2ra-794/14 — repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești și cheltuielile de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti şi cheltuielile de judecată
- Temei legal
- reparaţia prejudiciului moral, mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral, cazurile în care apare dreptul la repararea prejudiciului, mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral, scuzele oficiale ale procurorilor
2ra-794/14 — repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești și cheltuielile de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
prima instanță: D. Bosîi dosarul nr. 2ra-794/14
instanța de apel – G. Eni, V. Movilă, N. Bondarenco
D E C I Z I E
02 aprilie 2014 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu
Judecătorii Valentina Clevadî
Iuliana Oprea
Ion Druță
Tamara Chișca-Doneva
examinând recursurile declarate de către Pralea Petru, Procuratura Generală a
Republicii Moldova și Ministerul Finanțelor a Republicii Moldova,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Pralea Petru împotriva
Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, Procuratura Generală a Republicii
Moldova, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova și Ministerul Justiție al
Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale
organului de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești,
dezmințirea informației și încasarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 05 decembrie 2013, prin care au fost
respinse apelurile declarate de Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și
Procuratura Generală a Republicii Moldova, admis apelul declarat de Pralea Petru,
casată hotărârea Judecătoriei Cahul din 04 iunie 2013 în partea respingerii cerințelor
privind dezmințirea informației și emisă în partea dată o nouă hotărîre cu privire la
admiterea acțiunii, în rest hotărîrea a fost menținută,
c o n s t a t ă :
Pretențiile reclamantului:
La 06 aprilie 2012, Pralea Petru a depus cerere de chemare în judecată împotriva
Ministerul Finanțelor, Ministerul Afacerilor Interne, Procuratura Generală și
Ministerul Justiției al Republicii Moldova solicitînd repararea prejudiciului material în
mărime de 10800 lei, prejudiciului moral în mărime de 100000 lei, obligarea
Procuraturii Generale a RM prin intermediul organelor mass-media să-i aducă scuze
oficiale din numele statului pentru supunerea urmării penale neîntemeiate și încasarea
cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a indică că la 07 aprilie 2009, deplasându-se cu unii
protestatari paralel cu Primăria mun. Chișinău, pentru a participa la protestul pașnic, a
fost doborât de colaboratorii poliției înarmați și mascați, care l-au agresat fizic și l-au
transportat la Comisariatul General de Poliție, unde în urma loviturilor i-au fost
cauzate dureri insuportabile. Ulterior, după ce i-au fost luate amprentele, a fost condus
într-o celulă de aproximativ 12 m.p., unde mai erau încă 16 deținuți, încît condițiile de
supraviețui fiind insuportabile.
Susține că în incinta Comisariatului General de Poliție a fost supus tratamentelor
inumane, fapt confirmat prin Raportul de examinare medico-legală nr. 197 din 13
aprilie 2009, prin care s-a constatat că i-au fost cauzate acțiuni traumatice cu obiecte
contondente dure, bastoane de cauciuc, posibil pumni, ceea ce constituie leziuni
ușoare, cu dereglarea sănătății până la 21 de zile.
La 07 aprilie 2009, a fost emisă Ordonanța privind începerea urmărirea penale,
încriminându-i săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 285 Cod penal - dezordinea în
masă, iar la 10 aprilie 2009, a fost respins demersul procurorului privind aplicarea
măsurilor preventive sub formă de arest pe un termen de 30 de zile, fiind eliberat din
sala de judecată cu aplicarea măsurii preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea
pe un termen de 30 de zile.
Afirmă că ulterior, a fost impus să părăsească teritoriul Republicii Moldova deoarece,
era persecutat în urma participării la protestul pașnic de la 07 aprilie 2009, fiind
urmărit de persoane necunoscute, ofensat prin cuvinte necenzurate de către persoanele
din localitate, ca urmare fiind nevoit să plece peste hotarele țării unde s-a aflat timp de
6 luni de zile, unde din surse financiare proprii a închiriat o locuință, pentru care
suporta cheltuieli în suma de 500 RON echivalentul a aproximativ a 10800 lei.
Insistă că, a fost maltratat de către colaboratorii de politie și a fost arestat preventiv
pentru o infracțiune pe care nu a săvîrșit-o, fiind supus astfel, unor suferințe psihice și
fizice enorme, iar organele de urmărire penală care a dispus detenția sa, au examinat
cazul superficial, fără administrarea probelor, la fel a acționat și Procuratura, fapt ce
demonstrează abuzul organelor de drept. Mai mult decît atît, în ziua detenției i s-a
prelevat probe de sânge cu o seringă comună, drept rezultat a fost infectat de maladia
Hepatita D, fapt confirmat prin certificate medicale a IMPS Centrului Republican de
Diagnosticare Medicală din 31 octombrie 2011.
Consideră reclamantul, că urmează să-i fie reparat prejudiciul moral și material,
cauzat în urma reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de
arest, de declarație de a nu părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale la răspundere
penal și efectuării măsurilor operative de investigații cu încălcarea prevederilor
legislației.
De asemenea reclamantul a invocat că prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire
penală a fost grav violat principiul prezumției nevinovăției și dreptul la libertatea și
siguranța persoanei, fiind lipsit de posibilitatea de a se deplasa peste hotarele
Republicii Moldova, fiindu-i impusă restricție, iar la data de 23 octombrie 2009, prin
Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală, a fost scos de sub urmărire penală în
baza art.285 alin.(3) Cod penal.
La fel, susține că prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, i-a fost cauzat
un prejudiciu moral considerabil pe care îl estimează în sumă de 100 000 lei,
considerînd cuantumul acestuia justificat și echitabil, și anume care ar corespunde
suferințelor ce i-au fost cauzate de către organele de anchetă prin fabricarea dosarului
penal și includerea măsurilor de restricționare.
Poziția instanței de fond:
Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 04 iunie 2013, acțiunea a fost admisă parțial
fiind încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Finanțelor al
RM în beneficiul lui Pralea Petru prejudiciul moral în mărime de 30 000 lei, în rest
cerințele au fost respinse ca neîntemeiate.
Prima instanță a reținut temeinicia motivelor ce-i acordă lui Pralea Petru posibilitatea
de a-și valorifica dreptul său la acțiune în temeiul Legii privind modul de reparare a
prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale
procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998 și art. art.
1405, 1422 al. (1) și (3), 1423 al. (1) și (2) Cod civil, și apreciind profunzimea
suferințelor psihice cauzate de reclamant a stabilit că prejudiciului moral în mărime de
30 000 lei, v-a aduce o satisfacție echitabilă reclamantului pentru prejudiciul cauzat.
Totodată, prima instanță a stabilit că Pralea Petru nu a prezentat probe justificative în
confirmarea cerințelor cu privire la repararea prejudiciului material reclamantul iar
cerințele privind obligarea Procuraturii Generale de a duce scuze oficiale nu le-a
concretizat.
Poziția instanței de apel:
Prin decizia Curții de Apel Cahul din 05 decembrie 2013, au fost respinse apelurile
declarate de către Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și Procuratura
Generală, admis apelul declarat de către Pralea Petru, casată hotărîrea primei instanțe
în partea respingerii pretențiilor acțiunii cu privire la obligarea Procuraturii Generale
să aducă scuze oficiale și emisă în partea dată o nouă hotărîrea prin care pretențiile au
fost admise și obligată Procuratura Generală a RM să aducă scuze oficiale în scris lui
Pralea Petru, în rest hotărârea primei instanțe a fost menținută.
Instanța de apel a concluzionat că prima instanță neîntemeiat a respins cerințele
reclamantului cu privire la obligarea Procuraturii Generale de a aduce scuze oficiale,
deoarece prin Ordonanța Procuraturii mun. Chișinău din 23 aprilie 2009, Pralea Petru a
fost scos de sub urmărire penală, din motiv că fapta nu întrunea elementele infracțiunii,
însă lui Pralea Petru nu i-u fost aduse scuze oficiale conform art. 12 al. (3) al Legii
privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de
urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din
25 februarie 1998.
