3ra-548/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – I. Stepanov dosarul nr. 3ra-548/14 instanţa de apel – N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavrilița DECIZIE 21 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Liliana Catan Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de Serviciul Vamal al Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte „Adekit” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Serviciul Vamal al Republicii Moldova și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chişinău din 13 iunie 2013, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 21 noiembrie 2012, ÎM „Adekit” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal al RM cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că la 08 noiembrie 2012 de către inspectorul superior al Secţiei reverificare şi audit post-vămuire din cadrul Serviciului Vamal, Maria Rusu, a fost întocmit procesul-verbal nr. 14/2, imediat, în temeiul procesului nr. 14/2 fiind emisă şi decizia de regularizare nr. 71 pentru încasarea suplimentară de la ÎM „Adekit” SRL a drepturilor de import a spumei poliuretanice în mărime de 83670,90 lei şi a penalităţii în mărime de 20376,84 lei.

Consideră că procesului-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 14/2 din 08 noiembrie 2012 este contrar legislaţiei. Menționează că constatările procesului-verbal nr. 14/2 din 08 noiembrie 2012 sunt bazate pe normele metodologice privind clasificarea produsului „Spumă poliuretanică” a ordinului Serviciului Vamal nr. 310 din 27 iunie 2012, ceia ce confirmă executarea ordinului dat.

Afirmă că la baza normelor metodologice privind clasificarea produsului „Spumă poliuretanică”, în tub aerosol aprobate cu ordinul nr. 310 a fost pusă decizia Comitetului pentru Sistemul Armonizat al Organizaţiei Mondiale a Vămilor, că poziţia tarifară 3214 nu se limitează doar la produsele cu un procent mare de umplutură, şi deși componenta 1 de bază a produsului „Spumă poliuretanică” este poliuretanul, Comitetul pentru Sistemul Armonizat a decis ca acest produs deja să nu fie clasificat la poziţia tarifară 3909 dar la poziţia tarifară 3214. Susține că executarea ordinului nominalizat a fost pus în sarcina şefilor birourilor vamale din data publicării în Monitorul Oficial la 13 iulie 2012. Mai indică că din data publicării în Monitorul Oficial, ordinul nr. 310 a devenit un act legislativ de interpretare, menționând că conform art. 46 alin. (1) al Legii privind actele legislative nr. 780 din 27 decembrie 2001, actul legislativ produce efecte numai în timpul cât este în vigoare şi nu poate fi retroactiv sau ultraactiv.

Consideră că normele metodologice privind clasificarea produsului „Spumă poliuretanică” nu pot fi interpretate pentru mărfurile vămuite pe declaraţiile vamale menţionate în anexa 1 a procesul-verbal nr. 14/2 din 08 noiembrie 2012, deoarece toate declaraţiile vamale menţionate în anexa 1 au fost depuse la autoritatea vamală până la 13 iulie 2012, data intrării în vigoare a normelor metodologice privind clasificarea produsului „Spumă poliuretanică”. La fel, afirmă că concluziile din procesul-verbal nr. 14/2 din 08 noiembrie 2012 rezultă din interpretarea eronată a actului legislativ în timp şi sunt ilegale. Menționează că procedura prealabilă nu a contribuit la soluționarea litigiului. Solicită anularea procesului-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 14/2 din 08 noiembrie 2012 şi a deciziei de regularizare nr. 71 din 08 noiembrie 2012 emise de Serviciul Vamal al RM.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2012 a fost transmisă cauza spre examinare după competență Judecătoriei Centru, mun. Chișinău. Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 28 decembrie 2012 pricina a fost strămutată spre judecare la Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău. Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 13 iunie 2013 acțiunea a fost admisă integral și anulat procesul-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 14/2 din 08 noiembrie 2012 şi decizia de regularizare nr. 71 din 08 noiembrie 2012 emise de Serviciul Vamal al RM. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2013 a fost respinsă cererea de apel depusă de Serviciul Vamal și menținută hotărârea primei instanțe.

La 14 martie 2014, Serviciul Vamal al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești și emiterea unei decizii de respingerea a acțiunii. Menționează că Serviciul Vamal a făcut cunoştinţă cu decizia integrală la 16 ianuarie 2014. În motivarea recursului a invocat ilegalitatea deciziei recurate, considerând că la caz normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat și că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin de către prima instanţă, circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond şi concluziile acesteia sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Afirmă că la examinarea pricinii, atât prima instanţă, cât şi cea de apel nu au ţinut cont de dovezile şi probele prezentate de către Serviciul Vamal, fapt ce a determinat examinarea superficială a materialelor dosarului.

Consideră că inexistenţa vreo unei menţiuni în cuprinsul hotărârii motivate şi în decizia motivată despre cele menţionate în referinţa anexată la dosar, ulterior enunţate şi 2 dezbătute în cadrul şedinţelor de judecată, denotă ideea unei examinări superficiale a materialelor dosarului de către instanțele de judecată. Invocă că în speță au fost încălcate şi prevederile art. 239 CPC, astfel instanțele nu s-au expus asupra tuturor probelor invocate de către Serviciul Vamal, şi anume: conform Nomenclatorului Mărfurilor, clasificarea produsului „Spumă poliuretanică, în tub aerosol” la poziţia tarifară 3214 în baza caracteristicii acesteia, fiind mastică complet formată pe bază de materiale plastice.

Susține că fiind efectuată reverificarea documentelor de însoţire, facturile invoice ataşate la declaraţiile vamale, s-a stabilit următoarele specificaţiuni privind denumirea mărfurilor importate: ILLBRUCK PRO 70 spumă pistol, ILLBRUCK MAXX spumă pistol, RINO FIX spumă PU, RINO MAX spuma pistol, Bison spuma PU, în cantităţi a câte 500 ml, 700 ml, 750 ml și 880 ml.

Prin urmare, ţinând cont de descrierea mărfii încadrată în rubrica 31 a declaraţiilor vamale de import ca fiind „Poliuretani sub formă primară”, s-a constatat că în realitate a fost importată „Spumă poliuretanică în tub aerosol”, care conform Nomenclatorului Mărfurilor al RM, corespunde poziţiei tarifare - 321410100. De asemenea invocă că la examinarea pricinii, instanțele ierarhic inferioare nu au ţinut cont de prevederile regulilor nr. 1 şi nr. 6 de interpretare a Nomenclatorului mărfurilor al Republicii Moldova, constatând de astfel neîntemeiat ilegalitatea deciziei de regularizare nr. 71 din 08 noiembrie 2012. Consideră că concluziile primei instanţe, preluate ulterior de instanţa de apel, expuse atât în hotărâre, cât şi în decizie, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii.

Indică că prima instanţă şi cea de apel eronat au concluzionat că în cadrul controlului ulterior prin reverificarea declaraţiilor vamale întocmite de SRL „Adekit”, Serviciul Vamal a aplicat prevederile ordinului nr. 310 din 27 iunie 2012, deoarece nici în textul deciziei de regularizare nr. 71 din 08 noiembrie 2012, nici în procesul-verbal de reverificare nr. 14/2 din 08 noiembrie 2012, nu se face referire la prevederile ordinului Serviciului Vamal nr. 310 din 27 iunie 2012. Menţionează că prevederile ordinului nominalizat nu au tangenţă cu speţa dată, iar argumentele invocate de către prima instanţă şi preluate de instanţa de apel sunt declarative și lipsite de suport juridic.

Afirmă că instanțele de judecată au ignorat prevederile art. 26 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, la judecarea cauzei ne fiind stabilit nici unul din temeiurile expres prevăzute în lege care ar impune ilegalitatea actului administrativ contestat de intimat, adică anularea deciziei de regularizare nr. 71 din 08 noiembrie 2012. Susține că conform pct. 22 al Hotărârii Plenului CSJ nr. 4 din 24 decembrie 2010 „Cu privire la practica examinării în contencios administrativ a litigiilor legate de aplicarea legislaţiei vamale”, la examinarea acestei categorii de pricini, instanţa de judecată nu este în drept de sine stătător să efectueze clasificarea mărfurilor conform Nomenclatorului mărfurilor, ci trebuie să se pronunţe asupra legalităţii şi temeiniciei actelor administrative emise de către organele vamale, acţiunilor sau inacţiunilor acestora, să constate şi să elucideze toate circumstanţele care au importantă pentru soluţionarea pricinii şi care au stat la baza emiterii hotărârii judecătoreşti.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. 3 Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 03 ianuarie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire anexată (f. d. 116), iar recurentul susţine că a recepţionat copia deciziei instanței de apel la 16 ianuarie 2014. Alte date la materialele dosarului lipsesc. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen, la 14 martie 2014. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Prin referinţa depusă la 15 aprilie 2014, ÎM „Adekit” SRL a solicitat respingerea recursului.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. Astfel, după cum rezultă din actele dosarului în conformitate cu art. 1 (211) şi art. 1811 al Codului vamal, de către inspectorul superior al Secţiei reverificare şi audit post-vămuire din cadrul Serviciului Vamal, Maria Rusu, a fost efectuată reverificarea declaraţiilor vamale de import cu codul mărfurilor 390950900 la agentul economic ÎM „Adekit” SRL din mun.

Chişinău, bd. Moscova, nr. 22, of. 16, cod fiscal nr. 1004601002071. Conform procesului-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 14/2 din 08 noiembrie 2012 s-a constatat că ÎM „Adekit” SRL, în perioada de activitate 01 ianuarie 2009 – 25 mai 2012 a importat mărfuri (poliuretani sub forme primare, marca Bison, Rino, Rino-fix, Illbruck) din România, care a fost vămuită la poziţia tarifară 3909 „Răşini aminice, răşini fenolice şi poliuretani, sub forme primare” (subpoziţia 39095090 – taxa vamală 0%) ce cuprinde poliuretani prezenţi sub mai multe forme, dintre care cele mai importante sunt spumele, elastomerii şi acoperirile şi căptuşelile.

Totodată, în urma verificării a 43 de declaraţii vamale (f. d. 7), s-a constatat că ÎM „Adekit” SRL a importat „spuma poliuretanică” ca un produs finit, care poate fi imediat utilizat pentru destinaţii multiple, în recipiente aerosolice, cu compoziţie specială conform descrierii pe ambalajul produsului, declarându-le la poziţia tarifară 3909509000 (taxa vamală 0 %), dar potrivit Nomenclatorului mărfurilor al RM aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1525 din 29 decembrie 2007 , aceste mărfuri urmau a fi clasificate la poziţia tarifară 321410100 (taxa vamală 6,5 %). (f. d. 4-6) Ca urmare, în temeiul procesului-verbal de reverificare nr. 14/2 din 08 noiembrie 2012, a fost emisă decizia de regularizare nr. 71 din 08 noiembrie 2012 prin care s-a încasat suplimentar de la ÎM „Adekit” SRL suma de 104047,74 lei, inclusiv plata de bază – 83670,90 lei şi penalitatea 20376,84 lei.

(f. d. 8) În dezacord cu acţiunile Serviciului Vamal, ÎM „Adekit” SRL a depus o cerere prealabilă, solicitând anularea deciziei de regularizare nr. 71 din 08 noiembrie 2012, care a fost înregistrată cu numărul 19780, la 15 noiembrie 2012. (f. d. 38) 4 Prin răspunsul nr. 28/11-14869 din 29 noiembrie 2012, Serviciului Vamal a menţionat că actul contestat este legal şi întemeiat, iar motive pentru a satisface cerinţele invocate nu există. În consecinţă, ÎM „Adekit” SRL, nefiind mulţumit de răspunsul primit a înaintat acţiunea în instanţa de judecată împotriva Serviciului Vamal al RM, solicitând anularea procesului-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 14/2 din 08 noiembrie 2012 şi a deciziei de regularizare nr. 71 din 08 noiembrie 2012 emise de Serviciul Vamal al RM.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii şi admiterii acesteia, soluţie care a fost menţinută şi de instanţa de apel. În susţinerea temeiniciei soluţiei date, instanţele judecătoreşti au reţinut că la efectuarea reverificării organul vamal a aplicat prevederile Ordinului nr. 310 din 27 iunie 2012 pentru perioada de import a mărfii ianuarie 2009 - decembrie 2011, când ordinul respectiv nici nu era adoptat şi intrat în vigoare. Totodată instanţele au mai reţinut că în cazul în care se neagă invocarea ordinului la efectuarea reverificării, reîncadrarea la poziţia tarifară 3214 a fost efectuată în lipsa unei reglementări legale.

Instanţa de recurs constată, însă, că fiind, la soluţionarea pricinii, stabilite pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru judecarea cauzei în fond, concluziile instanţelor de judecată şi soluţia dată în sensul admiterii acţiunii sunt incorecte, fapt ce rezultă din interpretarea greşită a prevederilor legale aplicabile raportului juridic în litigiu. Potrivit art. 1 pct. 23 Cod Vamal, declaraţie vamală reprezintă actul unilateral prin care o persoană manifestă, în formele şi modalităţile prevăzute de legislaţia vamală, voinţa de a plasa mărfurile sub o anumită destinaţie vamală.

Conform art. 178 alin. (1) Cod vamal, declarantul este obligat: a) să declare mărfurile şi mijloacele de transport conform procedurii stabilite de prezentul cod şi de alte acte normative; b) să prezinte, la cererea organului vamal, mărfurile şi mijloacele de transport pe care le declară; c) să prezinte organului vamal documentele şi informaţiile suplimentare necesare vămuirii; d) să plătească drepturile de import sau de export; e) să acorde asistenţă organului vamal în efectuarea operaţiunilor de vămuire, inclusiv prin efectuarea operaţiunilor de încărcare-descărcare şi a altor operaţiuni. Totodată, prevederile art. 1412 Cod vamal, statuează că clasificarea mărfurilor se efectuează de către declarant.

Ea constă în stabilirea, pentru mărfurile declarate organelor vamale, a unui cod conform Nomenclatorului mărfurilor. (2) În caz de clasificare incorectă a mărfurilor, organele vamale au dreptul să efectueze de sine stătător clasificarea lor în corespundere cu Nomenclatorul mărfurilor. (3) Serviciul Vamal este împuternicit să emită pentru unele tipuri de mărfuri norme metodologice cu privire la clasificarea lor, asigurând publicarea acestor norme. (4) Decizia Serviciului Vamal cu privire la clasificarea mărfurilor este obligatorie. Declarantul este în drept să conteste decizia în modul stabilit de legislaţia în vigoare. Din conţinutul normei enunţate rezultă că clasificarea mărfurilor se efectuează de către declarant, conform codului indicat în Nomenclatorul mărfurilor, iar în caz de clasificare incorectă a mărfurilor, organul vamal are dreptul de a efectua de sine stătător clasificarea.

5 În contextul normelor enunţate, instanţa de recurs reţine că în Republica Moldova clasificarea mărfurilor este efectuată în conformitate cu Nomenclatorul mărfurilor aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1525 din 29 decembrie 2007, cu aplicarea regulilor de interpretare ale acestuia, precum şi conform Convenţiei Internaţionale privind Sistemul Armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor, încheiată al Bruxelles la 14 iunie 1983 la care Republica Moldova a aderat prin Legea nr. 112-XV din 22 aprilie 2004. Nomenclatorului mărfurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1525 din 29 decembrie 2007 atribuie la poziţia tarifară 3909 (indicată de agentul economic importator) „Răşini aminice, răşini fenolice şi poliuretani, sub forme primare”, iar la poziţia 3214 - „Chit pentru geamuri, chit pentru îmbinări, cimenturi de răşină şi alte masticuri; glet pentru zugrăvit; gleturi nerefractare de tipul celor utilizate în construcţii la faţade, pereţi interiori, podele, tavane şi similare”.

Notele explicative la sistemul armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor, aprobate de Organizaţia Mondială a Vămilor stipulează că la capitolul 32 „extracte tanante sau colorante; tanini şi derivaţii lor, pigmenţii şi alte substanţe colorante; vopsele şi lacuri; masticuri; cerneluri”, în cazul unor anumitor masticuri de la poziţia 3214, amestecarea sau adăugarea diferiţilor constituenţi (de exemplu întăritoare) se efectuează în momentul întrebuinţării.

Poziţia tarifară 3214 – „Chit pentru geamuri, chit pentru îmbinări, cimenturi de răşină şi alte masticuri; glet pentru zugrăvit; gleturi nerefractare de tipul celor utilizate în construcţii la faţade, pereţi interiori, podele, tavane şi similare” cuprinde masticuri bazate pe materiale plastice (cum ar fi poliesteri, poliuretani, siliconi şi răşină epoxidică) aditivitate într-o proporţie mare (până la 80 %) cu materiale de umplutură foarte diverse cum sunt argile, nisipul sau alţi silicaţi, dioxidul de titan, pulberile metalice. Unele dintre masticuri nu se întăresc şi rămân lipicioase după aplicare (de exemplu etanşări acustice). Altele se întăresc prin evaporarea solventului, sub influenţa condiţiilor atmosferice sau prin reacţia diferitelor componente amestecate.

Masticurile sunt utilizate în special pentru sigilarea unor componente în construcţii, obturarea fisurilor, pentru asigurarea etanşeităţii sau, în anumite cazuri, pentru asigurarea fixării sau aderenţei pieselor. Astfel, cu toate că componenta de bază a produsului „spumă poliuretanică” este poliuretanul, caracterul principal al produsului este oferit de caracteristicile lui ca un mastic finisat şi de destinaţia acestuia ca o etanşare pe bază de materiale plastice. Potrivit deciziei Comitetului pentru Sistemul Armonizat al Organizaţiei Mondiale a Vămilor, poziția tarifară 3214 nu se limitează doar la produsele cu un procent mare de umplutură.

