2ra-1712/17 — repararea prejudiciului material si moral cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmărire penală si procuraturii

dosarul nr. 2ra-1712/17

prima instanță: Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău – O. Cojocaru

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – L. Bulgac, L.Popova, G.Dașchevici

Î N C H E I E R E

27 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecătorul Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat, Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Trofimova

Tatiana împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura

Generală privind repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală și procuraturii,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2017, prin care au fost

respinse apelurile declarate de Ministerul Justiției, Trofimova Tatiana și a fost

menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 13 octombrie 2016,

c o n s t a t ă

La 08 iulie 2016, Trofimova Tatiana s-a adresat în instanța de judecată cu

cerere împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală

privind repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală și procuraturii.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a indicat că, la

23 martie 2011, Procuratura Generală a început urmărirea în cauza penală

nr.2011960033 pe faptul încălcării dreptului de autor, în baza art. 1851 alin. (6) lit.

d), e) Cod penal.

La 21 decembrie 2011, între ora 19.00-20.30, la domiciliul său de pe adresa

mun. Chișinău str. Ginta Latină nr. 21/1 ap. 108 a fost efectuată o percheziție de

către ofițerul de urmărire penală din cadrul SUP CPS Ciocana, Sergiu Rudenco,

fiind ridicate 10 calculatoare ce-i aparțin.

1

S-a adresat cu cereri privitor la restituirea calculatoarelor, însă fără nici un

rezultat. La 05 noiembrie 2012, a fost recunoscută în calitate de bănuită în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 1851 alin. (6) lit. d), e) Cod penal.

La solicitarea ca să-i fie traduse rapoartele de expertiză în limba pe care o

posedă, pentru a putea să-și formuleze apărarea, actele nu au fost traduse, iar la

04 februarie 2013 a fost pusă sub învinuire pentru faptul că, în perioada ianuarie

2009 - 23 martie 2011, împreună și prin înțelegere cu alte persoane neidentificate,

folosind mai multe calculatoare în calitate de server, a organizat un joc online pe

internet, cauzând companiei rusești „ Astrum Nival LLC” un prejudiciu material în

mărime de 200 000 dolari.

Menționează că, prin ordonanța din 28 august 2014, care i-a fost adusă la

cunoștință la 02 septembrie 2014, a fost scoasă de sub urmărire penală în temeiul

art. 275 pct.3 Cod procedură penală, cauza penală a fost clasată, iar cele 10

calculatoare ridicate au fost restituite la 03 august 2015, peste un an după scoaterea

de sub urmărire penală.

Cere, reclamanta, încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului

Finanțelor, a sumei de 55 498 lei cu titlu de prejudiciu material și suma de 100 000

lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin tragerea ilegală la răspundere penală,

ridicarea și nerestituirea ilegală a bunurilor materiale, precum și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În cadrul examinării cauzei, Trofimova Tatiana și-a majorat cuantumul

pretențiilor în partea încasării prejudiciului moral până la 500 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 13 octombrie 2016

cererea de chemare în judecată a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea din

bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției, în beneficiul Trofimova

Tatiana prejudiciul material pentru asistența juridică acordată în cadrul urmăririi

penale în mărime de 6 000 lei, suma de 5 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, iar în

total suma de 11 000 lei. În rest, pretențiile au fost respinse ca neîntemeiate.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, Ministerul Justiției la

24 octombrie 2016 a contestat-o cu apel nemotivat.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2016 nu s-a dat curs

cererii de apel declarate de Ministerul Justiției, stabilindu-i un termen până la data

de 29 noiembrie 2016 ora 10.00, pentru depunerea cererii de apel motivate cu

indicarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul.

La 28 noiembrie 2016, Ministerul Justiției a depus apel motivat, solicitând

admiterea cererii de apel, casarea hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău

din 13 octombrie 2016, emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemarea în

judecată depusă de către Trofimova Tatiana să fie respinsă integral.

2

La 09 noiembrie 2016, Trofimova Tatiana prin intermediul reprezentantului,

avocatul Mocanu Valentin a depus cerere de apel prin care a solicitat admiterea

cererii de apel, casarea hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din

13 octombrie 2016, emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemarea în

judecată depusă de reclamanta să fie admisă integral.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2017, au fost respinse ca

neîntemeiate apelurile declarate de Ministerul Justiției, Trofimova Tatiana și a fost

menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 13 octombrie 2016.

La 07 iunie 2017, Ministerul Justiției a declarat recurs, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2017 și a hotărârii

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 13 octombrie 2016.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia Curții de Apel

Chișinău din 27 aprilie 2017, considerând-o ilegală și care urmează a fi casată în

temeiul art. 432 alin. (1) și (2) lit. c) CPC.

Menționează că, instanța de apel eronat și neîntemeiat a menținut soluția primei

instanțe, prin care s-au admis parțial pretențiile reclamantei Trofimova Tatiana, în

contextul în care, conform prevederilor art. 3 din Legea prenotată, este reparabil

prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma reținerii

ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declarație de

a nu părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale la răspundere penală; condamnării

ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în

folosul comunității; efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei

penale, a percheziției, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau

suspendării ilegale din lucru (funcție), precum și în urma altor acțiuni de procedură

care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice; supunerii ilegale la arest

administrativ, reținerii administrative ilegale sau aplicării ilegale a amenzii

administrative de către instanța de judecată; efectuării măsurilor operative de

investigații cu încălcarea prevederilor legislației; ridicării ilegale a documentelor

contabile, a altor documente, a banilor, a ștampilelor, precum și în urma blocării

conturilor bancare.

Totodată, potrivit art. 6 din aceiași Lege, dreptul la repararea prejudiciului, în

mărimea și modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul devenirii definitive și

irevocabile a sentinței de achitare; scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau

încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare; adoptării de către instanța

judecătorească a hotărârii cu privire la anularea arestului contravențional în

legătură cu reabilitarea persoanei fizice și adoptării, de către judecătorul de

instrucție, în condițiile art. 313 alin. (5) Cod de procedură penală, în privința

persoanei achitate sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii privind

3

declararea nulității actelor sau acțiunilor organului de urmărire penală sau

organului care exercită activitate specială de investigații.

Astfel, unul din drepturile respective este și scoaterea persoanei de sub

urmărire penală sau încetarea urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare (lit.b)

art.6).

Susține că, în privința reclamantei a fost emisă ordonanță de scoatere de sub

urmărire penală, însă se constată că, persoana nu a fost atrasă la răspundere penală,

deoarece potrivit art. 50 Cod penal, se consideră răspundere penală condamnarea

publică, în numele legii, a faptelor infracționale și a persoanelor care le-au săvârșit,

condamnare ce poate fi precedată de măsurile de constrîngere prevăzute de lege.

Reclamanta nu a fost atrasă la răspundere penală și nici nu i s-a acordat statutul de

„inculpată”, ulterior „condamnată”, fiind doar în calitate de bănuit/învinuit de

comiterea unei infracțiuni în baza probelor acumulate în cadrul urmăririi penale.

Respectiv, nu orice acțiune a organelor de drept și judecătorești atrage

răspunderea statului, dacă se demonstrează printr-un act judecătoresc de dispoziție

irevocabil că acțiunile întreprinse de către organul de urmărire penală sunt/au fost

ilegale, atunci dreptul la despăgubire apare indiferent de faptul dacă este vinovată

sau nu persoana. Deci, pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul

cauzat prin erori judiciare și de urmărire penală, sunt necesare unele condiții

speciale, și anume, existența faptei ilicite.

Consideră că, la materialele cauzei nu există nici un act procedural definitiv și

irevocabil al instanței de judecată sau a organului ierarhic superior, prin care s-a

stabilit ca fiind ilegale acțiunile organului de urmărire penală.

Raclamanta nu a prezentat probe justificative care ar demonstra prezența unor

suferințe cauzate, or, toate argumentele invocate întru motivarea pretenției de

încasare a prejudiciului moral poartă doar un caracter declarativ, formal, fără a

dispune de careva suport probatoriu și legal.

Afirmă Ministerul Justiției că, în ceea ce privește acordarea sumei de 5 000 lei

cu titlu de prejudiciu moral, instanța de apel nejustificat și neîntemeiat a dispus

acordarea în beneficiul intimatei a sumei respective, în condițiile în care acțiunea

în cauză nu întrunește toate condițiile de aplicabilitate a Legii nr. 1545.

Totodată, neîntemeiat s-a dispus încasarea sumei de 6 000 lei cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică suportate la faza urmăririi penale. Reclamanta a

prezentat numai bonul de plată a serviciilor de asistență juridică, însă nu a

prezentat listă detaliată a actelor/acțiunilor efectuate de avocat și orarul timpului

aferent acestora.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

4

Din actele cauzei rezultă că, recursul depus la 07 iulie 2017 (f.d.137-141) se

consideră depus în termenul prevăzut de lege.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ consideră că

recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care

nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat

analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost

judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a

fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul,

data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile

privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema

drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește

procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări decât

cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ consideră

că recursul declarat de Ministerul Justiției, este declarativ și nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmația de

ilegalitate a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe.

Prin urmare, alegațiile invocate în recurs nu indică încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

5

de către instanța de apel și prima instanță, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că, procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu impune motivarea în detaliu

a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță

inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebai și alții contra Franței,

Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Justiției, ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e

Recursul declarat de Ministerul Justiției, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

6