Solicitarea recurentului:
La 03 ianuarie 2014, Procuratura Generală a RM a declarat recurs împotriva deciziei
instanței de apel, solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei instanței de
apel în partea admiterii cerințelor lui Pralea Petru și obligării Procuraturii Generale a
RM să aducă scuze ,oficiale lui Pralea Petru, prin dispunerea aducerii scuzelor oficiale
din numele statului lui Pralea Petru de către Procurorul care a condus sau exercitat
urmărirea penală, ori Procurorului ierarhic superior.
La 09 ianuarie 2014, Ministerul Finanțelor a RM a declarat recurs împotriva deciziei
instanței de apel solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei instanței de
apel și hotărîrii primei instanțe prin diminuarea cuantumului prejudiciului moral
încasat în beneficiul lui Pralea Petru în limite rezonabile.
La 21 ianuarie 2014, Pralea Petru la fel a declarat recurs împotriva deciziei instanței de
apel solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei
instanțe în partea respingerii acțiunii cu emiterea în partea dată a unei noi hotărîri prin
care acțiunea să fie admisă integral
Argumentele părților
În motivarea recursului, recurentul Procuratura Generală a invocat că decizia instanței
de apel în partea obligării Procuraturii Generale de a aduce scuze oficiale lui Pralea
Petru este ilegală, la emiterea acesteia fiind încălcate esențial și aplicate eronat
normele de drept material. Astfel, instanța de apel a interpretat eronat prevederile art.
12 alin.(1) al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile
ilicite a organelor de urmărire penală, procuraturii și instanțelor judecătorești nr.1545-
XIII din 25 februarie1998.
Menționează că, instanța de apel urma să dispună concret că scuzele oficiale în numele
statului persoanei care a fost scoasă de sub urmărire penală, Petru Pralea să fie aduse
de către procurorul care a condus urmărirea penală, procurorul care a exercitat
urmărirea penală sau de către procurorul ierarhic superior și nicidecum de către
Procuratura Generală deoarece art. 12 alin.(1) din Legea sus menționată nu prevede
această soluție.
Recurentul Ministerul Finanțelor a RM, în motivarea recursului a invocat dezacordul
cu hotărârile judecătorești, considerându-le parțial neîntemeiate și pasibile casării, iar
în susținerea acestei teze menționează argumentele de drept ce intervin în vederea
diminuării sumei de 30000 lei atribuite lui Pralea Petru cu titlu de prejudiciu moral.
Menționează că conform prevederilor art.11 din Legea nr 1545 din 25 februarie 1998
privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de
urmărire penală ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, este stabilit că mărimea
concretă a compensației pentru prejudiciul moral se determină luându-se în
considerare gravitatea infracțiunii de care reclamantul a fost învinuit.
Susține că, conform Ordonanței Procuraturii din 09 aprilie 2009, Pralea Petru a fost
învinuit pentru comiterea infracțiunii prevăzute la art. 285 alin. (3) Cod penal, pentru
care este prevăzută o pedeapsă sub formă de amendă de la 200 la 500 unități
convenționale, muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore sau
privarea de la libertate pe un termen de 2 ani. În acest sens invocă că potrivit art.16
Cod penal, infracțiunea încadrată în art.285 alin.(3) este una ușoară. Urmărirea penală
a fost dispusă de la 09 aprilie 2009 până la 23 octombrie 2009, iar prin încheierii
Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 10 aprilie 2009, Pralea Petru a fost eliberat de
sub arest din sala de judecată, încă la 10 aprilie 2009, fiindu-i aplicată doar măsura
preventivă obligarea de a nu părăsi localitatea pe un termen de 30 de zile. Astfel,
desfășurarea urmăririi penale nu a avut o rezonanță în societate, menită să lezeze
drepturile lui Pralea Petru care a fost învinuit de comiterea unei infracțiuni ușoare.
Totodată susține că, obligația de a dovedi faptul cauzării prejudiciului moral,
suferințelor psihice și fizice suportate o exercită partea vătămată, de aceea în cererea
compensării prejudiciului moral urmează să fie indicat de către cine, în ce circumstanțe
și în baza căror acțiuni sau inacțiuni i-au fost cauzate suferințe morale și psihice și
prin ce se manifestă acestea, iar pentru acordarea prejudiciului moral este nevoie de
existenta unor elemente probatorii adecvate, de natură să permită instanței identificarea
unor criterii de evaluare a întinderii acestora potrivit art.1432 Cod civil, nefiind
suficientă libera exprimare a instanței, bazată pe gradul de percepere a persoane.
Recurentul Pralea Petru în motivarea recursului a invocat că, instanțele judecătorești la
stabilirea cuantumului prejudiciului moral au ignorat prevederile art. 11 al Legii
privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de
urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25
februarie 1998, și nu au luat în considerație gravitatea infracțiunii de a cărei săvîrșire a
fost învinuit, caracterul și gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea
penală, rezonanța pe care a avut-o în societate informația despre învinuirea sa, durata
urmăririi penale, natura dreptului personal lezat și locul lui în sistemul de valori al
persoanei, suferințele fizice, caracterul și gradul suferințelor psihice și măsura în care
compensația bănească poate atenua suferințele fizice și psihice cauzate.
Menționează că, în timpul ce fost reținut față a fost tratat inuman și a fost deținut în
condiții insuportabile. Ca urmare a comportamentului agresiv i s-a înrăutățit starea
sănătății. Susține că a fost impus să treacă printr-un „coridor” de polițiști care-l loveau
cu pumnii, picioarele și cu bastoane de cauciuc iar ca rezultat i-au fost cauzate leziuni
corporale, fapt ce se confirmă prin Actul de Expertiză nr. 197 din 13 aprilie 2009. A
fost lipsit de posibilitatea de a anunța rudele despre reținerea sa și nu a avut acces la
ajutorul medical. Astfel, prejudiciul moral urmează să fie recuperat nu doar pentru
reținerea ilegală și aplicarea ilegală a măsurilor preventive dar și pentru condițiile
inumane în care a fost deținut și comportamentul agresiv și aspru cu care a fost tratat.
Invocă recurentul că, la determinarea cuantumul prejudiciului moral instanțele
judecătorești nu au ținut cont de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului
pe cauze similare pe care Curtea, recunoscînd violarea art. 3 al convenției Europene a
Drepturilor Omului a constatat că prejudiciul moral încasat de instanțele naționale este
mult mai mic decît minimul încasat de Curte pe cauze similare.
Aprecierea instanței de recurs:
Analizînd legalitatea deciziei atacate, prin prisma argumentelor invocate de
participanții la proces și a materialelor din dosar, Colegiul civil, comercial și de
contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a
respinge recursurile declarate de către Pralea Ptru și Ministerul Finanțelor al RM, de
a admite recursul declarat de către Procuratura Generală a RM, a casa parțial decizia
instanței de apel și hotărârea primei instanțe în partea prin care a fost obligată
Procuratura Generală a RM să aducă scuze oficiale în formă scrisă din numele statului
lui Pralea Petru și de a emite o nouă hotărâre în partea dată din considerentele ce
urmează.
Din materialele dosarului rezultă că la 07 aprilie 2009, Pralea Petru a fost reținut de
colaboratorii SUP a CGP mun. Chișinău, fiind bănuit de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 285 alin.(3) Cod penal, după indicii – chemare la nesupunere,
violență activă și nesupunerea la cerințele legitime ale reprezentanților autorităților și
la dezordini în masă, iar de către Procuratura mun. Chișinău la data de 09 aprilie 2009,
a fost dispusă începerea urmăririi penale în privința lui Pralea Petru, cît și a posibilelor
acțiuni întreprinse de el, după elementele infracțiunii prevăzute de art. 285 alin.(3) Cod
penal.
