2ra-2662/15 — Anularea ordinului de concediere,restabilirea la serviciu, încasarea salariului

prima instanţă: N.Clevadî (Judecătoria Bălţi) dosarul nr.2ra-2662/15 instanţa de apel: N.Chircu, A.Albu, A.Toderaş (Curtea de Apel Bălţi) ÎNCHEIERE 28 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Streleţchi Victor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Streleţchi Victor către Societatea pe Acţiuni „Constructorul” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilire la locul de muncă, achitarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru, achitarea restanţei la salariu, achitarea indemnizaţiei pentru concediul nefolosit, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 30 aprilie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Societatea pe Acţiuni „Constructorul”, casată parţial hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 08 aprilie 2014 şi emisă în această parte o nouă hotărîre, c o n s t a t ă: La 30 septembrie 2013, Streleţchi Victor a depus o cerere de chemare în judecată împotriva SA „Constructorul” cu privire la anularea ordinului de concediere, încasarea compensaţiei materiale şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul Streleţchi Victor a indicat că la 16 februarie 2006, în baza contractului individual de muncă nr. 6 a fost angajat la SA „Constructorul” în calitate de energetician. Menţionează reclamantul că în anul 2007,a fost transferat în calitate de şef al secţiei energo-mecanice. Invocă Streleţchi Victor că în perioada anilor 2008 –2013, pîrîtul SA „Constructorul” nu i-a acordat deloc concediu anual de odihnă. Afirmă reclamantul că la 17 iunie 2013, s-a adresat cu o cerere administraţiei întreprinderii SA „Constructorul”, prin care a solicitat să i se acorde concediul anual de odihnă, începînd cu data de 03 iulie 2013 –pînă la 17 iulie 2013. Însă, directorul întreprinderii i-a lăsat fără examinare cererea.

Declară reclamantul că, fiind încrezut că directorul întreprinderii şi-a dat acordul, a plecat în concediul anual de odihnă pe 2 săptămâni, de la 03 iulie 2013 –pînă la 16 iulie 2013, revenind la serviciu pe data de 17 iulie 2013, unde i s-a comunicat că a fost concediat pentru absenţa nemotivată de la lucru. Indică Streleţchi Victor că nu i s-a adus la cunoştinţă ordinul de concediere din care motive a continuat să activeze la întreprindere. Totodată, invocă reclamantul că el din propria iniţiativă a depus o cerere privind desfacerea contractului individual de muncă. Afirmă reclamantul că şi de această dată directorul întreprinderii i-a ignorat cererea de demisie, nefiind emis vre-un ordin în acest sens, a continuat să activeze, îndeplinindu-şi atribuţiile de serviciu.

Menţionează Streleţchi Victor că la 30 iulie 2013, a fost emis un ordin privind primirea-predarea bunurilor materiale cu care a făcut cunoştinţă şi oficial s-a semnat, deşi, nu a fost nici o persoană responsabilă căreia el ar fi putut să-i transmită aceste bunuri. Declară reclamantul că pînă la 20 august 2013, a activat la întreprinderea SA „Constructorul” pînă cînd a fost angajat un nou energetician şi doar atunci comisia a primit bunurile materiale. Invocă reclamantul că la 21 august 2013, a făcut cunoştinţă cu ordinul de concediere în temeiul art. 86 alin. (1) lit. h) din Codul muncii, pentru absenţa nemotivată de la lucru de la 03 iulie 2013, fapt cu care el nu este de acord. Iniţial, Streleţchi Victor a cerut să fie anulat ordinul de concediere în privinţa sa pe motivul absenţei nemotivate de la lucru.

