2ra-1586/14 — Anularea ordinului de concediere, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă, prejudiciului moral, compensaţiei pentru concediul anual nefolosit, compensaţiei în locul restabilirii la locul de muncă şi cheltuielilor de judecată

prima instanţă: S.Papuha dosarul nr. 2ra-1586/14 instanţa de apel: N.Cernat, A.Pahopol, A.Gavriliţa ÎNCHEIERE 21 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Boganovschi Marin prin intermediul reprezentantului Gaşiţoi Violeta, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Boganovschi Marin împotriva Direcţiei generale economie, reforme şi relaţii patrimoniale a Consiliului municipal Chişinău privind anularea ordinului de concediere, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă, prejudiciului moral, compensaţiei pentru concediul anual nefolosit, compensaţiei în locul restabilirii la locul de muncă şi cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2014, prin care s-a respins apelul declarat de Direcţia generală economie, reforme şi relaţii patrimoniale a Consiliului municipal Chişinău, s-a admis apelul declarat de Boganovschi Marin, s- a casat în parte hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 31 iulie 2013 şi s-a emis o nouă hotărîre, c o n s t a t ă La 11 februarie 2013 Boganovschi Marin s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Direcţiei generale economie, reforme şi relaţii patrimoniale a Consiliului municipal Chişinău privind anularea ordinului de concediere, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă, prejudiciului moral, compensaţiei pentru concediul anual nefolosit, compensaţiei în locul restabilirii la locul de muncă şi cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 22 ianuarie 2013 urma să fie restabilit în funcţie de către Direcţia generală economie, reforme şi relaţii patrimoniale, în baza hotărîrii judecătoreşti, care urma a fi executată de pîrît imediat.

La 22.01.2013 a mers la locul de muncă şi a depus o cerere, înregistrată sub nr. 06-09/60, către directorul Direcţiei generale economie, reforme şi relaţii patrimoniale a Consiliului municipal Chişinău, prin care a solicitat restabilirea în funcţia de conducător auto a DGERP a Consiliului municipal Chişinău conform hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu, precum şi să fie informat cu privire la modul de soluţionare a cererii respective, în termenele stabilite de lege. Deoarece nu a fost informat despre soluţionare cererii, zilnic se deplasa la Direcţie şi se interesa dacă există sau nu ordinul de restabilire în funcţie. Astfel, la 23.01.2013 aflîndu-se la Direcţie, Cancelaria i-a comunica că nu există nici un ordin şi nu are dreptul să se afle în direcţie, fiind astfel nevoit să plece.

La 24.01.2013 şi 25.01.2013, iarăşi s-a prezentat la locul de muncă, însă i s-a comunicat că nu există nici un ordin şi că va fi informat despre decizia primită.Aceiaşi situaţie a fost şi la data de 28.01.2013, 29.01.2013. Consideră că în privinţa lui de către administraţia instituţiei a fost aplicat un tratamentul inuman şi degradant, motiv pentru care a decis la aceeaşi dată să înregistreze o cerere repetată. Astfel, la 29.01.2013 a înregistrat în cancelaria Direcţiei sub nr. 06.09/91, o cerere prin care a solicitat să-i elibereze ordinul de restabilire în funcţie în baza cererii din 22.01.2013, prin aceeaşi cerere a solicitat să fie informat în termenul stabilit de lege despre rezultatul examinării cererii.

Constatînd că, Direcţia refuză executarea benevolă a hotărîrii instanţei de judecată, concomitent cu cererea înregistrată la Direcţie a fost nevoit să se adreseze executorului judecătoresc, solicitînd să fie executată hotărîrea instanţei forţat. La 29.01.2013, executorul a emis încheiere prin care a primit spre executare documentul executoriu. Susţine că, cu toate acestea nu a renunţat să se prezinte la locul de muncă şi la 30.01.2013, la prima oră, repetat s-a prezentat la locul de muncă unde i s-a comunicat că nu există nici un ordin de restabilire în funcţie, motiv pentru care a plecat. La 31.01.2013, din nou s-a prezentat la Direcţie unde i s-a comunicat că nu a fost restabilit şi nu există nici un ordin de restabilire în funcţie.

La 01.02.2013 la orele 08-00, repetat s-a prezentat la locul de muncă, însă paza i-a interzis să intre în incinta Direcţiei comunicîndu-i că nu este angajat şi nu are voie să intre. După mai multe insistenţe a intrat, a mers în cancelarie să verifice dacă există ordinul de restabilire în funcţie, iar aproximativ la orele 08-10 min, a fost chemat în cabinetul directorului unde erau mai multe persone, fiindu-i înmînat ordinul de restabilire în funcţie pentru cunoştinţă. Menţionează că, ordinul era datat cu 29.01.2013, a făcut cunoştinţă cu ordinul de restabilire în funcţie şi a semnat că acesta i-a fost adus la cunoştinţă la 01.02.2013 aproximativ la orele 08-10 minute.A solicitat să-i fie înmînată copia ordinului, însă această cererea nu a fost acceptată, responsabilii comunicîndu-i că e suficient că l-a citit.

După semnarea ordinului, a solicitat să fie formată o comisie şi prin actul de predare-primire să-i fie transmis automobilul, la ce directorul i-a comunicat că va executa ce îi spune şi anume v-a spăla automobilul. Mai menţionează reclamantul că i s-a cerut să scrie explicaţie, pe motiv că a lipsit de la muncă pe data de 29, 30, 31. A obiectat, comunicînd că a fost la locul de muncă, însă i-a fost interzis să lucreze pe motiv că nu există ordin de angajare, drept confirmare prezentînd cererile înregistrate la data de 22.01.2013 şi 29.01.2013. Consideră că, pîrîtul s-a comportat cu rea credinţă, existînd bănuială rezonabilă că Direcţia a emis ordinul de restabilire în funcţie cu data din urmă şi intenţionat nu l- a informat despre existenţa acestuia.

Prin urmare, indică că începînd cu 01.02.2013 i-au fost schimbate obligaţiile de serviciu, avînd indicaţii să stea în cancelarie toată ziua. Tot, la 01.02.2013 i-a fost înmînat ordinul nr. 09-p din 01.02.2013 prin care a fost concediat din funcţia deţinută de conducător auto din data de 01.02.2012 - pentru absenţa fără motive întemeiate de la lucru mai mult de 4 ore consecutive în timpul zilei. Consideră reclamantul că a fost eliberat ilegal din funcţie, cu încălcarea prevederilor Codului muncii.

Cere reclamantul, constatarea ilegalităţii ordinului nr. 09 p din 01.02.2013, emis de Direcţia generală economie, reforme şi relaţii patrimoniale a Consiliului municipal Chişinău, privind eliberarea lui din funcţie; încasarea salariul pentru lipsă forţată de la locul de muncă, pentru perioada 01.02.2013-31.07.2013, în sumă de 10 377,60 lei; încasarea prejudiciului moral în mărime de 16 000 lei; compensaţiei băneşti în locul restabilirii la locul de muncă în sumă de 5 188,80 lei; compensaţiei pentru concediu anual nefolosit în sumă de 4 324 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată pentru acordarea asistenţei juridice în mărime de 8000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 31 iulie 2013 s-a admis parţial acţiunea şi s-a constatat ca ilegal ordinul nr. 09 p din 01.02.2013 emis de Direcţia generală economie, reforme şi relaţii patrimoniale a Consiliului municipal Chişinău, privind eliberarea lui Boganovschi Marin din funcţie.

S-a încasat de la Direcţia generală economie, reforme şi relaţii patrimoniale a Consiliului municipal Chişinău în beneficiul lui Boganovschi Marin, salariul pentru lipsă forţată de la locul de muncă, pentru perioada 01.02.2013-31.07.2013, în sumă de 10 377,60 lei, prejudiciul moral în mărimea unui salariu lunar în sumă de 1 729,60 lei, compensaţie bănească în locul restabilirii la locul de muncă în sumă de 5 188, 80 lei, iar în total suma de 17 296 lei. S-a respins ca neîntemeiată cerinţa reclamantului cu privire la încasarea compensaţiei pentru concediu anual nefolosit în sumă de 4 324 lei şi de încasare a cheltuielilor de judecată. Hotărîrea primei instanţe a fost contestată cu apel de către ambele părţi.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2014, s-a respins apelul declarat de Direcţia generală economie, reforme şi relaţii patrimoniale a Consiliului municipal Chişinău, s-a admis apelul declarat de Boganovschi Marin, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 31 iulie 2013 în partea în care s-a respins cerinţa lui Boganovschi Marin cu privire la încasarea compensaţiei pentru concediu anual nefolosit în sumă de 4324 lei şi a cheltuielilor de judecată şi în această parte s-a adoptat o nouă hotărîre prin care au fost admise aceste capete de cerere şi s-a încasat de la Direcţia generală economie, reforme şi relaţii patrimoniale a Consiliului municipal Chişinău în folosul lui Boganovschi Marin compensaţia pentru concediul anual nefolosit în sumă de 4 324 lei şi cheltuielile de judecată pentru asistenţa juridică în sumă de 5000 lei.

În rest hotărîrea primei instanţe s-a menţinut. La 20 martie 2013 Boganovschi Marin prin intermediul reprezentantului Gaşiţoi Violeta a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel în partea respingerii cerinţelor, cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie încasat din contul intimatului cheltuielile de judecată pentru serviciile juridice în mărime de 8000 lei şi prejudiciul moral în mărime de 16000 lei, cu menţinerea în rest a deciziei contestate. În susţinerea recursului s-a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel în partea cheltuielilor de judecată şi a prejudiciului moral, considerînd-o în această parte ilegală şi neîntemeiată, fiind emisă cu încălcarea normelor de drept material şi procedural.

Susţine că, instanţa de apel încasînd cu titlu de cheltuieli pentru acordarea asistenţi juridice doar suma de 5000 lei, din cea solicitată de 8000 lei, nu şi-a motivat şi argumentat poziţia sa, deoarece în acesată parte au fost prezentate probe din care reiese că serviciile juridice au fost necesare şi reale. De asemenea, consideră că la caz, micşorarea prejudiciului moral este nejustificată, instanţa de apel neţinînd cont de frustrările pe care le-a avut în urma ilegalităţilor comise de către intimat prin concedierea ilegală. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Boganovschi Marin prin intermediul reprezentantului Gaşiţoi Violeta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Boganovschi Marin prin intermediul reprezentantului Gaşiţoi Violeta este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material şi procedural, şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art.130 CPC, a pronunţat o hotărîre legală şi întemeiată. Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de Boganovschi Marin în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi apreciat corect probele prezentate, a aplicat corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Boganovschi Marin prin intermediul reprezentantului Gaşiţoi Violeta ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Boganovschi Marin prin intermediul reprezentantului Gaşiţoi Violeta se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Valentina Clevadî