2ra-1614/14 — Încasarea sumei

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

Prima instanţă: Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău (jud. Gh. Plămădeală) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. N. Craiu, A. Minciuna, L. Bulgac) Dosarul nr. 2ra-1614/14 ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 28 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului Svetlana Novac Judecători Tatian Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Snitco Alevtina împotriva deciziei din 18 decembrie 2013 a Curţii de Apel Chişinău, adoptate în cauza civilă la cererea înaintată de către ÎMGFL nr. 16 împotriva lui Snitco Serghei Iacov, Snitco Egor, Snitco Serghei Serghei, Snitco Anastasia, Snitco Aliona şi Snitco Alevtina privind încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată, a c o n s t a t a t: La data de 14 ianuarie 2013 ÎMGFL nr. 16 a depus în instanța de judecată cerere împotriva lui Snitco Serghei Iacov, Snitco Egor, Snitco Serghei Serghei, Snitco Anastasia, Snitco Aliona şi Snitco Alevtina privind încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a indicat că pîrîţii domiciliază în apartamentul nr. 63 din str. Alba Iulia 204/1, mun. Chişinău şi nu achită plata pentru energia termică (încălzire), apă potabilă, serviciile comunale, datoria la data de 30.04.2012 constituind suma de 25716,78 lei. Pîrîţii refuză să achite aceste restanţe, invocînd motive neîntemeiate. Toate încercările de a soluţiona litigiul dat pe cale extrajudiciară, s-au soldat cu eşec. Reclamantul solicită încasarea de la pîrîţi a sumei de 25716,78 lei şi cheltuielile de judecată. Prin hotărârea din 27 iunie 2013 a Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău, a fost admisă parţial cererea de chemare în judecată a ÎMGFL nr.16 împotriva lui Snitco Serghei Iacov, Snitco Egor, Snitco Serghei Serghei, Snitco Anastasia, Snitco Aliona şi Snitco Alevtina privind încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată, fiind dispusă încasarea în mod solidar de la Snitco Serghei Iacov, Snitco Egor, Snitco Serghei Serghei, Snitco Anastasia, Snitco Aliona şi Snitco Alevtina în beneficiul ÎMGFL nr.16 datoria pentru serviciile comunale prestate, în sumă de 10883,04 lei şi taxa de stat în sumă de 326,49 lei, în total suma de 11209,53 lei, în rest cerinţele s-au respins ca fiind tardive. Prin decizia din 18 decembrie 2013 a Curţii de Apel Chişinău a fost respins apelul declarat de Snitco Alevtina, cu menţinerea hotărârii din 27 iunie 2013 a Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău. La data de 19 februarie 2014 recurenta - Snitco Alevtina a declarat recurs împotriva deciziei din 18 decembrie 2013 a Curţii de Apel Chişinău.

În motivarea recursului s-a indicat că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată şi a interpretat în mod eronat legea, ceea ce în baza art. 432 alin.2 lit. a), b), c) CPC constituie temei pentru casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2013. Astfel, instanţa a interpretat în mod eronat legea şi a indicat doar o prevedere care i-ar convine în argumentarea poziţiei alese şi nu s_a expus cu referire la „Definiţiile” actului normativ, în cauză pct. 10) al Hotărîrii Guvernului nr. 434 din 09.04.1998 despre aprobarea „Regulamentului cu privire la furnizarea şi utilizarea energiei termice” prevede ca consumator de energie termică - persoana fizică sau juridică ce utilizează energie termică, pe bază de contract, în instalaţiile sale racordate nemijlocit la instalaţiile unui furnizor, şi pct. 12) distribuitor de energie termică (consumator -revînzător angro) - agentul economic care furnizează consumatorilor energia termică primită de la unul sau mai mulţi producători.

El este considerat consumator, în raport cu producătorul de energie termică, şi furnizor, în raport cu consumatorul de energie termică; Totodată nu s-a expus cu privire la pct. 9 al hotărîrii date care prevede că „Furnizarea energiei termice se face numai în bază de contract încheiat între furnizor şi consumator, între producător şi distribuitor, precum şi între consumator şi subconsumator, ale cărui prevederi trebuie respectate de fiecare parte. Consumul de energie termică fără contract este considerat consum fraudulos, constituie contravenţie sau infracţiune şi se pedepseşte conform legilor în vigoare” şi pct. 11 care stipulează că „Contractul reglementează raporturile dintre furnizor şi consumator cu privire la furnizarea, plata şi condiţiile de utilizare a energiei termice.

” Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizînd în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat.

Colegiul constată că argumentele invocate de recurentă în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentei privind aplicarea eronată de către instanţa de apel şi instanţa de fond a normelor de drept procedural, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentei poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Ministerul Finanţelor, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Snitco Alevtina împotriva deciziei din 18 decembrie 2013 a Curţii de Apel Chişinău. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală