2ra-1259/14 — Anularea deciziei

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

Prima instanţă: Judecătoria Centru, mun.Chișinău (jud.Șt.Niță) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. B.Bîrcă, M.Moraru, M.Ciugureanu ) Dosarul nr.2ra-1259/14 DECIZIE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 28 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului Nicolae Clima judecători Svetlana Novac Tatiana Vieru Ion Guzun Oleg Sternioală examinând recursul declarat de Popa Ruslan împotriva deciziei din data de 03.12.2013 a Curţii de Apel Chișinău şi a hotărârii din data de 21.05.2013 a judecătoriei Centru, mun.Chișinău, adoptate în cauza civilă la cererea lui Popa Ruslan împotriva ÎCS”All Biz” SRL privind anularea ordinului de concediere, restabilire în funcție, încasarea salariului pentru lipsă forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral c o n s t a t ă: Popa Ruslan a depus, la data de 16.10.2012, în instanța de judecată cerere împotriva ÎCS”All Biz” SRL privind anularea ordinului de concediere, restabilire în funcție, încasarea salariului pentru lipsă forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a indicat că, la data de 29.09.2011 în Registrul de Stat al persoanelor juridice a fost înregistrată Întreprinderea cu Capital Străin ”All Biz” SRL, cod fiscal 1011600032815, cu sediul în mun.Chișinău, str.Tighina 65, ap.311. Prin hotărîrea din data de 13.09.2012 a fondatorului, administrator al întreprinderii a fost numit Popa Ruslan. A mai indicat reclamantul în cererea de chemare în judecată că, prin scrisoarea nr.62 din data de 08.06.2012 a fost înștiințat că, în baza deciziei adunării directorilor din data de 01.06.2012 a fost destituit din funcția de administrator și că, urmează să elibereze locul de muncă pînă la data de 08.07.2012. Deși nu a fost de acord cu decizia data, indică reclamantul că, s-a conformat și din data de 01.06.2012 în temeiul art.art.84,143,264 Codul muncii a fost emis ordin de eliberare din funcție a acestuia, cu calcularea tuturor plăților conform prevederilor legale.

Ulterior, indică reclamantul în cererea de chemare în judecată, i-a fost înmînată decizia din data de 13.06.2012 a asociatului unic conform căruia în privința sa a fost aplicată sancțiunea disciplinară în formă de concediere. Concomitent fiindu-i înmînat și procesul verbal din data de 13.06.2012 în care se indica că, a fost 1 concediat în legătură cu faptul că, a comis o încălcare disciplinară prin semnarea unui act juridic nefondat care a cauzat un prejudiciu material întreprinderii, ceea ce ar constitui o încălcare gravă a obligațiilor de muncă și anume a semnat un ordin de majorare a salariului fără a coordona acest fapt cu asociatul. A mai menționat reclamantul în cererea de chemare în judecată că, în conformitate cu art.208, alin.(1) Codul muncii, la aplicarea sancțiunii disciplinare, angajatorul era obligat să ceară o explicație scrisă asupra faptului.

De asemenea, a indicat Popa Ruslan că, nu a fost înștiințat despre desfășurarea ședinței asociatului unic al ÎCS”All Biz”SRL și nu a avut posibilitatea să dea explicații. În procesul verbal al ședinței fondatorului nu este indicată mărimea prejudiciului și, indică reclamantul că, decizia emisă în baza procesului verbal dat este nulă. A mai indicat reclamantul în cererea de chemare în judecată că, ordinul de majorare a salariului a fost adus la cunoștință asociatului unic în vederea aprobării lui. Iar salariul mărit a fost primit de către acesta doar o singură lună, și după ce a fost înștiințat despre obiecțiile asociatului unic al întreprinderii, la data de 20.06.2012 a oferit explicații și și-a retras ordinul de majorare a salariului și s-a angajat să restituie diferența.

