2ra-1751/14 — Încasarea sumei

prima instanţă: N.Arabadji dosarul nr. 2ra-1751/14 instanţa de apel: Gh.Creţu, A.Doga, A.Pahopol ÎNCHEIERE 28 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Cumpătă Valeriu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea Comercială „TANDEM GRUP” S.R.L. către Cumpătă Valeriu privind încasarea sumei şi cererea reconvenţională a lui Cumpătă Valeriu către Societatea Comercială „TANDEM GRUP” S.R.L.

privind încasarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu, a prejudiciului material, moral, recunoaşterea dreptului preferenţial de procurare a automobilului şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către Cumpătă Valeriu şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 martie 2012, c o n s t a t ă La data de 11 septembrie 2009 Societatea Comercială „TANDEM GRUP” S.R.L. a depus cerere de chemare în judecată către Cumpătă Valeriu privind încasarea sumei.

În motivarea acţiunii s-a indicat că, la data de 14.11.2008 reclamantul având calitatea de vânzător şi pârâtul Cumpăta Valeriu, având calitate de cumpărător, au semnat o recipisă prin care reclamantul vinde, iar pîrîtul cumpără automobilul Dacia Logan cu numărul de înmatriculare CKZ 613, anul fabricaţiei 2006, numărul motorului 0690618, având ca scop transmiterea de către ultimul a sumei de 3500 euro pe un termen de şase luni. Ulterior, la data de 05.01.2009 a fost semnat un contract de vânzare cumpărare între Societatea Comercială „TANDEM GRUP” S.R.L. şi Cumpăta Valeriu privind vînzarea automobilului sus indicat. În contract a fost stipulată de asemenea utilizarea eterului adăugător câte 120 lei pe zi, şase zile în săptămînă.

Astfel , pârâtul şi-a asumat obligaţia fermă faţă de reclamant de a restitui banii la expirarea termenului stabilit. La scadenţă însă, pârâtul nu a executat obligaţia asumată, inclusiv nu a achitat utilizarea eterului pentru această perioadă. Până la înaintarea cererii în instanţa de judecată, pârâtul a achitat 4200 lei pentru 35 zile de eter şi 6800 lei suma pentru răscumpărarea autoturismului susmenţionat sau 511,78 euro. Din aceste motive a solicitat încasarea sumei de 4080 lei pentru 34 zile de eter pînă la data de 02.02.2009, a sumei restante de 46 729 lei ce constituie valoarea automobilului conform contractului de vânzare - cumpărare cît şi încasarea tuturor cheltuielilor de judecată.

La 23.02.2010 pîrîtul Cumpătă Valeriu a adresat instanţei de judecată cerere reconvenţională apoi la 26.05.2010, 28.07.2010, 28.12.2010, 24.03.2011, 19.09.2011 cereri reconvenţionale concretizate, indicând că a încheiat contractul de vânzare- cumpărare a automobilului la 14.11.2008, a achitat suma de 39 800 lei, însă nu a primit nici un cec. La 02.02.2009 poliţia rutieră a ridicat numerele de înmatriculare a automobilului, ce a adus la interzicerea exploatării acestuia deoarece erau expirate actele. S-a adresat la administraţie cu cereri la data de 05.02.2009, 23.04.2009 şi 17.08.2009 pentru a-i acorda actele pentru exploatarea automobilului său şi să-i fie acordat un alt lucru, însă nu a primit nici un răspuns.

Din aceste motive a solicitat încasarea din contul Societăţii Comerciale „TANDEM GRUP” S.R.L. suma de 123 680 lei, ce constituie 324 zile de absenţă forţată de la serviciu, din 02.02.2009 până la 23.12.2009. La fel Cumpăta Valeriu a solicitat încasarea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei, suma achitată conform recipiselor din 18.11.2008, 02.02.2009 în mărime de 26 000 lei, încasarea sumei de 13 800 lei conform foii de parcurs nr. 794624 din 24.12.2008 până la 02.02.2009 - 41 zile lucrătoare, recunoaşterea după el a dreptului preferenţial la cumpărarea autoturismului de model „Dacia Logan”, cu numărul de înmatriculare CKZ 613, cît şi încasarea sumei de 6000 lei pentru asistenţa juridică.

