2ra-2107/14 — repararea prejudiciului material și moral cauzat în rezultatul vătămării sănătății și a integrității corporale
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului material şi moral cauzat în rezultatul vătămării sănătăţii şi a integrităţii corporale
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
2ra-2107/14 — repararea prejudiciului material și moral cauzat în rezultatul vătămării sănătății și a integrității corporale (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
dosarul nr.2ra-2107/14
prima instanță: D. Dulghieru,
instanța de apel: L. Popova, M. ,Moraru, A. Doga,
Î N C H E I E R E
10 iulie 2014 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul Nicolae Clima
Judecătorii Valentina Clevadî, Iurie Bejenaru
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Guțu
Simion,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Guțu
Simion împotriva Centrului Național Științifico - Practic de Medicină Urgentă
privind repararea prejudiciului material și moral cauzat în rezultatul vătămării
sănătății și a integrității corporale,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 martie 2014, prin care a fost
admis apelul declarat de Instituția Medico - Sanitară Publică Centrul Național
Științifico - Practic de Medicină Urgentă”, casată integral hotărârea Judecătoriei
Buiucani mun. Chișinău din 21 octombrie 2013, prin care acțiunea a fost admisă
parțial și emisă o hotărîre nouă de respingere a acțiunii integral,
c o n s t a t ă:
La data de 12 iulie 2011, reclamantul Guțu Simion a depus cerere de chemare
în judecată împotriva Centrului Național Științifico - Practic de Medicină Urgentă
privind repararea prejudiciului material și moral cauzat în rezultatul vătămării
sănătății și a integrității corporale.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la data de 08 noiembrie 2007 a
fost internat în secția de neurologie a CNȘP de Medicina Urgentă din mun. Chișinău,
cu diagnoza ”Radiculopatie discogenă”, fapt înscris în fișa medicală nr. 20941 inițiată
la 08 noiembrie 2007.
Indică reclamantul că la date de 15 noiembrie 2007 a fost operat.
Precizează reclamantul, că intervenția chirurgicală deschisă s-a efectuat în
regiunea coloanei vertebrale la nivelul discurilor L4-L5, L5-S1.
Mai menționează reclamantul că, în perioada 18 -19 noiembrie 2007 a simțit
dureri mai pronunțate la coloana vertebrală, în regiunea în care a fost operat.
Potrivit buletinului de analiză a sîngelui nr. 3 din 20 noiembrie 2007 a fost
constatată depășirea de 3 ori a normei maxime de concentrație a leucocitelor în sînge.
Potrivit rezultatelor investigației microbiologice din 30 noiembrie 2007 s-a
constat prezența infecției.
Deoarece durerile în regiunea lombară a coloanei vertebrale erau mai intensive,
în creștere, la 03 decembrie 2007 a fost supus investigației tomografice în Centrul
Medical ”Magnific”SA, cu aplicarea metodicii și mijloacelor de „ rezonanță
magnetică ”
După efectuarea investigației prin procesul-verbal din 03 decembrie 2007, s-a
constatat prezența procesului de inflamație în locul operației în special „edemul
țesuturilor moi la nivelul discurilor L4-L5, L5-S1, discita spondilodiscită, inflamația
discurilor L4-L5, L5-S1, protruzia discului L4-L5.”
Pentru a stabili originea inflamației discurilor vertebrale din regiunea
intervenției chirurgicale, la 04 decembrie 2007 a fost operat repetat,precizând că în
cadrul operației a fost prelevat biosubstrat din plagă.
Potrivit rezultatelor investigației microbiologice nr.3135 din 05 decembrie
2007 s-a constat că inflamația este de origine infecțioasă, fiind depistate
microorganismele PS. aeroginosa 10 3.
Invocă reclamantul că administrarea preparatelor medicamentoase nu a avut
efect, precizând că durerile erau constante și insuportabile, iar pentru a le suporta îi
erau administrate preparate medicale inclusiv și substanțe cu efect narcotic.
