2rac-271/14 — Încasarea datoriei şi dobânzii de întârziere

dosarul nr.2rac-271/14 prima instanţă: I. Moldovan, instanţa de apel: E. Secrieru, A. Parpalac, S. Leu, ÎNCHEIERE 22 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Bejenaru, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea de Producţii şi Servicii „Auto-Mar” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Întreprinderea de Producţii şi Servicii „Auto-Mar” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Individual de Avocaţi „Petru Ursu”cu privire la încasarea datoriei în sumă de 96 533,63 lei, cât şi a dobânzii de întârziere în sumă de 8404,88 lei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 11 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Întreprinderea de Producţii şi Servicii „Auto- Mar” Societate cu Răspundere Limitată şi menţinută hotărârea judecătoriei Anenii Noi din 25 martie 2013 de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La data de 3 noiembrie 2009 întreprinderea de Producţii şi Servicii „Auto-Mar” Societate cu Răspundere Limitată s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva BIA„Petru Ursu” cu privire la încasarea datoriei în sumă de 96 533,63 lei, cât şi a dobânzii de întârziere în sumă de 8404,88 lei.

În motivarea cererii reclamantul a indicat, că “Auto-Mar” SRL din data de 30 iunie 2005 şi până la data de 25 aprilie 2006, în baza facturilor fiscale, a vândut BIA „Petru Ursu” produse petroliere în cantitatea solicitată. Pentru mărfurile furnizate, BIA „ Petru Ursu,, nu a achitat preţul produselor petroliere, datoria pârâtului faţă de reclamant constituind 96533,63 lei. Dovada livrării către pârât a produselor nominalizate şi recepţionarea acesteia de către pârât, se confirmă prin facturi fiscale anexate la prezenta cerere. Prin reclamaţiile din 31 martie 2009 cu nr. 06 „Auto-Mar” SRL a solicitat BIA „ Petru Ursu,, , în conformitate cu art. 575 Cod Civil, executarea obligaţiei (stingerea datoriei acumulate) în termen de 10 zile.

La reclamaţia menţionată, la fel ca şi cea repetată din 02 septembrie 2009, pârâtul nu a reacţionat, datoria ne fiind achitată până în prezent. Indică reclamantul că la data de 31 martie 2009, a expediat BIA „ Petru Ursu,, somaţia, care a fost recepţionată de către acesta la 04 aprilie 2009, respectiv pârâtul se consideră în întârzierea începând cu data de 15 aprilie 2009. Din aceste considerente, “Auto-Mar” SRL solicită încasarea şi a dobânzii de întârziere în mărime de 8404,88 lei, prevăzută la art. 585 Cod Civil al RM. Solicită reclamantul SRL,, Auto Mar,, încasarea de la debitorul BIA «Petru Ursu» în folosul său a datoriei în sumă de 96533,63 lei, dobânzii de întârziere în sumă de 8404,88 lei, a cheltuielilor legate de judecarea pricinii - taxa de stat 3148,15 lei şi pentru servicii juridice 3500 lei.

Prin hotărârea Anenii - Noi din 25 martie 2013, cererea de chemare în judecată înaintată de către SRL “Auto-Mar” a fost respinsă ca neîntemeiată. SRL „Auto-Mar” a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Anenii - Noi din 25 martie 2013. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 11 decembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către SRL “Auto-Mar” şi menţinută hotărârea judecătoriei Anenii - Noi din 25 martie 2013, de respingere a acţiunii. La 18 martie 2014 SRL “Auto-Mar” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei hotărîri noi de admitere a acţiunii integral.

În motivarea recursului recurentul SRL “Auto-Mar” a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural. În special, s-a invocat că instanţa de apel nu a elucidat şi nu a apreciat complet, obiectiv şi multiaspectual circumstanţele pricinii, preferând a nu se expune asupra unor probe şi împrejurări importante pentru soluţionarea corectă a litigiului, realizând o apreciere părtinitoare a probelor pe care le-a selectat pentru a fi apreciate în mod arbitrar. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de drept vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs nu vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi nu putea fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 432 CPC aplicabil recursului.

Analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicând corect normele de drept material şi de drept procedural. Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul reiterează că potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Auto-Mar”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Întreprinderea de Producţii şi Servicii „Auto-Mar” Societate cu Răspundere Limitată, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Iurie Bejenaru Ion Druţă