Să fie obligat pîrîtul SA „Constructorul” să-l concedieze în temeiul cererii din propria iniţiativă, începînd cu 21 august 2013 cu achitare tuturor zilelor pe care le-a lucrat. Să fie încasat din contul SA „Constructorul” în beneficiul său compensaţia ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci, în vederea neincluderii în carnetul de muncă a menţiunilor corespunzătoare şi să fie reparat din contul pîrîtului în beneficiul său prejudiciul moral în mărime de 15000 lei. Ulterior, la 20 martie 2014, în cadrul şedinţei de judecată, Streleţchi Victor a depus o cerere prin care a modificat obiectul şi temeiurile acţiunii, solicitînd anularea ordinului nr. 41-k din 25 iulie 2013, prin care a fost concediat de la lucru în temeiul art.86 alin. (1)lit.

h) din Codul muncii, pentru absenţa nemotivată de la lucru. Să fie restabilit la locul de muncă cu obligarea SA „Constructorul” să-i achite salariul ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci, începînd cu 21 august 2013 pînă la ziua restabilirii în sumă de 22560,09 lei. Să fie obligat SA „Constructorul” să -i achite restanţa la salariu în sumă de 16000 lei. 2 Să fie obligat SA „Constructorul” să-i achite indemnizaţia pentru concediul nefolosit pentru 6 ani şi 5 luni în mărime de 24000 lei şi să fie obligat pîrîtul să-i repare prejudiciul moral pentru privarea ilegală de posibilitatea de a munci în mărime de 15 000 lei. Totodată, în cadrul şedinţei de judecată a primei instanţe din 27 martie 2014, reclamantul a mai solicitat încasarea din contul SA „Constructorul” în beneficiul său cheltuielile pentru asistenţă juridică în mărime de 2500 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 08 aprilie 2014, acţiunea a fost parţial admisă. A fost anulat pct. 1 al ordinului nr. 41-k din 25 iulie 2013 „Pe efectivul de personal” emis de SA „Constructorul” privind concedierea lui Streleţchi Victor. A fost restabilit Streleţchi Victor în funcţia de şef al secţiei energo-mecanice a SA „Constructorul” , de la data pronunţării hotărîrii din 08 aprilie 2014. A fost încasat din contul SA „Constructorul” în beneficiul lui Victor Streleţchi salariul pentru perioada absenţei forţate de la muncă, începînd cu 21 august 2013 pînă la data pronunţării hotărîrii 08 aprilie 2014, în mărime de 22 560,09 lei. A fost încasat din contul SA „Constructorul” în beneficiul lui Victor Streleţchi restanţele salariale pentru perioada 04 aprilie 2013 –21 august 2013, în sumă de 16 000 lei.

A fost încasat din contul SA „Constructorul” în beneficiul lui Victor Streleţchi compensaţia pentru concediul nefolosit pentru anii 2008 –2013 în sumă de 24000 lei. A fost încasat din contul SA „Constructorul” în beneficiul lui Victor Streleţchi prejudiciul moral pentru privarea ilegală de posibilitatea de a munci în mărime de 4000 lei. A fost încasat din contul SA „Constructorul” în beneficiul lui Victor Streleţchi cheltuielile pentru asistenţă juridică în mărime de 2500 lei. A fost încasat din contul SA „Constructorul” în beneficiul statului taxa de stat 1976,80 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 03 iulie 2014, a fost admis apelul declarat de SA „Constructorul”, casată parţial hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 08 aprilie 2014 şi emisă în această parte o nouă hotărîre prin care a fost respinsă pretenţia lui Victor Streleţchi privind restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru şi încasarea prejudiciului moral.

A fost încasat din contul SA „Constructorul” în beneficiul lui Victor Streleţchi restanţele salariale în sumă de 15952,83 lei. În rest, hotărîrea primei instanţe a fost menţinută. A fost încasat din contul SA „Constructorul” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 1198 lei. La 12 august 2014, SA „Constructorul”a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea parţială atît a deciziei Curţii de 3 Apel Bălţi din 03 iulie 2014, cît şi a hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 08 aprilie 2014,în partea încasării din contul SA „Constructorul” în beneficiul lui Victor Streleţchi a compensaţiei pentru concediul nefolosit pentru anii 2008 –2013 în sumă de 24 000 lei cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri prin care să fie încasat din contul SA „Constructorul” în beneficiul lui Victor Streleţchi compensaţia pentru concediul nefolosit pentru perioada 01 august 2010 –01 august 2013, în sumă de 11604,60 lei.