La 15 ianuarie 2008 a fost investigat din nou la Centrul Medical ”Magnific” SA și
s-a constatat spondilita discurilor cu infiltrarea țesuturilor moi la nivelul discurilor
vertebrale L5-S1.
Astfel la 23 ianuarie 2008 a fost operat a treia oară, fiind prelevat biosubstrat din
regiunea plăgii, discurilor afectate.
Potrivit rezultatului investigației microbiologice nr. 294 din 24 ianuarie 2008 s-a
depistat repetat infecție sub forma de microorganisme „Ps. aeroginosa”.
Concretizează reclamantul că, după efectuarea examenului tomografic prin RM
- multiplanar din 28 februarie 2008, efectuat de către Secția Medicină Nucleară și
Tomografie a Spitalului Clinic Republican au fost evidențiate „… persistența
procesului inflamator destructiv la un nivel mai redus a corpului vertebral L5, marcat
de sectoare focalizate cu caracter osteolitic (1/2 dreapta a arcului vertebral S1)și
destructurizarea DIV (discurilor intervertebrale) L5-S1; persistența fistulei epidurale-
orientată de la DIV L5-S1 spre masele posterioare spinale pe dreapta; extinderea
procesului inflamator paravertebral stânga cu implicarea mușchiului psoas St.,
laminectomie L5-S1 cu deformarea sacului tecal, canalului medular și prezența de
modificări cicatricale postoperatorii în masele posterioare spinale.”
La data de 03 martie 2008 indică reclamantul că, a fost transferat pentru
continuarea tratamentului la Spitalul de Traumatologie și Ortopedie ”Toma Ciorbă”
din mun. Chișinău.
La data de 24 martie 2008 a fost supus operației a patra oară.
În rezultatului investigației microbiologice nr. 156 din 25 martie 2008 din nou
s-a depistat infecție în formă de microorganisme ”S.apidermist, P.aeroginosa”.
Deoarece procesele inflamatoare continuau, iar măsurile curative nu aveau
efect, la adresarea reclamantului, a fost internat pentru continuarea tratamentului în
condiții de staționar la Institutul Patologiei Vertebrei și Articulațiilor”M. Sitenko” din
or. Harcov, Ucraina, fiind internat la data de 12 iunie 2008.
În cadrul investigațiilor din or. Harcov s-a confirmat diagnosticul: spondilită
discurilor intervertebrale L4- L5, stare după intervențiile chirurgicale operative
anterioare, osteoporoză ș.a., care au fost provocate de inflamație.
În legătură cu pericolul iminent pentru viață, reclamantul la 25 iunie 2008 a
fost operat, fiind protezat în regiunea coloanei vertebrale.
Menționează reclamantul că în cadrul investigațiilor, s-a stabilit că inflamația a
fost provocată prin pătrunderea în regiunea lombară a coloanei vertebrale, în locul
intervenției chirurgicale, efectuată de Centrul Național Științifico - Practic de
Medicină Urgentă, a infecției - microrganisme S.opidermis, P.aeroginosa.
Consideră reclamantul că pătrunderea infecției putea avea loc doar în timpul
desfășurării intervenției operative în urma contactului maselor osoase ale vertebrei și
țesuturilor moi adiacente cu aerul din exterior și instrumentele medicale utilizate în
cadrul operației.
Susține reclamantul că, din momentul operației și până la depistarea infecției s-
a aflat în condiții de staționar în Secția de neurologie a CNȘP Medicina de Urgență și
a urmat toate indicațiile prescrise de medic.
Indică reclamantul că, din vina persoanelor responsabile din cadrul CNȘP
Medicina de Urgență, nu se poate deplasa de sine stătător, are nevoie de îngrijire
permanentă, iar la 05 septembrie 2008 a fost recunoscut inapt de muncă, fiind
încadrat în gradul I de invaliditate, având interdicție pentru practicarea oricărei
activități de muncă.