Asociatul unic al întreprinderii a înaintat o plîngere organelor de drept pe faptul încasării salariului mărit de către Popa Ruslan și în procesul desfășurării urmăririi penale, la data de 28.09.2012 ofițerul de urmărire penală i-a comunicat că, a fost concediat în baza deciziei din data de 04.07.2012 și la acel moment nu cunoștea de existența deciziei date și a procesului verbal. Ulterior, indică reclamantul în cererea de chemare în judecată că, s-a adresat conducerii întreprinderii în vederea aflării temeiului concedierii sale, dar nu i s-a furnizat o informație completă decît la data de 04.07.2012, cînd i s-a înmînat procesul verbal al adunării directorilor petrecute în or.Nicosia, Cipru.

În acest proces verbal se indica motivul concedierii - incapacitatea administratorului de a organiza adunările generale a întreprinderii și de a prezenta o dare de seamă financiară scrisă, un raport al activității companiei și circuitului financiar al acesteia. Indică reclamantul, în cererea de chemare în judecată că, decizia a fost adoptată cu încălcarea legislației muncii, deoarece nu a fost preavizat cu o lună înainte despre decizia de eliberare din funcție din data de 04.07.2012, ori deciziile anterioare referitor la concedierea lui și-au pierdut puterea juridică. În decizia din data de 04.07.2012 nu a fost indicat temeiul legal de eliberare din funcție, iar în procesul verbal s-a indicat precum că, nu a organizat adunarea generală în termenul prescris și nu a prezentat nici o dare de seamă financiară sau un raport al activității companiei.

Decizia de concediere, indică reclamantul, a fost înregistrată în Registrul de stat al persoanei juridice și conține informații defăimătoare, prejudiciind astfel imaginea și reputația profesională. Mai mult decît atît, indică reclamantul că, adunările întreprinderii conform prevederilor legale se organizează o dată pe an nu mai tîrziu de 90 zile de la încheierea exercițiului financiar și dat fiind că, întreprinderea a fost înregistrată la data de 29.09.2012, termenul legal pentru petrecerea adunării asociaților nu a fost 2 depășit, iar la data de 04.07.3012 întreprinderea nu și-a încheiat exercițiul financiar. Lunar, prin poșta electronică expedia asociatului unic toate rapoartele și dările de seamă financiare, fiind prezentate totodată tuturor organelor competente.

De asemenea, a indicat reclamantul în cererea de chemare în judecată că, art.72 al Legii cu privire la societățile cu răspundere limitată, în atribuțiile administratorului nu intră convocarea adunării asociaților, ci doar în cazul dacă valoarea activelor nete a devenit mai mică decît capitalul ei social. La fel în atribuțiile sale, conform prevederilor legale și statutului nu intra prezentarea rapoartelor financiare. Astfel, decizia din data de 04.07.2012 este ilegală. Mai indică reclamantul în cererea de chemare în judecată că asociatul unic ALL BIZ LIMITED nu a avut un temei legal de a-l elibera din funcție și că, la emiterea deciziei de concediere nu au fost respectate prevederile legale.

Prin hotărîrea din data de 21.05.2013 a judecătoriei Centru, mun.Chișinău cererea lui Popa Ruslan a fost respinsă ca fiind nefondată. Prin decizia din data de 03.12.2013 a Curții de Apel Chișinău apelul depus de Popa Ruslan a fost respins și s-a menținut hotărîrea din data de 21.05.2013 a judecătoriei Centru, mun.Chișinău. La data de 12.02.2014 Popa Ruslan a depus recurs împotriva deciziei din data de 03.12.2013 a Curții de Apel Chișinău și hotărîrii din data de 21.05.2013 a judecătioriei Centru, mun.Chișinău. În motivarea recursului a indicat că, hotărîrile instanțelor inferioare sunt ilegale emise cu încălcarea normelor de drept material și procedural.

