2ra-1541-14 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: M. Buşuleac dosarul nr. 2ra-1541/14 instanţa de apel: Gh. Eni, N. Bondarenco, V. Movilă ÎNCHEIERE 22 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Procuratura Generală şi Ministerul Finanţelor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Niţă Mihail împotriva Procuraturii Generale, Ministerului Justiţiei şi Ministerului Finanţelor cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală şi instanţelor judecătoreşti, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 19 decembrie 2013 c o n s t a t ă La data de 24 februarie 2012 Niţă Mihail a depus cererea de chemare în judecată împotriva Procuraturii Generale, Ministerului Justiţiei şi Ministerului Finanţelor cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală şi instanţelor judecătoreşti.

În motivarea acţiunii Niţă Mihail a menţionat că, prin sentinţa Judecătoriei Cahul din 27 decembrie 2007 a fost achitat, fiind învinuit în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. (2) din Codul Penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârș ită de acesta. Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 19 aprilie 2010 sentinţa primei instanţe a fost menţinută.

Menţionează că, a fost învinuit în aceia că la 21 ianuarie 2006 aflîndu-se în exerciţiul funcţiei de poliţist santinelă la izolatorul detenţie provizorie a C.P.R Cahul, îndeplinindu-şi funcţiile de serviciu în corespundere cu Legea cu privire la poliţie, avînd drepturi şi obligaţiuni acordate prin lege, a îndeplinit necorespunzător obligaţiile de serviciu prevăzute de Regulamentul cu privire la serviciul de pază şi escortare a persoanelor reţinute, exprimate prin atitudinea neglijentă la organizarea percheziţiei corporale la momentul plasării reţinutului Ermurache Valentin, fapt ce s-a soldat cu omiterea de a confisca de la Ermurache Valentin un şiret, care a fost utilizat la 23 ianuarie 2006 pentru strangularea acestuia.

Prin rezoluţia procurorului raionului Cahul a fost pornită urmărirea penală conform semnelor de infracţiune prevăzută de art. 145 alin.(2) din Codul penal pe faptul decesului lui Ermurache Valentin. Niţă Mihail a fost recunoscut în calitate de 1 bănuit pe cauza respectivă. Ulterior, din cauza lipsei probelor concludente, a fost scos de sub urmărirea penală privind comiterea infracţiunii prevăzută de art. 145 alin. (1) din Codul Penal La 02 august 2006, în privinţa lui Niţă Mihail a fost începută urmărirea penală, după indicii infracţiunii prevăzute de art. 327 alin. (1) din Codul Penal, pe faptul reţinerii şi privării ilegale de libertate a lui Ermurachi Valentin în perioada 21 – 23 ianuarie 2006 de către colaboratorii C.P.R.

Cahul. Astfel, din momentul pornirii urmăririi penale la 17 mai 2006 şi pînă la adoptarea hotărîrii de Curtea de Apel Comrat din 19 aprilie 2010, au trecut aproximativ 4 ani, pe parcursul cărora a fost implicat în mai multe acţiuni procesuale de urmărire penală. Niţă Mihail solicită încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor suma de 500000 lei cu titlul de reparare a prejudiciului moral cauzat de acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuratură şi instanţa de judecată, încasarea cheltuielilor de judecată şi obligarea Procuraturii de a aduce scuze oficiale.

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 25 martie 2013 cererea de chemare în judecată înaintată a fost admisă parţial, s-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Niţă Mihail suma de 40000 lei cu titlul de reparare a prejudiciului moral şi suma de 2000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, s- a obligat Procuratura Generală să aducă din numele statului lui Niţă Mihail scuze oficiale, în formă scrisă. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 19 decembrie 2013 s-a respins apelul declarat de Niţă Mihail, s-au admis apelurile declarate de Ministerul Finanţelor şi Procuratura Generală, s-a casat parţial hotărîrea primei instanţe, s-a micşorat cuantumul sumei încasate din contul statului în beneficiul lui Niţă Mihail cu titlul de reparare a prejudiciului moral cauzat de la 40000 lei la 25000 lei, în rest hotărîrea primei instanţe s-a menţinut.

La data de 24 ianuarie 2014 Procuratura Generală a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 19 decembrie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea hotărîrii instanţei ierarhic inferioare în partea încasării prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată, cu emiterea unei hotărîri prin care sumele acordate cu titlul de reparare a prejudiciului moral şi a cheltuielilor juridice să fie diminuate la limitele rezonabile. În motivarea recursului Procuratura Generală a invocat, că instanţa de judecată nu a apreciat corespunzător circumstanţele importante pentru examinarea cauzei. La aprecierea sumei acordate cu titlul de prejudiciu moral, instanţele de judecată nu au respectat criteriul echităţii, care presupune că despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie să fie juste, raţionale şi echitabile.

La data de 03 martie 2014 Ministerul Finanţelor a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 19 decembrie 2013 invocînd motive similare recursului înaintat de Procuratura Generală. Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea 2 esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursurile declarate nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recursuri, că instanţa de judecată nu a apreciat corespunzător circumstanţele importante pentru examinarea pricinii, nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal. Circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţele de judecată şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel.

Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt 3 în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Astfel, instanţa de recurs notează că Procuratura Generală şi Ministerul Finanţelor nu au invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul deduce, că din conţinutul cererilor de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursuri nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Procuratura Generală şi Ministerul Finanţelor ca inadmisibile. În conformitate cu art.432, art.433, art.440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursurile declarate de Procuratura Generală şi Ministerul Finanţelor se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 4