Solicită reclamantul încasarea de la CNȘP Medicina de Urgență în beneficiul
său a prejudiciului material cauzat în rezultatul vătămării sănătății și a integrității
corporale în mărime de 117 150 lei și prejudiciului moral în mărime de 1 000000 lei.
Prin hotărârea judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 21 octombrie 2013
acțiunea a fost admisă parțial.
S-a dispus încasarea de la Centrul Național Științifico Practic de Medicină
Urgentă în beneficiul lui Guțu Simion suma de 117 150 lei, cu titlu de prejudiciu
material și suma de 50 000 lei cu titlu de prejudiciul moral, în total suma de 167 150
lei.
În rest pretențiile au fost respinse.
La 30 octombrie 2013, Centrul Național Științifico-Practic de Medicină
Urgentă a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din
21 octombrie 2013.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 martie 2014, a fost admis apelul
declarat de Centrul Național Științifico-Practic de Medicină Urgentă, a fost casată
hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 21 octombrie 2013 și s-a emis o
hotărâre nouă prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
La 30 aprilie 2014, Guțu Simion a declarat recurs împotriva deciziei Curții de
Apel Chișinău din 05 martie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei
Curții de Apel Chișinău din 05 martie 2014 și menținerea hotărârii Judecătoriei
Buiucani mun. Chișinău din 21 octombrie 2013.
În motivarea recursului recurentul Guțu Simion a invocat că instanța de apel a
aplicat eronat normele de drept material.
În special, s-a invocat că instanța de apel a apreciat probele administrate pe
parcursul examinării cererii de apel în mod arbitrar, fără o cercetare multiaspectuală,
completă nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și
interconexiunea lor, ceea ce a contribuit la soluționarea greșită a pricinii.
Indică recurentul că instanța de apel contrar raportului de expertiză medico-
legală a negat existența legăturii cauzale între prejudiciul cauzat și acțiunile,
inacțiunile prestatorului, precizând că în pct. 26 al concluziei, existența ei nu este
negată, ea fiind indirectă, mediatizată de factorii interni (infecție cronică preexistentă)
ți reactivitatea scăzută a organismului (imunodepresie toxică).
Mai indică recurentul, că instanța de apel a concluzionat greșit despre lipsa
încălcărilor ce țin de tratamentul său post-operator, considerându-l ca fiind unul
corespunzător.
Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce
urmează.
Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilității constă în verificarea faptului,
dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433
CPC.
În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art.432 alin.(2), (3) și (4).
În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) și (4) CPC, părțile și alți participanți
la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială
sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural.
Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care:
a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost
implicate în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut
duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră
că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în
care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale
omului.
Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenței temeiurilor de
declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele
stabilite de norma precitată, instanța de apel aplicînd corect normele de drept
material.
În context, Colegiul constată că instanța de apel a elucidat pe deplin
circumstanțele cauzei formulîndu-și opinia corelativ cu prevederile legislație
relevante speței.
Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentei cu decizia instanței de
apel, relatarea situației, în viziunea recurentei, fără a indica vreun temei prevăzut de
art.432 alin.(2), (3) și (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanța de recurs
din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile
normei precitate și nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu și temeinicia în fapt.
În aceeași ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secțiunea
a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere
a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,
coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii
sunt în afara controlului instanței de recurs.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție, la caz, menționează și jurisprudența CEDO, conform cărei
recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației
prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod
direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele
recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii,
asupra căror atît prima instanță, cît și instanța de apel s-au pronunțat în mod
corespunzător.
Din considerentele enumerate și avînd în vedere faptul că, argumentele
recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) și (4) din
CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Guțu
Simion, ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,
dispune
Recursul declarat de Guțu Simion se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, Nicolae Clima
Judecătorul
Judecătorii Valentina Clevadî
Iurie Bejenaru