3ra-644/14 — Contestarea actului administrativ şi recunoaşterea dreptului de folosinţă asupra imobilului

prima instanţă: N. Simciuc dosarul nr. 3ra-644/14 (Judecătoria Buiucani mun. Chişinău) instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim, Iu. Cotruţă (Curtea de Apel Chişinău) ÎNCHEIERE 21 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Dumitru Mardari examinând, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Culeabin Veceaslav, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Culeabin Veceaslav împotriva Primăriei mun. Chişinău şi Consiliului mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ şi recunoaşterea dreptului de folosinţă asupra imobilului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de către Culeabin Veceaslav şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 31 mai 2013, c o n s t a t ă La 09 noiembrie 2009 Culeabin Veceaslav a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun. Chişinău şi Consiliului mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ şi recunoaşterea dreptului de folosinţă asupra imobilului. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 31 mai 2013 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. S-a încasat de la Culeabin Veceaslav în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 100 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2014 a fost respins apelul declarat de către Culeabin Veceaslav şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 31 mai 2013. La 23 martie 2014, în termenul prevăzut de lege, Culeabin Veceaslav a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2014, cerând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei hotărâri noi prin care să fie anulat refuzul Consiliului mun. Chişinău de a recunoaşte dreptul de folosinţă al dânsului asupra imobilului nr. 5 amplasat pe adresa mun. Chişinău, str. Şciusev nr. 99 şi recunoscut dreptul de folosinţă al lui Culeabin Veceaslav asupra apartamentului respectiv. Recurentul în motivarea recursului a invocat interpretarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material de către instanţele de fond şi de apel, nefiind la caz oferită o apreciere juridică corectă caracterului raportului litigios existent între Culeabin Veceaslav şi Consiliul mun.

Chişinău, dedus judecăţii. Susţine că a obţinut în mod legal dreptul de locaţiune (de folosinţă) asupra apartamentului nr. 5 amplasat pe adresa mun. Chişinău, str. Şciusev nr. 99 conform contractului de sublocaţiune nr. 2/94/075 încheiat la 19 octombrie 1994 între fosta sa soţie Culeabina Inga şi Usatiuc Alexandru, preşedintele Asociaţiei foştilor deţinuţi politici, participanţilor la cel de al Doilea război mondial în cadrul armatei române şi a victimelor represiunilor comuniste. Iar ultimul a obţinut dreptul de folosinţă asupra imobilului respectiv în baza deciziei Primăriei mun. Chişinău nr. 21/28-14 din 28 iulie 1994 şi contractului de arendare nr. 2.94.075 din 19 octombrie 1994. Pretinde că a rezidat în imobilul în cauză în mod legal, contractul de locaţiune expirat fiind prelungit în mod tacit de către părţi pe o perioadă nedeterminată, ceea ce condiţionează temeinicia cerinţei sale de recunoaştere a dreptului de folosinţă asupra imobilului.

De asemenea, susţine că instanţele ierarhic inferioare în mod eronat au conchis că spaţiile în litigiu sunt nelocative. Consideră că acţiunea sa este întemeiată în fapt şi în drept şi susceptibilă admiterii integrale. La 17 aprilie 2014 în adresa intimaţilor Consiliului mun. Chişinău şi Primăriei mun. Chişinău a fost expediată copia recursului declarat de către Culeabin Veceaslav cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. Intimaţii nu au depus referinţe la recursurile declarate. Examinând temeiurile recursului declarat de către Culeabin Veceaslav în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Potrivit art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut 2 duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Culeabin Veceaslav nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţele de fond şi de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din Codul de procedură civilă are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Nu poate fi reţinut argumentul recurentului Culeabin Veceaslav ca temei al admisibilităţii prezentului recurs precum că instanţele de fond şi de apel au interpretat şi aplicat în mod eronat normele de drept material prin nestabilirea corectă a raportului juridic litigios existent între Culeabin Veceaslav şi Consiliul mun. Chişinău, dedus judecăţii, deoarece este neîntemeiat. Materialele cauzei atestă în mod cert că proprietarul imobilului amplasat pe adresa mun. Chişinău, str. Şciusev nr. 99, este administraţia publică locală, iar în conformitate cu art. 315 Cod Civil, proprietarul are drept de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra bunului-proprietatea sa. Astfel, refuzul Consiliului mun.

Chişinău, organului ce administrează şi gestionează patrimoniul municipal, de a recunoaşte dreptul de folosinţă a lui Culeabin Veceaslav asupra imobilului în cauză este unul întemeiat şi încadrat pe deplin în prevederile normelor de drept material în vigoare, iar cerinţele recurentului sunt neîntemeiate. Nu poate fi reţinut nici argumentului recurentului-reclamant privind stabilirea greşită a statutului de încăpere nelocativă a imobilului în litigiu, deoarece este declarativ, materialele cauzei demonstrând faptul că încăperile litigante au destinaţie administrativă, iar înregistrarea juridică a apartamentului nr. 5 de pe adresa mun. Chişinău, str. Şciusev nr. 99 în baza de date centrală a OCT Chişinău, lipseşte.

Alte argumente invocate în recursul declarat de către Culeabin Veceaslav nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4), fără a examina temeinicia acestora.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei 3 degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţele de judecată s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Culeabin Veceaslav, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Culeabin Veceaslav se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Dumitru Mardari 4