2ra-658/14 — Anularea ordinului

La 15 noiembrie 2011, Iliciuc Ion a înaintat cererea de chemare în judecată împotriva Ministerului Sănătăţii RM, solicitând anularea ordinului nr. 138-p8 din 30.09.2011 privind concedierea, cu restabilirea în funcţia de director general al Institutului de Cercetări Ştiinţifice în domeniul Ocrotirii Sănătăţii Mamei şi Copilului, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la muncă, încasarea prejudiciului moral în mărime de 1.000.000 lei şi a cheltuielilor de judecată.

Prin cererea de concretizare a acţiunii reclamantul a renunţat la pretenţia de restabilire în funcţie din cauza că a expirat termenul din contractul individual de muncă şi a solicitat anularea ordinului Ministerului Sănătăţii nr. l38-p 8 din 30.09.2011 „Cu privire la concediere” ca fiind neîntemeiat şi contrar legii, încasarea din contul Ministerului Sănătăţii în beneficiul său, a salariului pentru perioada lipsei forţate de la serviciu în mărime 103 004,31 lei, încasarea prejudiciului moral în valoare de 1 000 000 lei, cît şi a cheltuielilor de judecată

Prin hotărîrea hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 30 mai 2013 acţiunea a fost admisă parţial. S-a anulat pct. 5 şi pct. 6 al ordinului nr. 138-p8 din 30 septembrie 2011. În rest acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 octombrie 2013 a fost respins apelul declarat de Iliciuc Ion şi a fost menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 30 mai 2013.

La 12 decembrie 2013, Iliciuc Ion a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi parţial a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integral a acţiunii.

În motivarea recursului recurentul a indicat că decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe sunt ilegale și neîntemeiate, fiind în contradicție cu circumstanțele cauzei.

A mai indicat recurentul că atît instanța de fond cît și instanța de apel nu și-au motivat concluziile, iar argumentele invocate de recurent nu au fost cercetate şi combătute.

La 17 februarie 2014, Ministerului Sănătăţii a depus referinţă pe marginea recursului, solicitînd respingerea acestuia.

Analizînd modul în care s-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune pe marginea legalității actului judecătoresc contestat, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentul invocat de recurent în cererea de recurs precum că instanțele inferioare nu și-au motivat concluziile, iar argumentele invocate de recurent nu au fost cercetate și combătute, vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi ar putea fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin. (1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăsește în art. 432 CPC aplicabil recursului.

Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Iliciuc Ion nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, nu şi temeinicia acesteia.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel și nu reprezintă obiect al cercetării judecătorești în ordine de recurs

Mai mult ca atît, Colegiul menționează că argumentele invocate în cererea de recurs sunt similare celor invocate la faza examinării pricinii în ordine de apel, acestea primind aprecierea corespunzătoare.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC şi drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Iliciuc Ion. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele ședinței judecător Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă