2rh-153/13 — Modificarea înscrierii în carnetul de muncă

dosarul nr. 2rh-153/12 prima instanţă – G. Bordea instanţa de apel – D. Chebac, G. Vavrin, T. Chircu instanţa de recurs – S. Novac, T. Vieru, Iu. Sîrcu, I.Corolevschi, T. Chişca-Doneva ÎNCHEIERE 29 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva examinând cererea de revizuire depusă de către Valentina Amza, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Valentinei Amza împotriva Cooperativei de Consum „Universcoop” oraşul Leova cu privire la modificarea înscrierii în carnetul de muncă, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 21 octombrie 2009, prin care a fost respins recursul declarat de către Amza Valentina şi menţinută decizia Curţii de Apel Cahul din 24 februarie 2009 şi hotărârea Judecătoriei Leova din 29 decembrie 2008, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 27 noiembrie 2008, Amza Valentina a depus cerere de chemare în judecată împotriva Cooperativei de consum „Universcoop” oraşul Leova cu privire la modificarea înscrierii în carnetul de muncă.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că activând în calitate de contabil-şef al Cooperativei de consum „Universcoop” Leova, la data de 28 august 2008, a depus o cerere scrisă de demisie care a fost înregistrată de angajator la 29 august 2008. La data indicată cererea ei nu a fost soluţionată, iar în perioada 01 septembrie 2008 - 14 octombrie 2008 ea s-a aflat la tratament, despre ce a înştiinţat angajatorul. Certificatele respective au fost prezentate administraţiei cooperativei la 15 octombrie 2008 şi în aceiaşi zi a fost emisă dispoziţia de eliberare din funcţie în legătură cu încălcarea gravă a obligaţiunilor de muncă, menţiune ce a fost înscrisă în carnetul de muncă.

1 Consideră reclamanta că, administraţia Cooperativei de consum „Universcoop” a încălcat ordinea de demisie prevăzută de al.(4/l) art. 85 Codul muncii, fapt ce a dus la afectarea drepturilor şi intereselor ei prevăzute de lege, atât prin imposibilitatea angajării ulterioare la un alt loc de muncă preconizat la momentul depunerii cererii privind demisia, cât şi prin întreruperea vechimii de muncă. Cere, Amza Valentina obligarea Cooperativei de consum „Universcoop” să anuleze dispoziţia nr.144 din 15 octombrie 2008 despre concedierea ei şi să efectueze în carnetul de muncă înscrieri privind demisia ei în baza al.(4l) art. 85 Codul muncii. Prin hotărîrea Judecătoriei Leova din 29 decembrie 2008, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 24 februarie 2009, apelul declarat de către Amza Valentina a fost respins şi a fost menţinută hotărârea primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 21 octombrie 2009, a fost respins recursul declarat de către Amza Valentina, menţinută decizia Curţii de Apel Cahul din 24 februarie 2009 şi hotărârea Judecătoriei Leova din 29 decembrie 2008, prin care acţiunea a fost respinsă. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 20 aprilie 2011, cererea de revizuire depusă de către Amza Valentina a fost respinsă ca inadmisibilă. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 13 iunie 2012 a fost încetată procedura de revizuire, menţionându-se că nu se admite o nouă adresare în judecată a aceluiaşi revizuent cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri.

La 08 aprilie 2013, Amza Valentina a depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, solicitând admiterea acesteia, casarea deciziei instanţei de recurs, a deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţei. În motivarea cererii indică că a activat în calitate de contabil şef al Cooperativei de Consum ,,Universcoop” în perioada 28 iunie 1999-01 octombrie 2008, la 28 august 2008 a depus cerere de demisie, iar prin dispoziţia nr. 144 din 15 octombrie 2008 a fost concediată. Menţionează că în carnetul de muncă este indicat că a fost concediată în temeiul art. 86 lit. p) Codul Muncii, la iniţiativa angajatorului, fiind ignorată cererea sa de demisie, iar ordinul de concediere fiind emis peste 45 zile de la depunerea cererii de demisie.

Afirmă că Comisariatul de Poliţie al raionului Ialoveni a intentat urmărirea penală în privinţa sa pe faptul însuşirii averii străine, fiind pusă sub învinuire în comiterea infracţiunii prevăzută la alin. (5) art. 191 Cod Penal. Susţine că deşi la emiterea hotărârii primei instanţe, a deciziei instanţei de apel şi a deciziei instanţei de recurs, instanţele de judecată şi-au bazat concluziile pe unele circumstanţe considerate ca fiind stabilite, şi anume că pe parcursul activităţii de muncă în calitate de contabil şef, dînsa a săvârşit grave încălcări a disciplinei economico- financiare, însă după emiterea hotărârilor judecătoreşti i-au devenit cunoscute circumstanţe care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute anterior.