Or, este constatat că produsul „spumă poliuretanică, în tub aerosol” conţine şi alţi aditivi, cum ar fi cele ignifuge (neinflamabile) şi gaze propulsoare, care îl face potrivit pentru o utilizare specifică (ca o mastică de la poziţia tarifară 3214). La caz, instanţa de recurs reţine că conform facturilor nr. 02 din 27 februarie 2012 şi nr. 06 din 11 iunie 2012, produsele cu denumirea Bison Spuma PU 500 ml, Rino Fix spuma PU 700 ml, Bison Spuma PU 500 ml, Bison Spuma PU 700 ml, Spuma PRO max 70 vara 880 ml au fost încadrate la poziţiile tarifare 39095090 (f. d. 65-68) Pe când, ț inând cont de descrierea mărfii încadrată în rubrica 31 a declaraţiilor vamale de import ca „poliuretani sub forme primare” şi „spume poliuretanice”, este cert 6 că aceste mărfuri corespund poziţiei tarifare 321410100 conform Nomenclatorului mărfurilor al RM (f. d. 64, 66). Instanţa de judecată consideră ca neîntemeiat argumentul invocat de către reclamant, reţinut, de altfel, şi de instanţele de judecată ierarhic inferioare, precum că organul vamal ar fi aplicat retroactiv Ordinul nr. 310 din 27 iunie 2012 pentru perioada de import a mărfii ianuarie 2009 - decembrie 2011, când ordinul respectiv nici nu era adoptat şi intrat în vigoare.

Aceasta deoarece, reîncadrarea de către organul vamal într-o altă poziţie tarifară a mărfurilor importate de către ÎM „Adekit” SRL, corespunde întru totul prevederilor Nomenclatorului mărfurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1525 din 29 decembrie 2007, prevederi care erau în vigoare şi la data importului efectuat de declarant.

Or, după cum a fost menţionat mai sus, clasificarea mărfurilor în Republica Moldova este efectuată în conformitate cu Nomenclatorul mărfurilor aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1525 din 29 decembrie 2007, cu aplicarea regulilor de interpretare ale acestuia, precum şi conform Convenţiei Internaţionale privind Sistemul Armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor, încheiată al Bruxelles la 14 iunie 1983 la care Republica Moldova a aderat prin Legea nr. 112-XV din 22 aprilie 2004. Iar ordinul nr. 310 – O din 27 iunie 2012 emis de Serviciul Vamal nu constituie o normă ce urmează a fi interpretat în sensul enunţat de către reclamant, deoarece acesta poartă un caracter interpretativ, emis în scopul clasificării uniforme a mărfurilor de acelaşi gen şi eficientizării controlului vamal al mărfurilor ce traversează frontiera RM, la caz, neavând incidenţă regula aplicabilităţii retroactive a normelor legale.

Pe cale de consecinţă, prin prisma art. 1811 alin. (1) Cod vamal, care prevede că organul vamal are dreptul ca, din oficiu sau la solicitarea declarantului, într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă, să modifice declaraţia vamală, iar alineatul (5) al aceluiaşi articol prevede că în cazul în care se constată că a luat naştere o obligaţie vamală sau că au fost plătite sume în plus, organul vamal ia măsuri pentru încasarea diferenţelor în minus sau pentru rambursarea sumelor plătite în plus, cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare, se constată corectitudinea acţiunilor organului vamal care, constatând iregularităţile descrise, întemeiat a dispus încasarea diferenţelor în minus constatate.

Drept urmare, cele menţionate combat şi concluziile instanţelor de judecată ierarhic inferioare statuate în sensul constatării ilegalităţii procesului-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 14/2 din 08 noiembrie 2012 şi a deciziei de regularizare nr. 71 din 08 noiembrie 2012 emise de Serviciul Vamal al RM. Faţă de cele ce preced, instanţa de recurs relevă netemeinicia pretenţiilor înaintate de către ÎM „Adekit” SRL, fapt ce impune respingerea acţiunii.

Din considerentele menţionate şi având în vedere că circumstanţele pricinii au fost stabilite pe deplin de către instanţele judecătoreşti inferioare, nefiind necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre, prin care acţiunea ÎM „Adekit” SRL împotriva Serviciului Vamal al RM cu privire la contestarea actului administrativ de a respinge. 7 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de Serviciul Vamal al Republicii Moldova.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chişinău din 13 iunie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte „Adekit” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ şi se emite o nouă hotărâre prin care: Se respinge acţiunea Întreprinderii Mixte „Adekit” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Liliana Catan Ala Cobăneanu 8