoarea reală a produsului de arendă la care a contribuit cu munca proprie. Totodată, invocă că a suferit din cauza umilinţelor din partea administraţiei fostului angajator, i s-a defăimat bunul nume şi i-a fost lezată onoarea şi demnitatea, dauna morală cauzată estimând-o la suma de 100 000 lei.

Astfel, cere reclamanta Iurco Valentina încasarea în beneficiul său de la „Proiecttehservis” Societate cu răspundere limitată a sumei de 128 124 lei cu titlu de valoarea produsului de arendă şi 100 000 lei cu titlu de prejudiciu moral (f.d.156 vol.I). Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 28 noiembrie 2012 s-a încetat procesul pe cauza civilă la cererea depusă de Iurco Valentina împotriva „Proiecttehservis” Societate cu răspundere limitată privind recunoașterea în calitate de membru al colectivului de muncă, atribuirea cotelor-părți și încasarea sumei rezultată din contractele de arendă, încasarea prejudiciului moral și material. S-a încasat de la Iurco Valentina în beneficiul „Proiecttehservis” Societate cu răspundere limitată cheltuielile de judecată în sumă de 2000 lei (f.d.174-175 vol.I).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 martie 2013 a fost admis recursul declarat de Iurco Valentina, casată încheierea Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 28 noiembrie 2012, cu remiterea pricinii la rejudecare la Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău (f.d.192-194 vol.I). Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 01 iulie 2013 cerinţele privind recunoaşterea calităţii de membru a colectivului de muncă şi corectarea înscrierii în carnetul de muncă, au fost respinse ca fiind tardive. În privinţa cerinţelor de atribuire a cotei-părţi din proprietatea întreprinderii de arendă, încasarea sumei cu titlu de valoarea produsului de arendă şi repararea prejudiciului moral, procesul a fost încetat în temeiul art. 265 lit. b) Codul de procedură civilă (f.d.208-214 vol.I) Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către Iurco Valentina şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 01 iulie 2013 (f.d.247-259 vol.I). Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 28 mai 2014 s-a admis recursul declarat de către Iurco Valentina, s-a casat integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2013, pricina fiind restituită spre rejudecare în instanța de apel (f.d.11-16 vol.II). Rejudecînd cauza, prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 29 octombrie 2014 a fost admis apelul declarat de Iurco Valentina. S-a casat parțial hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 01 iulie în partea încetării procesului pe capetele de cerere a lui Iurco Valentina împotriva ”Proiecttehservis” Societate cu răspundere limitată privind atribuirea cotei-părţi din proprietatea întreprinderii de arendă, încasarea sumei cu titlu de valoarea produsului de arendă şi repararea prejudiciului moral, emițînd în această parte o nouă hotărîre după cum urmează, s-a respins ca nefondată cererea lui Iurco Valentina împotriva ”Proiecttehservis” Societate cu răspundere limitată privind atribuirea cotei-părţi din proprietatea întreprinderii de arendă, încasarea sumei cu titlu de valoarea produsului de arendă şi repararea prejudiciului moral. În rest, celelalte dispoziții din hotărîrea instanței de fond s-au menținut (f.d.40-47 vol.II).

Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 20 mai 2015, recursul Valentinei Iurco a fost declarat inadmisibil. La 30 iunie 2015 Valentina Iurco a depus la Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău o cerere de revizuire împotriva încheierii instanţei de recurs, solicitînd admiterea cererii, casarea deciziei instanţei de recurs cu dispunerea rejudecării recursului. Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 16 noiembrie 2015 pricina respectivă a fost strămutată la Curtea Supremă de Justiție, pentru soluționarea cererii de revizuire. În motivarea cererii de revizuire, Valentina Iurco a invocat prevederile art. 449 lit. b, Codul de procedură civilă şi anume, consideră decizia instanței de recurs ca fiind una eronată, nefondată, lipsită de suport normativ și faptic, rezultată din aprecierea subiectivă și incompletă a probelor și a legislației în vigoare.

A specificat, că la examinarea cauzelor de către instanțele de judecată nu au fost luate în considerare circumstanțele noi apărute, și anume decizia Curții de Apel Economice din 16 mai 2006. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele considerente. Revizuirea este o cale de retractare a hotărîrii şi nu de reformare. În cadrul revizuirii nu se verifică legalitatea şi temeinicia hotărîrilor adoptate, ci în baza unor temeiuri strict prevăzute de lege are loc redeschiderea procesului şi aceste temeiuri trebuie să fie obiective, reale şi legale ce s-ar încadra în art. 449 Codul de procedură civilă.

De asemenea aceste temeiuri urmează a fi aplicate aşa cum le-a determinat norma juridică respectivă. S-a constatat că prin încheierea Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la 20 mai 2015, a fost declarat inadmisibil recursul Valentinei Iurco, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Valentinei Iurco împotriva Societăţii cu răspundere limitată „Proiecttehservis” şi Întreprinderea de Stat ”Camera Înregistrării de Stat” cu privire la recunoaşterea calităţii de membru al colectivului de muncă, corectarea înscrierii în carnetul de muncă, atribuirea cotei-părţi din proprietatea întreprinderii de arendă, încasarea sumei cu titlu de valoarea produsului de arendă şi repararea prejudiciului moral.

Drept temei al cererii de revizuire au fost invocate prevederile art. 449 lit.b) Cod de procedură civilă. În conformitate cu art. 449 lit. b) Codul de procedură civilă, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Conform art. 451 alin.(1) Codul de procedură civilă, cererea de revizuire trebuie să conţină, în mod obligatoriu, temeiurile consemnate la art. 449 Codul de procedură civilă, cu anexarea probelor ce le confirmă. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că argumentele cererii de revizuire nu pot fi raportate la temeiurile stabilite în art. 449 lit. b) Codul de procedură civilă.

Cu toate că revizuientul indică în cererea de revizuire drept temei art. 449 lit. b) Codul de procedură civilă, în argumentarea cererii nu invocă careva circumstanţe sau probe care ar putea fi raportate la temeiurile stabilite de norma procedurală. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că temeiurile invocate în cererea de revizuire nu pot fi reţinute, deoarece nu sînt confirmate prin prezentarea unor probe concludente. Mai mult ca atît, în esenţa sa, argumentele cererii de revizuire se rezumă la examinarea incorectă a fondului cauzei. Pornind de la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere printre altele, că atunci cînd instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie (cazul Brumărescu contra României).

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii (cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei).

Deci, la caz se va remarca că admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că temeiul invocat în cererea de revizuire este în contradicţie cu prevederile art. 449 Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă. În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 al.

(1) lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Valentina Iurco, împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 20 mai 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Valentinei Iurco împotriva Societăţii cu răspundere limitată „Proiecttehservis” şi Întreprinderea de Stat ”Camera Înregistrării de Stat” cu privire la recunoaşterea calităţii de membru al colectivului de muncă, corectarea înscrierii în carnetul de muncă, atribuirea cotei- părţi din proprietatea întreprinderii de arendă, încasarea sumei cu titlu de valoarea produsului de arendă şi repararea prejudiciului moral.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari