3ra-844/15 — Obligarea de a elimina deciziile ce conţin date cu caracter personal şi încasarea prejudiciului moral

prima instanţă: V.Boico dosarul nr. 3ra-844/15 instanţa de apel: V.Pruteanu, A.Gavriliţa, L.Popova ÎNCHEIERE 17 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Vladarcic Vadim, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vladarcic Vadim împotriva Curţii Supreme de Justiţie privind obligarea de a elimina deciziile ce conţin date cu caracter personal şi încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2015 prin care s-a respins apelul declarat de Vladarcic Vadim şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 16 octombrie 2014, c o n s t a t ă La 10 ianuarie 2014 Vladarcic Vadim s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Curţii Supreme de Justiţie privind obligarea de a elimina deciziile ce conţin date cu caracter personal şi încasarea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, prin decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 02 decembrie 2008, au fost admise recursurile ordinare declarate de către procurorul Bodorin Sergiu şi partea vătămată Cacianova Valentina împotriva deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2008 emisă în privinţa lui Vladarcic Vadim, cu rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecată.

Indică că decizia nominalizată a fost publicată pe pagina web a Curţii Supreme de Justiţie şi conţine următoarele date: ,,Vladarcic Vadim, născut la 02.02.1957, originar din Republica Ucraina, or. Dnepropetrovsc şi domiciliat în mun. Chişinău, str. Calea Orheiului 95, ap. 3, studii superioare, celibatar, neangajat în cîmpul muncii, 1 cetăţean al Republicii Moldova, fără antecedente penale”, adică date cu caracter personal. A mai indicat că prin hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie din 01 iunie 2009, recursul în anulare declarat de avocatul Gheorghe Malic împotriva încheierii Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 22 ianuarie 2009 în cauza penală în privinţa lui Vladarcic Vadim, a fost respins ca inadmisibil, cu menţinerea încheierii atacate.

La fel, indică că prin decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 30 septembrie 2010, s-a declarat ca inadmisibil recursul în anulare al apărătorului Gheorghe Malic în interesele lui Vladarcic Vadim împotriva deciziei Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 02 decembrie 2008, pe motiv că nu îndeplineşte cerinţele de conţinut prevăzute în art. 455(2) CPP. Prin decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 30 martie 2011, s- a declarat ca inadmisibil recursul ordinar al procurorului împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 octombrie 2009, în cauza penală în privinţa lui Vladarcic Vadim. Menţionează că deciziile nominalizate au fost publicate pe pagina web a Curţii Supreme de Justiţie şi conţin date cu caracter personal, ceea ce constituie o ingerinţă în viaţa sa privată.

La 14 noiembrie 2013, a depus cerere prealabilă în adresa Curţii Supreme de Justiţie, prin care a solicitat eliminarea deciziilor de pe pagina web a Curţii Supreme de Justiţie şi compensarea prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei. Prin răspunsul şefului Secretariatului Curţii Supreme de Justiţie, cu nr.709/2 din 03.12.2013, i s-a comunicat că solicitările sale nu pot fi admise. Solicită reclamantul, obligarea Curţii Supreme de Justiţie de a elimina deciziile (dosarele nr. 1ra-1255/08, nr. 4-1re-309/2009, nr. 4-1re-962/10, nr. 1ra-281/11) de pe pagina web a Curţii Supreme de Justiţie, precum şi încasarea din contul Curţii Supreme de Justiţie a prejudiciului moral în mărime de 100 000 de lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 16 octombrie 2014 cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Vladarcic Vadim a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2015 s-a respins apelul declarat de Vladarcic Vadim şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 16 octombrie 2014. La 17 martie 2015 Vladarcic Vadim a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea dispoziţiilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral. În susţinerea recursului s-a invocat dezacordul cu hotărîrile contestate prin faptul că instanţele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

2 Susţine că, publicarea deciziilor pe pagina web a Curţii Supreme de Justiţie, ce conţin datele sale cu caracter personal, constituie o ingerinţă în dreptul său la respectarea vieţii private în sensul art. 8 din Convenţie. Indică că intimatul nu a prezentat nici o probă care ar justifica publicarea deciziilor pe pagina web a Curţii Supreme de Justiţie, cu atît mai mult că nici nu a fost dat consimţămîntul la dezvăluirea datelor sale cu caracter personal. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Vladarcic Vadim urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Vladarcic Vadim este 3 declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Vladarcic Vadim ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Vladarcic Vadim se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 4