2ra-1711/14 — Repararea prejudiciului material şi moral

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

Prima instanţă: Judecătoria Buiucani (judecător M. Diaconu) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (judecători D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican) Dosarul nr.2ra-1711/14 ÎNCHEIERE 28 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului Ala Cobăneanu Judecători Vera Macinskaia, Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Vadim Vladarcic şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vadim Vladarcic împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material şi moral şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Vadim Vladarcic şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 09 iulie 2013. c o n s t a t ă La 16 octombrie 2012 Vadim Vladarcic a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material şi moral şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii a indicat că începînd cu luna august 2003 Valentina Cacianova s-a adresat cu petiţii în organele de poliţie şi procuratură, invocînd că a fost înşelată de către Vadim Vladarcic la înstrăinarea apartamentului nr. 1 situat în comuna Ruseni, r-nul Anenii Noi. A mai menţionat de asemenea că în rezultatul controlului privind legalitatea contractului de vînzare-cumpărare a apartamentului menţionat, nu au fost depistate careva încălcări pentru a fi anulat.

La 30 decembrie 2003 a fost emisă ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale pe faptul falsificării contractului de vînzare-cumpărare a apartamentului nr. 1 situat în comuna Ruseni, r-nul Anenii Noi. Ordonanţa în cauză nu a fost contestată. La 15 aprilie 2004 în pofida faptului existenţei ordonanţei din 30 decembrie 2003 1 de neîncepere a urmăririi penale, a fost pornit un alt proces penale pe semnele infracţiunii prevăzute de art. 190 al. (2) Cod penal. De asemenea a invocat că tot la 15 aprilie 2004, în lipsa temeiului legal, pentru prima dată a fost reţinut ilicit pe un termen mai mare de 72 de ore. Indică că la 29 decembrie 2004 în privinţa sa a fost aplicată o măsură procesuală de constrîngere neprivativă de libertate în formă de obligarea de a se prezenta la organul de urmărire penală.

Menţionează că învinuirea nu i-a fost adusă în termen cel mai scurt sau cel mult 72 de ore şi nici cel mult 10 zile, dar aproape peste un an, adică la 29 martie 2005. Astfel, la 11 iulie 2005 a fost pus sub învinuire pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 195 al. (2) Cod penal – însuşirea în proporţii deosebit de mari a bunurilor prin escrocherie de la Valentina Cacianova. Ulterior, la 20 iulie 2005 repetat a fost emisă ordonanţa de reţinere, iar la 28 iulie 2005 a fost admis demersul de aplicare a arestului, iar prin decizia Curţii de Apel din 03 august 2005 s-a constatat caracterul ilegal al arestării, fiind casată încheierea judecătorului de instrucţie. Prin sentinţa Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 06 februarie 2008, Vadim Vladarcic a fost achitat de săvîrşirea infracţiunii pe motiv că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale componenţei de infracţiune. Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2008 a fost menţinută sentinţa Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 06 februarie 2008. Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a fost casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2008 şi dispusă rejudecarea cauzei. Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 14 octombrie 2009, s-a dispus încetarea procesului conform art. 391 al. (1) pct. 6 CPP – existenţa altor circumstanţe care exclud sau condiţionează pornirea urmăririi penale şi tragerea la răspundere penală.

Curtea Supremă de Justiţie prin decizia din 30 martie 2011, a declarat inadmisibile recursurile ordinare declarate de procuror şi partea vătămată împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 octombrie 2009, în cauza penală în privinţa lui Vladarcic Vadim. Astfel, reclamantul menţionează că începînd cu luna decembrie 2003 şi pînă la 14 octombrie 2009 a fost neîntemeiat şi ilegal urmărit penal, fiind învinuit de comiterea infracţiunii deosebit de grave prevăzute de art. 195 alin. (2) Cod penal, pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de 25 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

Consideră că în urma acţiunilor ilegale ale organelor procuraturii şi ale instanţelor de judecată i-au fost încălcate drepturile sale prevăzute de art. 5 §1, art. 6 § 2 şi art. 6 § 3 ale Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, suportînd suferinţe morale. Vadim Vladarcic solicită încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova a prejudiciului moral în mărime de 80000 lei pentru violarea dreptului său prevăzut de art. 5 §1 al Convenţiei Europene 2 pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, a prejudiciului moral în mărime de 90000 lei pentru violarea dreptului său prevăzut de art. 6 § 2 lit. a) al Convenţiei, a prejudiciului moral în mărime de 150000 lei pentru tragerea ilegală la răspundere penală şi acţiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor de judecată şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 09 iulie 2013, acţiunea a fost admisă parţial. De la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor a fost încasat în beneficiul lui Vadim Vladarcic prejudiciul moral în mărime de 1000 lei pentru violarea dreptului lui Vadim Vladarcic prevăzut de art. 5 §1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, prejudiciul moral în mărime de 1500 lei pentru violarea dreptului prevăzut de art. 6 § 2 lit. a) al Convenţiei şi prejudiciul moral în mărime de 5000 lei pentru tragerea ilegală la răspundere penală şi acţiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor de judecată.

În rest acţiunea a fost respinsă. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2014, a fost restituit apelul declarat de Ministerul Justiţiei ca depus în afara termenului legal. Încheierea menţionată n-a fost contestată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2014, a fost respins apelul declarat de Vadim Vladarcic şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 09 iulie 2013. La 03 aprilie 2014 Vadim Vladarcic a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, modificarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu admiterea integrală a cerinţelor înaintate. În motivarea recursului, Vadim Vladarcic a menţionat că la examinarea cauzei, instanţele au aplicat eronat legea care trebuia să fie aplicată.

De asemenea, consideră că instanţele nu i-au acordat o compensaţie suficientă pentru violarea drepturilor sale. Totodată a menţionat că la pronunţarea hotărîrii, instanţele au ignorat jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care este obligatorie pentru instanţele naţionale şi nu i-au acordat o satisfacţie echitabilă. La 07 mai 2014 Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea să fie respinsă.

Recurentul Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, în motivarea recursului a menţionat că la adoptarea deciziei, instanţa de apel a dat o apreciere eronată a normelor de drept material ce reglementează repararea prejudiciului material, astfel nerespectîndu-se prevederile art. 3 şi 6 ale Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998. Prin referinţa depusă, Procuratura Generală a Republicii Moldova a solicitat respingerea ca fiind inadmisibil recursul declarat de Vadim Vladarcic. De asemenea, a menţionat că mărimea compensaţiei care urmează a-i fi calculată şi achitată lui Vadim Vladarcic nu trebuie să prejudicieze interesul public şi să nu exceadă limita rezonabilă, astfel încît să nu poată fi privită ca o modalitate de îmbogăţire fără justă cauză.

Astfel, instanţa urmează să ţină cont de principiile compensării rezonabile şi echitabile a 3 prejudiciului moral, luînd în consideraţie şi materialul probator. Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sînt inadmisibile din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 358 al. (1) CPC, hotărîrile pronunţate în primă instanţă de judecătorii pot fi atacate cu apel la curţile de apel de drept comun. În conformitate cu art. 429 al. (4) CPC, nu pot fi atacate cu recurs deciziile de trimitere a cauzei la rejudecare ce nu se supun nici unei căi de atac, nici hotărîrile în a căror privinţă persoanele indicate la art.430 nu au folosit calea de apel, din moment ce legea prevede această cale de atac.

Din materialele dosarului rezultă că hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 09 iulie 2013 a fost atacată cu apel de Vadim Vladarcic şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova. Totodată, din actele pricinii urmează că prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2014, a fost restituit apelul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova ca depus în afara termenului legal. Încheierea în cauză nu a fost contestată de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, deşi materialele cauzei denotă că încheierea în cauză a fost recepţionată de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova la 07 martie 2014. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2014, s-a respins apelul declarat de Vadim Vladarcic şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 09 iulie 2013. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că în aceste condiţii, Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova nu a folosit calea de atac apelul, împotriva hotărîrii primei instanţe şi respectiv nu avea dreptul să declare recurs împotriva deciziei instanţei de apel. În ceea ce priveşte recursul declarat de Vadim Vladarcic, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează următoarele. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii 4 Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Vadim Vladarcic, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurenţilor de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către Vadim Vladarcic şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova ca inadmisibile. În conformitate cu art. art. 270, art. 429 alin. 4, art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursurile declarate de către Vadim Vladarcic şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 5