2ra-939/14 — Constatarea încălcării termenului rezonabil de executare a hotărârii judecătoreşti şi compensarea prejudiciului cauzat

prima instanţă: S. Lazari dosarul nr: 2ra-939/14 instanţa de apel: N. Craiu, L. Bulgac, A. Minciuna ÎNCHEIERE 21 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Victor Salinschi, reprezentat de avocatul Andrei Briceag şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Victor Salinschi împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, Consiliul municipal Chişinău şi Primăria municipiului Chişinău cu privire la constatarea încălcării termenului rezonabil de executare a hotărârii judecătoreşti şi compensarea prejudiciului cauzat împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul lui Victor Salinschi, admis în parte apelul Ministerului Justiţiei, modificată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 29 iulie 2013, în partea reparării prejudiciului moral şi a cheltuielilor de asistenţă juridică, prin micşorarea cuantumului despăgubirilor morale şi a cheltuielilor de asistenţă juridică, care urmează a fi încasate prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, în rest hotărârea a fost menţinută constată: La 30 aprilie 2013, Victor Salinschi fiind reprezentat de avocatul Andrei Briceag a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, Consiliului municipal Chişinău şi Primăria mun. Chişinău cu privire la constatarea încălcării termenului rezonabil de executare a hotărârii judecătoreşti şi compensarea prejudiciului cauzat.

În motivarea acţiunii a indicat că la data de 24 octombrie 2011, Curtea de Apel Chişinău a adoptat o hotărâre în pricina civilă la acţiunea lui Victor Salinschi împotriva Primăriei mun. Chişinău, Consiliul mun. Chişinău şi SC „Termoinstalare” SA, prin care a fost dispusă obligarea Consiliului municipal Chişinău să adopte decizie cu privire la vânzarea terenului aferent obiectului privat cu suprafaţa de 0,379 ha din str. Uzinelor 8 „A” mun. Chişinău, proprietarului obiectului privat - Victor Salinschi. 1 Indică că la data de 29 februarie 2012, Curtea Supremă de Justiţie a respins recursurile declarate de SC „Termoinstalare” SA, Consiliul municipal Chişinău şi Primăria municipiului Chişinău, cu menţinerea hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 24 octombrie 2011. Menţionează că atât Consiliul municipal Chişinău cât şi Primăria mun.

Chişinău nu au executat până în prezent Hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 24 octombrie 2011 şi respectiv Decizia Curţii Supreme de Justiţie definitivă şi irevocabilă a Curţii Supreme de Justiţie din 29 februarie 2012, pronunţată în procedura contenciosului administrativ, rămânând neexecutată pentru o perioadă de 1 an şi 3 luni. Consideră că hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 24 octombrie 2011, este totalmente explicită şi nu necesită interpretării sau explicării, iar executarea acesteia nu prezintă nici o dificultate. Declară că, reclamantul are un interes deosebit pentru executarea cât mai grabnică a hotărârii judecătoreşti, astfel fiind a adresat mai multe cereri verbale şi scrise, cu solicitarea faţă de pârâţi să întreprindă acţiunile necesare pentru executarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 29 februarie 2012. Afirmă că Consiliul municipal Chişinău şi Primăria mun.

Chişinău manifestă o vădită neglijenţă faţă de o hotărâre judiciară care impune, în mod direct la săvârşirea unor acţiuni concrete, iar termenul prevăzut de art. 32 al Legii contenciosului administrativ, pentru executarea hotărârii judecătoreşti a expirat demult. Susţine reclamantul că dânsul se află în imposibilitate de a folosi terenul aferent construcţiei sale din mun. Chişinău str. Uzinelor 8 „A”, deoarece nu l-a primit în proprietate. Totodată indică că a angajat un împrumut bănesc cu dobândă pentru a realiza un plan investiţional pe lotul de teren, dar din cauza că pârâţii întârzie să execute hotărârea judecătorească, Victor Salinschi achită dobânda de împrumut fără a avea posibilitatea de a investi mijloace financiare împrumutate.