Ulterior, la 28 octombrie 2014, SA „Constructorul” a depus o cerere de recurs suplimentară, solicitînd casarea atît a deciziei Curţii de Apel Bălţi din 03 iulie 2014, cît şi a hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 08 aprilie 2014 cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie parţial admisă cu încasarea din contul SA „Constructorul” în beneficiul lui Victor Streleţchi doar a sumei de 15441,33 lei. La 29 iulie 2014, Streleţchi Victor a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 03 iulie 2014 cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 08 aprilie 2014. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 noiembrie 2014 s-au admis recursurile declarate de către SA „Constructorul” şi Streleţchi Victor, s-a casat integral decizia Curţii de Apel Bălţi din 03 iulie 2014, pricina fiind restituită spre rejudecare la Curtea de Apel Bălţi, în alt complet de judecată.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 30 aprilie 2015 s-a admis apelul declarat de către SA „Constructorul”. S-a casat parţial hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 08 aprilie 2014 în partea ce ţine de restabilirea la muncă, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru, încasarea compensaţiilor pentru concediile nefolosite şi repararea prejudiciului moral, şi în această parte s-a pronunţat o nouă hotărîre. S-a respins cerinţa lui Streleţchi Victor către SA „Constructorul” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilire la locul de muncă, achitarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral, ca fiind neîntemeiate. S-a admis în parte cerinţele lui Victor Streleţchi către SA „Constructorul” cu privire la încasarea restanţelor salariale, încasarea compensaţiilor pentru concediile nefolosite.

S-a încasat de la SA „Constructorul” în beneficiul lui Victor Streleţchi suma de 15 952,83 lei cu titlu de restanţe salariale şi suma de 11604 lei cu titlu de compensaţie pentru concediile nefolosite. În rest hotărîrea primei instanţe s-a menţinut. S-a încasat de la SA „Constructorul” în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 1198 lei. 4 La adoptarea soluţiei instanţa de apel a invocat că, potrivit înscrisului nr.49 din 05.05.2013 (f.d.19) reclamantului i se cuvine compensaţie pentru concediul anual pentru perioada 01.08.2010-01.08.2013. Mai mult, în şedinţa instanţei de apel dar şi în instanţa de fond, reprezentantul SA „Constructorul” a recunoscut că reclamantul are dreptul la 3 concedii anuale pentru perioada 16.01.2010-01.08.2013.

Luînd în consideraţie cele expuse, instanţa de apel a considerat că reclamantul are dreptul la încasarea compensaţiilor pentru concediile nefolosite pentru perioada anilor 2010-2013, în sumă de 11400 lei, iar în ce priveşte compensaţia pentru concediile nefolosite pentru anii 2008-2009, aplicînd termenul de prescripţie se va respinge încasarea. Conform prevederilor art. 86 alin.(l) lit. h) Codul muncii, concedierea - desfacerea din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, precum şi a celui pe durată determinată - se admite pentru următoarele motive: absenţa fără motive întemeiate de la lucru mai mult de 4 ore consecutive în timpul zilei de muncă. Potrivit art. 89 alin. (2) Codul muncii, la examinarea litigiului individual de muncă de către instanţa de judecată, angajatorul este obligat să dovedească legalitatea şi să indice temeiurile transferării sau eliberării din serviciu a salariatului.

În cazul concedierii unui membru de sindicat fără acordul organului sindical, cînd acordul respectiv este necesar conform art.87, instanţa de judecată, prin hotărîre, restabileşte salariatul la locul de muncă. În conformitate cu art. 112 CM, dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat pentru toţi salariaţii. Dreptul la concediu de odihnă anual nu poate fi obiectul vreunei cesiuni, renunţări sau limitări. Orice înţelegere prin care se renunţă, total sau parţial, la acest drept este nulă. Orice salariat care lucrează în baza unui contract individual de muncă beneficiază de dreptul la concediu de odihnă anual.

Cu referire la soluţia instanţei de fond privind anularea pct.l al ordinului nr.41-k din 25.07.2013, privind concediarea reclamantului-intimat, a restabilirii aceştia în funcţia deţinută şi a încasării salariului pentru perioada absenţei forţate de la muncă, şi a prejudiciului moral, instanţa de apel a relevat faptul că acestă soluţie este una eroantă şi neîntemeiată. Reeşind din materialele pricinii, instanţa de apel cu certitudine a constatat faptul că reclamantul-intimat Streleţchi Victor a fost concediat din funcţia de şef al secţiei enero-mecanice din cadrul întreprinderii SA „Constructorul” prin ordinul nr.41-k din 25.07.2013, în baza prevederilor art. 86 alin.(l) lit. h) CM, fiind constatată absenţa fără motive întemeiate de la locul de muncă.

(f.d.21) referire la pct.1 a fost emis cu 5 respectarea prevederilor legislaţiei muncii, în acest sens, dat fiind faptul că, din declaraţiile părţilor şi din materialele pricinii cu certitudine se constată faptul că, reclamantul-intimat Streleţchi Victor la data de 17.09.2013 a înaintat cerere către administraţia pîrîtei-apelante SA „Constructorul” privind acordarea zilelor libere pentru perioada de la 03.07.2013 pînă la 16.07.2013 (f. d.12). Cererea înaintată de reclamantul-intimat Streleţchi Victor la 17.09.2013 a fost recepţionată de către de şeful secţiei cadre al pîrîtei-apelante SA „Constructorul”, Galuşca L, fapt confirmat prin semnătura acestuia. Instanţa de apel relevă faptul că, la dosar lipsesc probe pertinente, concludente şi utile care ar confirma faptul că cererea înaintată de Streleţchi Victor la 17.09.2013, ar fi fost admisă de către conducerea SA „Constructorul”.

Conform prevederilor art. 118 alin.(l) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Mai mult, instanţa de apel menţionează faptul că solicitarea acordării concediului nu înseamnă şi acordarea acestuia, în timp ce procedura de acordare a concediului se finisează cu confirmarea de către persoana abilitată cu acest drept, conform legislaţiei în vigoare, cu emiterea în acest sens a ordinului.

Prin urmare, instanţa de apel a menţionat că, nefiind acceptată de către angajator cererea lui Streleţchi Victor la 17.09.2013, nu poate produce efecte juridice, fapt perceput inclusiv de către acesta, care inclusiv în cererea de chemare în judecată, şi în cererea de concretizare recunoaşte faptul că cererea privind acordarea zilelor libere a rămas fără examinare, însă necătînd la acesta, el nu s-a prezentat la locul de muncă în periada 03.07.2013 - 16.07.2013, fapt stabilit în şedinţa instanţei. Instanţa de apel a invocat că, SA „Constructorul” a fost îndreptăţită în temeiul art. 86 alin.(l) lit. h) CM, să concedieze reclamantul Streleţchi Victor, fapt care a avut loc prin ordin (f.d.21), act emis în strictă conformitate cu prevederile legii în acest sens.

Instanţa de apel a conchis că, în măsura în care se constată legalitatea ordinului privind concediarea reclamantui, acesta nu este îndreptăţit a pretinde anularea acestuia, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru pretinsa absenţă forţată de la locul de muncă şi încasarea prejudiciului moral. La 16 iunie 2015, Streleţchi Victor a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea hotărîri primei instanţe. În motivarea recursului se invocă că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat 6 normele de drept material. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Streleţchi Victor, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentei se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Streleţchi Victor, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios 7 administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Streleţchi Victor ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de către Streleţchi Victor, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 8