În susţinerea cererii de revizuire a invocat prevederile art. 449 lit. b) CPC, invocînd că prin ordonanţa Procuraturii raionului Leova din 18 aprilie 2011 a fost dispusă reluarea urmării penale în privinţa Valentinei Amza, iar prin ordonanţa din 25 aprilie 2012 Valentina Amza fost pusă sub învinuire pentru comiterea infracţiunii prevăzută a art. 191 alin.(5) Cod Penal. Prin încheierea judecătorului de instrucţie din 2 27 iulie 2012 a fost admisă plângerea Valentinei Amza şi anulate ordonanţele menţionate. Prin decizia Colegiului Penal al Curţii Supreme de Justiţie din 26 decembrie 2012 recursul declarat de către procuror împotriva încheierii judecătorului de instrucţie din 27 iulie 2012 a fost declarat inadmisibil.

Susţine că circumstanţele nominalizate i-au devenit cunoscute prin scrisoarea Curţii Supreme de Justiţie din 28 ianuarie 2013, prin care i-a fost expediata decizia Colegiului Penal al Curţii Supreme de Justiţie din 26 decembrie 2012. Consideră că acuzaţiile despre pretinsele încălcări, denunţate de către intimat, care au stat la baza emiterii dispoziţiei de concediere nr. 144 din 15 octombrie 2008 sunt lipsite de suport juridic, fiind combătute prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 decembrie 2012, care reprezintă circumstanţe esenţiale ale pricinii şi care i-au devenit cunoscute abia la 28 ianuarie 2013, deşi a întreprins toate măsurile pentru a afla aceste circumstanţe şi fapte esenţiale în timpul judecării pricinii în ordine de recurs.

Apreciază că temeiurile invocate de intimat la emiterea dispoziţiei nr. 144 din 15 octombrie 2008 nu au fost confirmate, respectiv concedierea din funcţia de contabil şef este ilegală. Întru susţinerea opiniei sale, invocă explicaţiile date în pct. 55 a Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 12 din 03 octombrie 2005 Cu privire la practica judiciară a examinării litigiilor care apar în cadrul încheierii, modificării şi încetării contractului individual de muncă, potrivit cărora gravitatea presupusei încălcări urma a fi apreciată doar de către instanţele de judecată reieşind din circumstanţele faptei, persoana respectivă, consecinţele pe care le-a avut pentru unitate, încălcarea, luându-se în consideraţie atitudinea critică a făptuitorului faţă de încălcarea imputată.

Indică că caracterul ilegal al urmării penale, implicit decăderea statutului procesual în cauza penală începută în baza denunţului intimatului, confirmă absenţa temeiurilor de concediere, iar hotărârile judecătoreşti emise pe marginea procesului în cauză s-au bazat pe circumstanţe care nu au fost confirmate în cadrul procesului penal. Studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 451 alin. (1) CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art.447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art.449 şi anexându-se probele ce le confirmă.

În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. În interpretarea corectă a prevederilor art. 449 lit. b) este de înţeles că circumstanţele sau faptele menţionate, trebuiau să existe obiectiv până la pronunţarea hotărârii, iar revizuientul nu putea şti despre aceste circumstanţe anterior pronunţării hotărârii, revizuirea căreia se cere.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că motivele invocate în cererea de revizuire nu pot fi reţinute ca circumstanţe sau fapte esenţiale a pricinii, care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului anterior, deoarece revizuienta oferă împrejurări ce ţin de fondul cauzei.

3 Nu pot constitui temei de admitere a revizuirii nici referirea revizuientei la faptul că prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 decembrie 2012 a fost menţinută încheierea judecătorului de instrucţie din 27 iulie 2012 prin care a fost declarată nulă ordonanţa privind reluarea urmăririi penale în privinţa sa din 18 aprilie 2012, deoarece aceste acte au fost emise în anul 2012, pe când decizia revizuirea a cărei se solicită a fost adoptată la 21 octombrie 2009. Alte argumente invocate în cererea de revizuire sunt apreciate critic de către instanţă, dat fiind faptul că acestea au fost invocate drept temei de revizuire în cererea formulată anterior, însă procedura de revizuire fiind încetată în legătură cu retragerea de către Amza Valentina a cererii de revizuire, iar ultimei fiind menţionat că nu se admite o nouă adresare în judecată a aceluiaşi revizuient cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri.

În acest context, Colegiul remarcă că prin revizuirea în sensul declarat se pretinde nu corectarea erorilor judiciare şi omisiunilor justiţiei, dar anularea unei hotărâri irevocabile, fapt care direct contravine atât dispoziţiilor legii naţionale, cât şi celor internaţionale. Astfel, admiterea revizuirii, în circumstanţele descrise ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice, care presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat şi ar constitui o violare a art.6 §1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În acest context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu de reformare a hotărârii contestate, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Distinct de cele relatate şi având în vedere că temeiurile invocate în cererea de revizuire sunt în contradicţie cu prevederile art. 449 lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, 4 d i s p u n e : Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Amza Valentina împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 21 octombrie 2009 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Valentinei Amza împotriva Cooperativei de consum „Universcoop” oraşul Leova cu privire la modificarea înscrierii în carnetul de muncă. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva 5