Tot materialul probator atestă că prin încheierea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău
din 10 aprilie 2009, a fost respins ca neîntemeiat demersul procurorului cu privire la
aplicarea măsurii preventive sub formă de arest preventiv învinuitului Pralea Petru,
eliberîndu-l ultimul din sala de ședință, totodată fiind aplicată față de acesta măsura
preventivă obligarea de a nu părăsi localitatea pe un termen de 30 zile.
Este incontestabil și faptul că prin ordonanța Procuraturii mun. Chișinău din 23 aprilie
2009, Pralea Petru a fost scos de sub urmărire penală, deoarece fapta nu întrunea
elementele infracțiunii.
Reieșind din cele expuse, se constată temeinicia motivelor ce le acordă lui Pralea Petru
posibilitatea de a-și valorifica dreptul său la acțiune în temeiul prevăzut de art. art. 3, 6,
11 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale
organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545
din 25 februarie 1998 și de art. art. 1422 alin. (1) și (3), 1423 alin. (1) și (2) Cod civil.
Conform art. 11 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile
ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești
nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, stipulează că, mărimea compensației pentru
repararea prejudiciului moral se stabilește de instanța de judecată în modul prevăzut de
prezenta lege. Mărimea concretă a compensației se determină luându-se în considerare:
gravitatea infracțiunii de a cărei săvârșire a fost învinuită persoana respectivă;
caracterul și gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală și la
examinarea cauzei penale în instanța de judecată; rezonanța pe care a avut-o în
societate informația despre învinuirea persoanei; durata urmăririi penale, precum și
durata examinării cauzei penale în instanța de judecată; natura dreptului personal lezat
și locul lui în sistemul de valori al persoanei; suferințele fizice, caracterul și gradul
suferințelor psihice; măsura în care compensația bănească poate atenua suferințele
fizice și psihice cauzate; durata aflării nelegitime a persoanei în detenție.
Cu referire la prevederile enunțate, reieșind din specificul acțiunii și în virtutea
competenței sale de a determina mărimea compensației pentru prejudiciul moral în
funcție de cele constatate, instanța de recurs relevă că atît prima instanță cît și instanța
de apel, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios,
creând condiții obiective participanților la proces, just au ajuns la concluzia admiterii
parțiale a pretențiilor cu privire la recuperarea prejudiciului moral.
În acest context se reține că instanțele inferioare statuând în echitate, printr-o apreciere
justă și pertinentă a complexului material probator, a dat o evaluare adecvată daunelor
morale compensatoare, fiind totodată imparțială și echidistantă în acest sens, având în
vedere, în principal, criteriile referitoare la consecințele suferite pe plan psihic,
gravitatea și caracterul acestora, sentimentul de afectare a personalității sale morale,
durata urmăririi penale, natura dreptului personal lezat, caracterul și gradul suferințelor
psihice, precum și măsura în care compensația bănească poate atenua suferințele fizice
și psihice cauzate.
Toate aceste criterii aplicate concret și adecvat în speță, justifică evaluarea făcută de
instanțele judecătorești cu determinarea mărimii prejudiciului moral de 30000 lei, ce
urmează a fi încasată în beneficiul lui Pralea Petru.
Prin urmare, nu pot fi reținute argumentele recurentului Pralea Petru precum că la
stabilirea cuantumului prejudiciului moral nu au fost apreciate corespunzător și
obiectiv, în corespundere cu prevederile legale, toate circumstanțele, inclusiv și
suferințele psihice suportate de el, deoarece la stabilirea cuantumului prejudiciului
moral instanțele judecătorești au reieșit din apreciere justă și pertinentă a complexului
material probator, a dat o evaluare adecvată daunei morale compensatoare, care este
una rezonabilă și echitabilă, având în vedere, în principal, criteriile referitoare la
consecințele suferite pe plan psihic, gravitatea și caracterul acestora, sentimentul de
afectare a personalității sale morale, precum și faptul că pe parcursul urmăririi penale
în privința recurentului Pralea Petru nu s-a luat măsura privării de libertate, ultimul
beneficiind de prezumția nevinovăției pe tot parcursul acestei perioade, de până la
scoaterea sa de sub urmărire penală.