Referitor la prejudiciul moral cauzat, menţionează reclamantul că neexecutarea hotărârii judecătoreşti de către pârâţi îi creează stres şi frustrare, deoarece se află într-o situaţie de incertitudine, cauzată exclusiv din cauza pârâţilor. Solicită, constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, încasarea din contul Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova în beneficiul lui Victor Salinschi a sumei de 50000 lei cu titlu de prejudiciu moral, obligarea Consiliului municipal Chişinău şi Primăriei mun. Chişinău să execute hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 24 octombrie 2011, încasarea din contul Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova în beneficiul lui Victor Salinschi a cheltuielilor de judecată suportate în legătură cu examinarea prezentului litigiu.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 29 iulie 2013, acţiunea a fost admisă parţial, constatându-se faptul încălcării dreptului lui Victor Salinschi la executarea în termen rezonabil a hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 24 octombrie 2011, în cauza civilă la acţiunea lui Victor Salinschi către Consiliul mun. Chişinău privind contestarea actelor şi a încasat din contul bugetului de stat, 2 prin intermediul Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, în beneficiul reclamantului Victor Salinschi ca compensare a prejudiciului cauzat în sumă de 5000 lei, ca restituire a cheltuielilor pentru asistenţă juridică acordată lui - 5000 lei, iar în total 10000 lei, în rest cerinţele reclamantului au fost respinse.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013 a fost respins apelul declarat de Victor Salinschi, admis în parte apelul Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, modificată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 29 iulie 2013, în partea prin care s-a dispus încasarea de la bugetul de stat al RM în beneficiul reclamantului Victor Salinschi a sumei de 5000 lei cu titlu de compensare a prejudiciului moral şi a sumei de 10000 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică, micşorând de la suma de 5000 lei până la 1000 lei cuantumul despăgubirilor morale şi de la suma de 10000 lei până la suma de 1000 lei cheltuieli de asistenţă juridică, sumele respective urmând a fi încasate prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova.

În rest apelul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova a fost respins, iar hotărârea primei instanţe menţinută. La 03 ianuarie 2014, Victor Salinschi, reprezentat de avocatul Andrei Briceag a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel în partea ce ţine de respingerea parţială a pretenţiei privind încasarea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată cu pronunţarea în această parte a unei hotărâri, prin care cerinţa de încasare a prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată să fie admise integral. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile judecătoreşti contestate în partea ce ţine de respingerea parţială a pretenţiei privind încasarea prejudiciului moral, considerând în acest sens că hotărârile sunt ilegale şi pasibile de casare.

Menţionează că recurentul avea un interes deosebit ca hotărârea din 24 octombrie 2011 să fie executată cât mai curând posibil, deoarece a împrumutat sume impunătoare de bani pentru a achita costul terenului şi pentru a realiza un plan investiţional pe acest teren iar pentru banii împrumutaţi recurentul trebuie să achite dobândă. Astfel, consideră că este evident că recurentul este prejudiciat în asemenea caz, pe motiv că nu poate să investească banii pe care i-a împrumutat. Este de opinia că cuantumul prejudiciului moral urma să fie încasat integral, deoarece neexecutarea hotărârii judecătoreşti de către pârâţi îi creează stres şi frustrare. Precizează că se află într-o situaţie de incertitudine, cauzată exclusiv din cauza intimaţilor, în condiţiile în care legea prevede că hotărârea judecătorească pronunţată în procedura contenciosului administrativ se execută în termen de 30 de zile.

Susţine că recurentul era motivat să creadă că intimaţii vor respecta legea. însă, s-a dovedit că intimaţii sfidează legea. Indică că reprezentanţii intimaţilor se comportă brutal cu recurentul atunci când acesta le cere să execute hotărârea judecătorească, astfel, comportamentul lor denotă o vădită lipsă de respect faţă de o hotărâre judecătorească irevocabilă. 3 Recurentul este de opinia că acordarea prejudiciului moral în sumă de 1000 lei este evident subestimat şi cuantumul mic al prejudiciului moral, oferă dreptul recurentului de a se considera în continuare victimă prin prisma prevederilor CEDO. Consideră că suma de 50000 lei, solicitată cu titlu de prejudiciu moral este rezonabilă ca mărime.

La data de 26 februarie 2014, Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova de asemenea a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri prin care simpla constatare a încălcării să fie recunoscută ca o satisfacţie echitabilă. În motivarea cererii de recurs, Ministerul Justiţiei a invocat că instanţa de apel a dat o apreciere eronată dovezilor administrate, aplicând eronat normele dreptului material şi drept urmare a emis o decizie neîntemeiată.

Declară că instanţa de apel nu a luat în consideraţie argumentele Ministerului Justiţiei invocate în susţinerea cererii de apel şi anume faptul că deşi intimatul invocă neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti adoptate în favoarea sa, acesta a omis să sesizeze instanţa cu o contestaţie în recurs în scopul de a sancţiona pasivitatea invocată a autorităţilor şi de a executa hotărârea adoptată în favoarea sa. Prin urmare, indică că intimatul nu a utilizat prevederile Codului de executare, pentru a se plânge de acţiunile sau inacţiunile executorului judecătoresc, la fel şi încheierile emise de acesta în vederea iniţierii unei acţiuni disciplinare împotriva executorului, pentru ca astfel să fie constatată vinovăţia acestuia.

Consideră că aceste căi de atac ale acţiunilor sau inacţiunilor executorului judecătoresc erau accesibile intimatului, însă ultimul a omis să le utilizeze. Consideră necesar de a atrage atenţia asupra faptului că la examinarea cauzei a fost prezentat raportul motivat formulat de către executorul judecătoresc – Alexandru Focşa, faţă de executarea hotărârii judecătoreşti adoptate în favoarea reclamantului. Potrivit raportului menţionat, Direcţia generală arhitectură, urbanism şi relaţii funciare s-a aflat în imposibilitate de a executa hotărârea în cauză pe motiv că în registrul bunurilor imobile a fost înregistrat încă un proprietar de imobil şi respectiv ambii proprietari dispuneau de dreptul de a cumpăra terenul aferent cu suprafaţa de 0,397 ha.

