2ra-1581/14 — Restituirea contravalorii serviciului şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: A. Us dosarul nr. 2ra-1581/14 (Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău) instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa (Curtea de Apel Chişinău) ÎNCHEIERE 21 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea comercială „StarNet” Societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ivanuş Andrei împotriva Societăţii comerciale „StarNet” Societate cu răspundere limitată cu privire la restituirea contravalorii serviciului şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2013 prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea comercială „StarNet” Societate cu răspundere limitată şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 18 iulie 2013, c o n s t a t ă La 16 noiembrie 2012 Ivanuş Andrei a depus cerere de chemare în judecată împotriva SC „StarNet” SRL cu privire la restituirea contravalorii serviciului şi repararea prejudiciului moral. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 18 iulie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, fiind încasată de la SC „StarNet” SRL în beneficiul lui Ivanuş Andrei suma de 561,81 lei cu titlu de penalitate, 3 000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi compensaţia pentru plata taxei de stat în mărime de 30 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către SC „StarNet” SRL şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 18 iulie 2013. La 03 martie 2014 SC „StarNet” SRL a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2013, cerând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei hotărâri noi de respingere a acţiunii ca fiind neîntemeiată. Recurenta în motivarea recursului a invocat interpretarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material de către instanţele de fond şi de apel, nefiind la caz oferită o calificare juridică corespunzătoare faptului că intimatul-reclamant Ivanuş Andrei a prezentat calculul penalităţii reieşind din preţul serviciului IPTV neprestat la timp de către furnizor de 60 lei dintr-un pachet sumar (televiziune IPTV, internet, telefonie fixă), abonamentul căruia se ridică la un preţ de 200 lei lunar, fără a ţine cont de faptul că preţul respectiv a fost unul promoţional.

Iar având în vedere recalcularea făcută de către SC „StarNet” SRL clientului pentru lipsa serviciului timp de 53 de zile calendaristice, costul abonamentului lunar ar fi de doar 13 lei pe lună, anume din suma respectivă urmând a fi calculate sumele pretinse spre încasare. De asemenea, menţionează că contractul nr. 0105/0108 privind furnizarea serviciilor publice de comunicaţii electronice persoanelor fizice, încheiat între părţi la 29 iunie 2012, nu conţine vreo clauză ce ar reglementa achitarea penalităţii de către prestator în cazul întârzierii în furnizarea serviciilor contractate. Susţine recurenta că dispunerea de către instanţele ierarhic inferioare a reparării prejudiciului moral suportat de către intimatul-client Ivanuş Andrei nu corespunde circumstanţelor de fapt ale cauzei, ultimul neprobând în nici un mod suportarea pagubelor morale.

Pretinde că acordarea în mod gratuit de către companie a „grilei de canale full” pentru inconvenienţele eventual suportate de către client, constituie la caz un remediu suficient. Consideră recurenta SC „StarNet” SRL că motivele relatate se încadrează în temeiurile declarării recursului şi justifică casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti cu emiterea unei hotărâri noi de respingere a acţiunii înaintate de către Ivanuş Andrei. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia redactată a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2013, a fost expediată în adresa recurentei la 27 decembrie 2013, fiind recepţionată de către aceasta la 03 ianuarie 2014. În circumstanţele relevate, recursul declarat de către SC „StarNet” SRL se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

La 08 aprilie 2014 în adresa intimatului Ivanuş Andrei a fost expediată copia recursului declarat de către SC „StarNet” SRL cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. La 08 mai 2014 Ivanuş Andrei a depus referinţă la recursul declarat, în care a invocat caracterul neîntemeiat şi abuziv al acestuia şi a solicitat respingerea lui ca fiind inadmisibil. Menţionează că temeiurile recursului sunt declarative. Astfel, contractul încheiat între părţi nu denotă că costul serviciului ce urmează a fi furnizat este unul promoţional, iar recalculul în mărime de 21,61 lei oferit de către SC „StarNet” SRL nu corespunde lipsei serviciului contractat pentru o perioadă de 53 de zile.

Cu privire la argumentul recursului privind neincluderea în contract a clauzei penale, subliniază că actul juridic respectiv este unul de tip standard, care exclude negocierea cu clienţii a conţinutului, fiind perfectat cu încălcarea evidentă a legislaţiei privind protecţia consumatorului. Consideră intimatul decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe legale şi întemeiate. Examinând temeiurile recursului declarat de către SC „StarNet” SRL în raport cu materialele pricinii civile şi obiecţiile expuse în referinţa intimatului Ivanuş Andrei, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). 2 Potrivit art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SC „StarNet” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentei cu soluţia pronunţată de către instanţele de fond şi de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din Codul de procedură civilă are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Nu poate fi reţinut argumentul recurentei SC „StarNet” SRL ca temei al admisibilităţii prezentului recurs precum că instanţa de apel a interpretat şi aplicat în mod eronat normele de drept material prin dispunerea încasării penalităţii de întârziere în condiţiile în care contractul de prestare a serviciilor încheiat între părţi nu conţine o clauză penală, deoarece este neîntemeiat. Prin prisma art. 32 alin. (2) din Legea privind protecţia consumatorilor nr. 105 din 13 martie 2003, în cazul încălcării termenelor stabilite, de începere şi finalizare a prestării serviciului (executării lucrării), prestatorul (executantul) achită consumatorului pentru fiecare zi (oră, dacă termenul a fost stabilit în ore) depăşită o penalitate în mărime de 10% din preţul serviciului (lucrării).

3 Astfel, încasarea de către instanţele ierarhic inferioare de la SC „StarNet” SRL în beneficiul lui Ivanuş Andrei a sumei de 561,81 lei cu titlu de penalitate, este fundamentată juridic şi corespunde circumstanţelor de fapt ale cauzei. Nu poate fi reţinut nici argumentul recurentului privind admiterea de către instanţele inferioare a unui calcul greşit a penalităţii de întârziere, deoarece este declarativ. Alte argumente invocate în recursul declarat de către SC „StarNet” SRL nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4), fără a examina temeinicia acestora. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţele de judecată s-a pronunţat deja în modul corespunzător.

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SC „StarNet” SRL, ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Societatea comercială „StarNet” Societate cu răspundere limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi 4