Drept consecință, nu au relevanță nici argumentele recurenților Pralea Petru și
Ministerul Finanțelor al RM cu referire la faptul că cuantumul prejudiciului moral
încasat de instanțele judecătorești nu corespunde prevederilor art. 11 alin. (1) al Legii
privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de
urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești și art. 219 alin. (4) Cod
de procedură penală, deoarece se combat prin relatările menționate.
Sub acest aspect, alte argumente invocate în recursurile lui Pralea Petru și Ministerul
Finanțelor al RM nu pot constitui temei de admitere a acestora, deoarece nu denotă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor
de drept procedural, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, în
sensul invocat, ce generează respingerea acestora.
Totodată, instanța de recurs conchide că, deși instanța de apel temeinic a ajuns la
concluzia temeiniciei pretenției cu privire la aducerea, din numele statului, a scuzelor
oficiale în formă scrisă lui Pralea Petru, obligația dată, cu interpretarea greșită a
normelor de drept material aplicabile acestei situații, incorect a fost pusă pe seama
procuraturii Generală RM.
Or, conform art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) al Legii privind modul de reparare a
prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale
procuraturii și ale instanțelor judecătorești, procurorul care a condus sau a exercitat
urmărirea penală ori procurorul ierarhic superior aduce scuze oficiale în numele
statului persoanei care a fost supusă neîntemeiat urmăririi penale. Scuzele oficiale ale
procurorului se aduc în cazul scoaterii integrale a persoanei de sub urmărire penală.
Prin urmare, cu referire la prevederile enunțate și luând în considerație faptul că din
Ordonanța privind scoaterea persoanei de sub urmărire penală a lui Pralea Petru
rezultă că acțiunile ultimului nu întrunesc elementele infracțiunii, astfel, în cît lipsind
latura obiectivă a componenței de infracțiune, instanța de recurs ajunge la concluzia că
în speța de față, urmează a fi obligat Procurorul mun. Chișinău, ca procuror ierarhic
superior, de a aduce lui Pralea Petru scuze oficiale în numele statului.
Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit
al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de către Pralea Petru și
Ministerul Finanțelor al RM urmează a fi respinse, iar recursul Procuraturii Generale a
RM urmează a fi admis cu casarea parțială a deciziei instanței de apel în partea prin
care a fost obligată Procuratura Generală a RM să aducă din numele statului lui Pralea
Petru scuze oficiale în formă scrisă cu emiterea în partea dată a unei noi hotărâri cu
privire la obligarea Procurorului mun. Chișinău să aducă din numele statului, lui Pralea
Petru, scuze oficiale în formă scrisă. În rest menținând decizia instanței de apel.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) și b) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil,
comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,
decide:
Se resping recursurile declarate de către Pralea Petru și Ministerul Finanțelor al
Republicii Moldova.
Se admite recursul declarat de către Procuratura Generală a Republicii Moldova.
Se casează parțial decizia Curții de Apel Cahul din 05 decembrie 2013 în pricina
civilă la cererea de chemare în judecată a lui Pralea Petru împotriva Ministerului
Finanțelor al Republicii Moldova, Procuratura Generală a Republicii Moldova,
Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova și Ministerul Justiție al Republicii
Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organului
de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, dezmințirea
informației și încasarea cheltuielilor de judecată, în partea prin care a fost obligată
Procuratura Generală a RM să aducă din numele statului lui Pralea Petru scuze oficiale
în formă scrisă și se emite în partea dată o nouă hotărâre, prin care:
Se obligă Procurorul mun. Chișinău să aducă lui Pralea Petru scuze oficiale în
formă scrisă din numele statului.
În rest decizia Curții de Apel Cahul din 05 decembrie 2013 se menține.
Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.
Președinte, judecătorul Iulia Sîrcu
Judecătorii Valentina Clevadî
Iuliana Oprea
Ion Druță
Tamara Chișca-Doneva