- Dosarul nr.
- 2ra-1745/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 28 mai 2014
- Părțile
- Didencu Ilie vs ÎS Statiunea tehnologică pentru irigare Orhei
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2ra-1745/14 — Încasarea datoriei etc
prima instanță: S.Procopciuc dosarul nr.2ra-1745/14 instanța de apel: S.Caitaz, A.Doga, A.Nogai ÎNCHEIERE 28 mai 2014 mun.
Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie Instanța compusă din: Președintele ședinței Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea de Stat „Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei”, în cauza civilă la acțiunea înaintată de către Didencu Ilie împotriva Întreprinderii de Stat „Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” privind încasarea restanței la salariu, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 27 februarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Întreprinderea de Stat „Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” și menținută hotărârea Judecătoriei Orhei din 11 noiembrie 2013 prin care acțiunea a fost admisă parțial, a c o n s t a t a t: La 12.09.2013 reclamantul Didencu Ilie a înaintat acțiune împotriva ÎS„Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei”, solicitând încasarea restanței la salariu în sumă de 8676,59 lei, repararea prejudiciului moral în mărime de 10000 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 3000 lei.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că în temeiul ordinului ÎS„Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei”, nr. 19-p din 01.06.2011, a fost angajat în calitate de stagiar la Stația de Pompare Jora de Mijloc a pârâtului, din r-nul Orhei. Reclamantul a relevat că prin ordinul ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei”, nr. 07-p din 15.04.2013, a fost concediat în legătură cu reducerea statelor de personal, însă până la moment nu i s-a achitat salariul. În acest sens, a invocat neplata salariului de către angajator, s-a adresat cu plângeri la Inspectoratul Teritorial de Muncă Orhei, dar pârâtul nu i-a achitat salariul, motiv pentru care s-a adresat cu prezenta acțiune în judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 11.11.2013, acțiunea a fost admisă parțial.
S-a încasat de la pârât în beneficiul lui Didencu Ilie restanța la salariu în sumă de 8124,05 lei şi cheltuieli de asistenta juridică în sumă de 1500 lei. În rest pretențiile au fost respinse ca neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 27.02.2014, a fost respins apelul declarat de ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” și menținută hotărârea primei instanțe. La 27.03.2014, ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” a declarat recurs în termen legal, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea parțială a hotărârilor judecătorești, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie micșorată suma cheltuielilor de judecată ce a fost dispusă a fi încasată. În motivarea recursului a invocat art.432 CPC, precum că prin hotărârile judecătorești pronunțate au fost aplicate eronat normele de drept material.
Recurentul a făcut referire la art.94, 96 CPC, prin care a menționat că instanțele de judecată au aplicat eronat normele de drept material ce prevăd repartizarea cheltuielilor de judecată între părți și că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel. Totodată, recurentul consideră că la emiterea deciziei instanței de apel au fost încălcate prevederile art.130 alin.(3) și 373 alin.(5) CPC. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de ÎS„Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” este inadmisibil din următoarele motive.
În conformitate cu dispoziția art.432 alin.(1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural. Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Colegiul constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat. Argumentele invocate de recurent, ÎS„Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei”, precum că decizia instanței de apel este neîntemeiată și ilegală, poartă un caracter declarativ și nu pot fi reținute.
Dezacordul cu decizia instanței de apel, prin relatarea situației în viziunea recurentului, este inadmisibil din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a acestei decizii, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificând-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt. În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta Comisie a arătat că „...art.6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait şi alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).
Călăuzindu-se de art.440 CPC, Colegiul a constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC, şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Din considerentele menționate şi având în vedere faptul că instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material și procedural, Colegiul ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către ÎS„Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei”, ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin.(1) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, 2 d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei”, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 27 februarie 2014. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală 3