Susţine că instanţa de apel a comis o eroare micşorând suma acordată în beneficiul intimatului pentru cheltuielile de asistenţă juridică, deoarece suma acordată de către instanţa de fond cu acest titlu constituie 5000 lei şi nicidecum 10000 lei cum a constatat Curtea de Apel Chişinău în decizia sa din 12 decembrie 2013. Prin urmare, indică că soluţia instanţei de a micşora suma de 10000 lei la 1000 lei, este neîntemeiată. Este de opinia că instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că în prezenta speţă este vorba despre o hotărâre ce vizează modificarea unui proiect urbanistic, a cărei executare Primăria municipiului Chişinău nu o refuză, dar este în imposibilitate de a o executa din motive obiective.

În acest sens, subliniază că, prin scrisoarea nr. 01/108-1396 din 04 iunie 2013 Direcţia generală arhitectură, urbanism şi relaţii funciare din cadrul 4 Consiliului municipal Chişinău, a comunicat executorului judecătoresc Focşa Alexandru că intimatului Salinschi Victor, este în drept să privatizeze terenul aferent construcţiei, însă ultimul nu a informat Consiliul municipal Chişinău despre decizia sa în legătură cu situaţia creată. Consideră că, în pofida faptului că intimatul a fost informat de către autorităţile locale despre necesitatea prezentării solicitării sale referitoare la privatizarea terenului aferent construcţiei, acesta nu a întreprins careva acţiuni în acest sens, totuşi continuând să pretindă că neexecutarea hotărârii judecătoreşti nu se datorează acţiunilor sale ci din cauza inacţiunii autorităţilor statului.

Din aceste motive este de opinia că decizia instanţei de apel este netemeinică şi ilegală. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 09 aprilie 2014 a fost ridicată de la examinarea chestiunii privind admisibilitatea recursurilor declarate de Victor Salinschi, reprezentat de avocatul Andrei Briceag şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova pricina şi remisă la Curtea de Apel Chişinău pentru emiterea unei încheieri de corectare a greşelii din decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013, cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată încasate prin hotărârea instanţei de fond. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 29 aprilie 2014 a fost corectată greşeala strecurată în decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013 şi menţionat că în textul respectivei decizii sintagma „Modifică hotărârea judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 29 iulie 2013, în partea prin care s-a dispus încasarea de la bugetul de stat al RM în beneficiul reclamatului Victor Salinschi a sumei de 5000 lei cu titlu de compensare a prejudiciului moral şi a sumei de 10000 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică. Micşorează, de la suma de 5000 (cinci mii) lei până la suma de 1000 (una mie) lei cuantumul despăgubirilor morale şi de la suma de 10000 (zece mii) lei până la suma de 1000(una mie) lei cheltuielile de asistenţă juridică, dispuse spre încasare de la bugetul de stat în beneficiul reclamantului Victor Salinschi, sumele respective urmând a fi încasate prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova” urmează a fi citit corect „Modifică hotărârea judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 29 iulie 2013, în partea prin care s-a dispus încasarea de la bugetul de stat al RM în beneficiul reclamatului Victor Salinschi a sumei de 5000 lei cu titlu de compensare a prejudiciului moral şi a sumei de 5000 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică. Micşorează, de la suma de 5000 (cinci mii) lei până la suma de 1000 (una mie) lei cuantumul despăgubirile morale şi de la suma de 5000 (cinci mii) lei până la suma de 1000 (una mie) lei cheltuielile de asistenţă juridică, dispuse spre încasare de la bugetul de stat în beneficiul reclamantului Victor Salinschi, sumele respective urmând a fi încasate prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova”. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor inclusiv şi a recurenţilor la 17 decembrie 2013, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire nr. 770 (f. d. 83). 5 La fel, materialele cauzei denotă faptul că Ministerul Justiţiei a recepţionat copia deciziei instanţa de apel din 12 decembrie 2013, la data de 26 decembrie 2013, fapt confirmat de fişa de înregistrare a corespondenţei. Astfel, se constată că recurenţii sau conformat prevederilor legale şi au declarat recursurile la 03 ianuarie 2014 şi respectiv la 26 februarie 2014, adică în termen. Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de Victor Salinschi, reprezentat de avocatul Andrei Briceag şi Ministerul Justiţiei al RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile declarate de Victor Salinschi, reprezentat de avocatul Andrei Briceag şi Ministerul Justiţiei al RM asemenea aspecte nu se regăsesc. 6 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Victor Salinschi, reprezentat de avocatul Andrei Briceag şi Ministerul Justiţiei al RM, ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursurile declarate de Victor Salinschi, reprezentat de avocatul Andrei Briceag şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 7