Astfel, indică recurentul că, instanța de fond își motivează poziția precum că, el a însușit de la SRL”All Biz” ÎCS o sumă de bani în mărime de 59435,63 lei fără careva documente justificative, fapt ce reiese din raportul de audit efectuat de SRL”Auditinformservice” pentru perioada octombrie 2011-mai 2012 în care este indicat neajunsul în suma dată. Indică recurentul că, raportul de audit la care face referire instanţa de fond a fost efectuat de către el, pentru a verifica dacă are careva restanţe faţă de SRL „ALL BIZ” ÎCS, deoarece intenţiona să părăsească această întreprindere şi să stingă restanţele. Mai mult ca atît, suma de 59435,63 lei, a fost reţinută de către angajator din salariul care urma a-i fi achitat.

Totodată, indică recurentul, fondatorul SRL „ALL BIZ” ÎCS s-a adresat organelor procuraturii cu plîngere privind tragerea sa la răspundere penală pe faptul delapidării mijloacelor băneşti de la întreprindere. Prin ordonanţa din 25.07.2013, a fost clasat procesul penal şi scos de sub urmărire penală. Astfel, menţionează recurentul că, toate acuzațiile intimatului sunt declarative. Mai indică recurentul că, instanţa de fond nu a ţinut cont de prezumţia de nevinovăţie, deoarece în privinţa sa nu există nici o sentinţă de condamnare pentru delapidare și nu a stabilit dacă există vinovăția recurentului în neajunsul sumei de 59 435, 63 lei, ceea ce în litigiile de muncă constituie o cerinţă obligatorie.

Pentru a fi constatată răspunderea materială în dreptul muncii urmează a fi efectuată ancheta de serviciu după rigorile stabilite de legislaţia muncii. Conform art. 342 alin. (1) din Codul muncii pînă la emiterea ordinului (dispoziţiei, deciziei, hotărîrii) privind repararea prejudiciului material de către salariatul în cauză, 3 angajatorul este obligat să efectueze o anchetă de serviciu pentru stabilirea mărimii prejudiciului material pricinuit şi a cauzelor apariţiei lui. Nici o asemenea anchetă de serviciu nu a fost efectuată fapt care a fost recunoscut şi de către intimat în şedinţă de judecată fiind fixat în procesul - verbal al şedinţei de judecată. Astfel, indică recurentul că, invocarea de către instanţă a faptului că a prejudiciat întreprinderea este o afirmaţie lipsită de suport juridic şi probatoriu.

Conform art. 342 alin. (3) din Codul muncii, pentru stabilirea cauzei apariţiei prejudiciului material este obligatorie solicitarea unei explicaţii în scris de la salariat. Refuzul de a o prezenta se consemnează într-un proces-verbal semnat de cîte un reprezentant al angajatorului şi, respectiv, al salariaţilor. Indică recurentul că, reprezentantul intimatului în şedinţă de judecată a indicat că, a fost concediat pentru abatere disciplinară. Paralel la cele expuse indică recurentul că, conform art. 208 alin. (1) Codul muncii, angajatorul înainte de a aplica salariatului sancţiunea disciplinară va solicita de la salariat o explicaţie scrisă privitor la cele comise. Refuzul salariatului de a prezenta explicaţii, urmează a fi consemnat într-un proces- verbal, semnat de un reprezentant al salariatului şi unul al angajatorului.

Asemenea acţiuni din partea angajatorului SRL „ALL BIZ” ÎCS, nu au fost făcute, ceea ce cataloghează această sancţiune disciplinară drept una ilegală, fiind aplicată cu încălcarea procedurii, care atrage nulitate acestei sancţiuni, de ce nu a ținut cont instanţa de fond la examinarea acţiunii. A mai indicat recurentul că, la materialele dosarului sînt mai multe acte de concediere a sa şi anume: hotărîrea adunării generale a asociaţilor din 01.06.2012, care îl concediază fară careva temei doar pentru faptul că este discreţia fondatorului; hotărîrea adunării generale a asociaţilor din 04.07.2012, în temeiul căruia a fost concediat pe temei disciplinar și anume că, a folosit neraţional sumele băneşti și ordinul de concediere din 09.07.2012, este emis în vederea executării hotărîrii asociaţilor SRL „ALL BIZ” ÎCS din 04.07.2012.