Prin hotărârea Judecătoriei Râşcani, mun. Chişinău din 29 martie 2012 s-a admis parţial cererea Societăţii Comerciale „TANDEM GRUP” S.R.L. către Cumpătă Valeriu privind încasarea sumei . S-a încasat de la Cumpătă Valeriu în beneficiul Societăţii Comerciale „TANDEM GRUP” S.R.L. suma de 21 480 lei cu titlu de sumă restantă a valorii automobilului, 3 000 lei cu titlu de plată pentru utilizarea eterului şi 762,13 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar în total suma de 25 242,13 lei. S-a respins ca nefondată cererea reconvenţională a lui Cumpătă Valeriu către Societatea Comercială „TANDEM GRUP” S.R.L.

privind încasarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu, a prejudiciului material, moral, recunoaşterea dreptului preferenţial de procurare a automobilului şi încasarea cheltuielilor de judecată . 2 Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Cumpătă Valeriu a declarat apel la 01 iunie 2012 prin care a solicitat casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri privind respingerea integrală a acţiunii şi admiterea integrală a cererii reconvenţionale. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2012 a fost respins apelul declarat de către Cumpătă Valeriu şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 29 martie 2012. La adoptarea soluţiei instanţa de apel şi prima instanţă au concluzionat că, conform art.753 Cod civil prin contractul de vânzare-cumpărare, o parte (vânzător) se obligă să predea un bun în proprietate celeilalte părţi (cumpărător), iar aceasta se obligă să predea bunul şi să plătească preţul convenit.

Vânzătorul se obligă să remită, concomitent cu predarea bunului, documentele referitoare la bun, prevăzute de lege, dacă în contractul de vânzare-cumpărare nu este prevăzut altfel. Conform art.793 Cod civil titularul dreptului de preemţiune poate face uz de el în cazul în care persoana obligată încheie cu un terţ contract de vânzare-cumpărare. Instanţa de apel a invocat că, instanţa de fond avînd în vedere principiul contradictorialităţii şi egalitatea părţilor în drepturile procedurale, a creat condiţii egale părţilor pentru exercitarea drepturilor lor, şedinţele de judecată fiind amînate de mai multe ori inclusiv, la solicitările pîrîtului, pentru concretizarea cerinţelor, prezentarea probelor necesare.

Cumpătă Valeriu a prezentat recipisa din 14.11.2008 şi a insistat, că a achitat în contul costului automobilului suma de 26 000 lei şi nu 6 800 lei cum a indicat reprezentantul reclamantului. Astfel, din probele administrate în şedinţa de judecată, analizate, verificate sub toate aspectele şi apreciate de instanţă privitor la pertinenţa, admisibilitatea, veridicitatea lor, instanţa de apel a conchis că, instanţa de fond corect a ajuns la concluzia că, pârâtul nu şi-a executat obligaţiunile contractual integral, achitând, potrivit recipisei indicate, suma de 25 000 lei şi nu 26 000 lei, cum a indicat reclamantul. În această ordine de idei, instanţa de apel a menţionat că, reieşind din prevederile art.513 Cod civil atît debitorul, cât şi creditorul trebuie să se comporte cu bună-credinţă şi diligentă la momentul naşterii, pe durata existenţei, la momentul executării şi stingerii obligaţiei.

Mai mult ca atît, instanţa de fond just a admis acţiunea parţial încasând suma conform contractului de vânzare-cumpărare din 05.01.2009, urmând a fi încasat de la pârât suma de 21 480 lei cu titlu de sumă restantă a valorii automobilului şi încasarea sumei pentru utilizarea eterului începând cu 05.01.2009 până la 02.02.2009 urmând a fi încasat de la pârât suma de 3000 lei. Instanţa de apel a considerat declarativ argumentul reprezentantului reclamantului precum că suma de 26 000 lei conform recipiselor nu poate fi 3 recunoscută de reclamant din motiv că aceasta ar fi fost transmisă unei persoane care nu poate fi identificată atât de Societatea Comercială „TANDEM GRUP” S.R.L. cît şi de pîrît.

Instanţa de apel a atestat, că careva probe privind neveridicitatea, ilegalitatea recipisei sau a înscrisurilor din recipisa indicată instanţei nu au fost prezentate. Este cert şi faptul, că desfacerea contractului individual de muncă, a fost efectuată în urma cererii lui Cumpătă Valeriu şi careva probe, ce ar confirma faptul, cum a indicat reclamatul, că această concediere este ilegală, nu au fost prezentate şi instanţa a reţinut aici cu referire la regulile pertinenţei şi admisibilităţii probelor, în baza art.121,122 CPC, că reclamantul nu a prezentat instanţei probe pertinente în confirmarea faptului indicat. La 02 ianuarie 2014 Cumpătă Valeriu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri privind respingerea integrală a acţiunii şi admiterea cererii reconvenţionale.

În motivarea recursului s-a indicat că, consideră hotărîrile judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Cumpătă Valeriu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele lui Cumpătă Valeriu formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţa de apel şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Cumpătă Valeriu, în esenţa lui, sînt similare argumentelor 4 invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Cumpătă Valeriu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Cumpătă Valeriu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 5