2ra-1604/14 — Anularea ordinului de eliberare, restabilire la serviciu şi achitarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu şi încasarea prejudiciului moral

dosarul nr.2ra-1604/14 prima instanţă: G. Moscalciuc instanţa de apel: V. Pruteanu, I. Cimpoi, A. Minciună ÎNCHEIERE 22 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Bejenaru, Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Culinschi Serghei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Culinschi Serghei către Instituţia Medico - Sanitară Publică Centrul Naţional Ştiinţifico – Practic de Medicină de Urgenţă privind anularea ordinului de eliberare, restabilire la serviciu şi achitarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu şi încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 ianuarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Culinschi Serghei şi s-a menţinut fără modificări hotărârea judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 27 septembrie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă Reclamantul‚ Culinschi Serghei s-a adresat la 15 aprilie 2013, în instanţa de judecată cu o cerere de chemare în judecată către Instituţia Medico-Sanitară Publică Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Urgentă prin care a solicitînd anularea ordinului de concediere, restabilirea la serviciu şi achitarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu în mărime de 8 050,68 lei şi a prejudiciului moral în sumă de 10 000 lei.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat, că a activat în funcţia de medic- chirurg al secţiei „Traumatologie Urgentă” la Centrul Naţional Ştiinţifico-practic de medicină urgentă din 22 septembrie 1995. Reclamantul indică că a fost eliberat din funcţie începând cu 01.01.2013, prin ordinul nr. 1-d din 15.03.2013, în baza art. 86 alin. (l) lit. h) Codul Muncii RM, pentru absenţa fără motive întemeiate de la lucru mai mult de 4 ore consecutive în timpul zilei de muncă. Culinschi Serghei consideră eliberarea sa din funcţie ilegală, deoarece nedispunând de explicaţiile privind neprezentarea sa la serviciu, a fost emis un ordin de eliberare din funcţie în privinţa sa. Indică că ordinul nr. l-d din 15.03.2013 de eliberare din funcţie în privinţa sa este ilegal, urmează a fi anulat, cu restabilirea în funcţie.

Menţionează că, din ordinul nr. l-d din 15.03.2013 rezultă că administraţia pârâtului a aflat despre încălcarea disciplinei de muncă doar la data de 01.01.2013, p fără a se ţine cont de faptul că a fost emis ordinul nr. l-d de eliberare din funcţie la î data de 15.03.2013 sub acelaşi număr şi după expirarea termenului de aplicare a r sancţiunii disciplinare în privinţa angajatului, administraţia pârâtului a mai emis un î ordin de eliberare din funcţie în privinţa sa. t Indică reclamantul, că nu activează de la data de 01.01.2013. Salariul său u mediu în ultima lună (până atunci s-a aflat în concediul pentru îngrijirea copilului) l constituia 2174,48 lei. Astfel, din momentul înaintării cererii de chemare în judecată salariul neachitat pentru 3,5 luni constituie 8050,68 lei.

p Invocă Culinschi Serghei că prin eliberarea sa din funcţie ilegală i-a fost cauzat r un prejudiciu moral pe care l-a estimat la 10 000 lei. i Solicită Culinschi Serghei anularea ordinului de eliberare din funcţie nr. 1 –d n din 15.03.2013, restabilire la serviciu şi achitarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu în sumă de 8050,68 lei şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 10 000 c lei. ; Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 27 septembrie 2013, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Culinschii a Serghei către Instituţia Medico-Sanitară Publică Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic r de Medicină de Urgenţă privind anularea ordinului de eliberare, restabilire la serviciu t şi achitarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu şi încasarea prejudiciului moral.

8 Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, la data de 03 octombrie 2013 6 Culinschii Serghei a depus apel, solicitînd admiterea apelului şi casarea integrală a hotărârii instanţei de fond, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea ( reclamantului să fie admisă integral. f Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 ianuarie 2014, cererea de apel . înaintată de către Culinschi Serghei a fost respinsă şi sa menţinut fără modificări d hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 27 septembrie 2013. . La data de 14 martie 2014, Culinschi Serghei a declarat recurs împotriva 1 deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea recursului, 5 casarea decizie instanţei de apel din 15 ianuarie 2014 şi a hotărârii Judecătoriei Buiucani din 27 septembrie 2013, şi emiterea unei hotărâri de admitere integrală a acţiunii.

În motivarea recursului recurentul Culinschi Serghei a invocat că consideră decizia instanţei de apel ilegală, neîntemeiată şi care contravine circumstanţelor cauzei şi prevederilor legale. În special, invocă că ordinul nr. 1-d din 15.03.2013 prin care a fost concediat din funcţie din 01.01.2013 în baza art. 86 alin (1) lit. h) şi art. 206 CM în legătură cu comiterea încălcării disciplinare – “absenţa nemotivată de la lucru”, este ilegal, fiind emis cu în lipsa încălcării din partea recurentului şi contrar prevederilor legii şi prin urmare este pasibil anulării, din care considerente indică că urmează a fi restabilit la lucru deoarece a fost concediat ilegal. De asemenea recurentul indică că în cererea de chemare în judecată greşit a indicat suma concretă a salariului, invocând că valoarea concretă a cerinţei cu privire la încasarea salariului pentru toată perioada lipsei forţate (din.

15.03.2003 până la momentul restabilirii) nu poate fi determinată până la data restabilirii reale în funcţie. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicând corect normele de drept material şi de drept procedural.

Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Completul reiterează că potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Din considerentele enumerate şi având în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Culinschi Serghei, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Culinschi Serghei, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Iurie Bejenaru Ion Druţă