Menţionează recurentul că, în acest ordin se indică că urmare a anchetei de serviciu s-a depistat încălcarea normelor de gestiune a societăţii, însă ancheta de serviciu nu a fost făcută, fapt constatat și în şedinţă de judecată de reprezentantul intimatului. Astfel, indică recurentul că, toate actele de concediere probează că, de fapt în acţiunile sale, iniţial nu a fost nici o încălcare și nici angajatorul nu se poate determina care temei de concediere să-l invoce. A mai indicat recurentul că, în şedinţă de judecată intimatul a menţionat că el, la data de 10.07.2012 deja nu mai era în funcţie cînd a extras mijloace băneşti, însă conform materialelor dosarului, a fost concediat la data de 16.07.2012 cînd deja au fost efectuate modificări la Camera Înregistrării de Stat, ceea ce denotă netemeinicia afirmaţiilor intimatului şi a hotărîrii instanţei de fond.

Menționează recurentul că, suma de 105.468,36 lei, la care pretinde SRL „ALL BIZ” ÎCS, constituie indemnizaţia pentru eliberare din funcţie, drepturile sale salariale, indemnizaţia pentru concediu şi salariu pentru partea lucrată din luna iulie. Din suma de 105.468,36 lei au fost reţinute toate datoriile pe care le avea faţă de SRL „ALL BIZ” ÎCS, astfel că suma de 105.468,36 lei, a fost diminuată cu aceste datorii, la eliberare. Faptul dat se dovedeşte şi din extrasele contabile care au fost 4 administrate de către SRL „ALL BIZ” ÎCS, la materialele dosarului. Astfel, indică recurentul, nu se constată nici o încălcare de ordin financiar economic a sa față de întreprinderea SRL „ALL BIZ” ÎCS, prin urmare toate argumentele instanţei se consideră nefondate.

Mai menţionează recurentul că, conform documentelor contabile administrate de SRL”ALL BIZ” ÎCS, i s-a calculat indemnizaţie pentru eliberare din serviciu în sumă totală de 105.468,36 lei, ceea ce demonstrează că, a fost eliberat pe temei nedisciplinar adică încălcarea nu există de altfel această indemnizaţie nu se calcula. Însă cu scopul de nu a achita suma de 105.468,36 lei, asociaţii SRL „ALL BIZ” ÎCS, au inclus în actul de concediere din 04.07.2012, temeiul disciplinar, fără existența de fapt a încălcării. Mai mult ca atît, nu este nici un act de control fiscal în care să fie specificate careva alte ilegalități în contabilitatea întreprinderii. Astfel, indică recurentul că, se constată că, în această parte instanţa de fond nu a elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru justa soluţionare a pricinii, ceea ce conform art. 386 lit. a) din Codul de procedură civilă, constituie temei de casare a hotărîrii.

Indică recurentul că, salariul pentru absenţa forţată de la muncă pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă se calculează: august 2012-februarie 2013 și constituie suma de 380000 lei. Menționează recurentul că, decizia instanţei de apel este total nemotivată cu încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art.6, pct.1 din CEDO și în aceasta face o descriere trunchiată, vagă, doar a faptului că conform auditului, s-au depistat deficienţe de mijloace băneşti în sumă de 59 435 lei. Insă nici instanţa de fond, nici instanţa de apel nu au încercat de a stabili dacă există vinovăţia recurentului. Inclusiv instanţa de fond şi apel nu au verificat faptul dacă recurentului i s-au achitat integral drepturile salariale, pentru întreaga muncă prestată la SRL „AII Biz” ÎCS, deoarece această lipsă de surse financiare a fost dedusă din drepturile sale salariale.

Indică recurentul că, chiar şi în cazul în care ipotetic s-a săvîrşit careva încălcare, aceasta se poate stabili doar în cadrul anchetei de serviciu, dar nu arbitrar. A mai indicat recurentul că, în cadrul dezbaterilor judiciare nu s-a constatat existenţa în acțiunile sale a încălcărilor disciplinare, deoarece însăşi raportul de audit a fost făcut în mod obişnuit pentru a verifica starea de lucruri în contabilitatea întreprinderii. Motivarea de către instanţa de fond a hotărîrii sale insuficient inclusiv, decizia instanţei de apel, care în general este contradictorie nu face nimic altceva decît să catalogheze aceste acte ca arbitrare, conform art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

La data de 14.04.2014 ÎCS”All Biz”SRL a depus referință la cererea de recurs și a indicat că, hotărîrile instanțelor inferioare sunt legale și întemeiate. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanțe și restituirea 5 pricinii spre rejudecare în prima instanță, în alt complet de judecată, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 445 alin (1) lit. c1) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, trimiţînd pricina spre rejudecare în prima instanţă doar în cazul în care a constatat încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural specificate la art.432 alin.(3) lit.d) şi f). La solicitarea participanţilor la proces, instanţa de recurs poate trimite pricina spre rejudecare în prima instanţă în cazul prevăzut la art.432 alin.(3) lit.b); În conformitate cu art.432, alin.(3), lit.b) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată.

Din materialele dosarului rezultă că, la data de 29.09.2011 a fost înregistrat agentul economic ÎCS”All Biz” SRL, cu sediul în mun.Chișinău, str.Tighina 65, ap.311, INDO 1011600032815, avînd ca unic asociat ALL BIZ LIMITED cu sediul: 1066, str.Themistokli Dervi 3, Julia House, Nicosia, Cipru, iar în funcție de administrator a fost indicat Popa Ruslan.(f.d.26) La materialele dosarului se conține procesul verbal al adunării directorilor desfășurată la adresa juridică a companiei în Nicosia din 01.06.2012(f.d.8-9) și în baza procesului verbal dat s-a emis decizia de concediere a lui Popa Ruslan din data de 04.07.2012.(f.d.12) Conform cererii de chemare în judecată Popa Ruslan contestă decizia din data de 04.07.2012 emisă de ALL BIZ LMITED privind eliberarea sa din funcția de administrator al ÎCS”All BIZ”SRL.

Astfel, Colegiul reține că, Popa Ruslan contestă decizia de concediere din data de 04.07.2012 a ALL BIZ LIMITED, care activează ca un agent economic și care este unicul asociat al ÎCS”All Biz”SRL. Conform materialelor dosarului ALL BIZ LIMITED nu a fost atrasă în proces, deși a fost făcut un demers în acest sens, care a fost însă respins.(f.d.156) Colegiul conchide că, litigiul dat vizează direct compania ALL BIZ LIMITED, dat fiind faptul că, anume decizia sa se contestă și neparticiparea reprezentantului companiei date în proces este o încălcare a drepturilor și intereselor legale ale acesteia. Ori, hotărîrea instanței de judecată, indiferent de soluție - menținîndu-i-se actul emis sau dispunîndu-se anularea acestuia, afectează drepturile întreprinderii

ALL BIZ LIMITED.

Astfel, instanţa de recurs relevă că, o primă încălcare admisă de către instanţa de judecată şi care se impune a fi elucidată neapărat la rejudecarea pricinii vizează stabilirea componenţei participanţilor la proces conform art. 183 CPC. 6 În conformitate cu art. 183 alin. (2) lit c) CPC, pregătirea pricinii pentru dezbaterile judiciare include şi stabilirea componenţei participanţilor la proces şi implicarea în proces a altor persoane. În acest sens, încă în faza pregătirii pricinii pentru dezbaterile judiciare actele judecătorului vor fi îndreptate la soluţionarea problemei intervenirii în proces a coreclamanţilor, copîrîţilor, intevenienţilor. Astfel, cu raportare la obiectul dedus judecăţii, instanţa de recurs consideră că, la examinarea prezentei pricini era necesară stabilirea cercului exact al părților în proces avînd în vedere, faptul că, actul contestat nu este emis de SRL”All Biz” ÎCS ci de ALL BIZ LIMITED.

Art. 65 alin. (1) şi (2) CPC, stipulează că, orice persoană interesată poate interveni într-un proces ce se desfăşoară între alte persoane. Intervenţia este în interesul propriu cînd intervenientul invocă un drept al său asupra obiectului litigiului. Intervenientul principal poate interveni în proces pînă la începerea dezbaterii pricinii în fond în primă instanţă, înaintînd acţiunea către una sau către ambele părţi în modul prevăzut de prezentul cod. Intervenientul principal are drepturi şi obligaţii de reclamant. Instanţa de recurs reiterează că, dreptul de acces la un tribunal constituie un element inerent tuturor garanţiilor procedurale prevăzute în Convenţie (CEDO, hot. Campbell şi Fell vs. Marea Britanie din 25.02.1982).

Or, din moment ce drepturile fundamentale trebuie garantate într-o manieră concretă şi reală, dar nu iluzorie şi teoretică, imposibilitatea concretă de sesizare a unei instanţe de către persoana interesată constituie o încălcare a dreptului acesteia de acces la justiţie (CEDO, hot. Airey vs. Irlanda din 09.10.1979). În această ordine de idei, Colegiul conchide că, părţile trebuie să-şi legitimeze dreptul lor de a sta în instanţă. Obligaţia de legitimare a calităţii procesuale revine reclamantului care trebuie să îşi justifice atît calitatea sa procesuală activă cît şi calitatea procesuală pasivă a celui chemat în instanţă. Instanţă este, însă, obligată să verifice existenţa calităţii procesuale active şi pasive, chiar din oficiu, deoarece raportul juridic procesual se întemeiază doar pe un raport juridic de drept material existent.

Calitatea cerută pentru a putea exercita o acţiune în justiţie trebuie să corespundă cu cea de titular al dreptului care se află în discuţie, deoarece acţiunea are ca obiect protecţia dreptului subiectiv. În cursul examinării litigiului urmează a se da apreciere şi altor circumstanţe ale pricinii în partea ce ţine de fondul cauzei, în măsura în care ele sînt confirmate prin probe justificate şi relevante pentru soluţionarea corectă a litigiului obiectul căruia este reglementat prin dispoziţiile normelor de drept material. În acest context, Colegiul conchide că urmează a se ţine cont de prevederile art. 118 alin. (1) CPC, potrivit căruia fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale.

Instanţa va ţine cont 7 de faptul că este responsabilă de determinarea definitivă a circumstanţelor care au importanţă pentru soluţionarea justă a cauzei şi că în acest sens poate fi propus părţilor să prezinte probe suplimentare şi să dovedească faptele ce constituie obiectul probaţiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor. De asemenea, reține Colegiul că, omisiunile indicate supra pot fi corectate doar prin reexaminarea cauzei de către instanța de fond, care urmează la pregătirea cauzei pentru judecare să stabilească cercul tuturor părților în proces.

Din aceste considerente și reieșind din constatările enunțate, instanța de recurs consideră că, pricina a fost judecată cu încălcarea normelor de drept procedural, și, avînd în vedere că, eroarea comisă nu poate fi corectată de instanța de recurs, Colegiul consideră necesar a admite recursul și a casa decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de fond în alt complet de judecată. La rejudecarea pricinii, instanţa de fond urmează să ţină cont de cele menţionate, să verifice circumstanţele pricinii, probele administrate şi să stabilească cercul participanților la proces și examinând pricina să emită o hotărâre legală şi întemeiată cu respectarea drepturilor procedurale ale părţilor.

În conformitate cu art. art. 445 alin.(1) lit. c), 445, alin.(3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admite recursul declarat de Popa Ruslan. Se casează decizia din data de 03.12.2013 a Curţii de Apel Chișinău şi hotărârea din data de 21.05.2013 a judecătoriei Centru, mun.Chișinău, adoptate în cauza civilă la cererea lui Popa Ruslan împotriva ÎCS”All Biz” privind anularea ordinului de concediere, restabilire în funcție, încasarea salariului pentru lipsă forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral, cu restituirea pricinii spre rejudecare la judecătoria Centru, mun.Chișinău, în alt complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, judecătorul Nicoale Clima Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Ion Guzun Oleg Sternioală 8