2ra-549/14 — Încasarea prejudiciului material şi repararea prejudiciului moral.

Dosarul nr. 2ra-549/14 Prima instanţă: Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău Judecătorul: V. Ilaşco Instanţa de Apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: Boris Bîrcă Maria Moraru Mihail Ciugureanu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 21 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecător: Valeriu Doagă Judecătorii: Ala Cobăneanu, Valentina Clevadî, Oleg Sternioală şi Vera Macinskaia, examinînd recursul declarat de Moroz Dumitru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Brihuneţ Valentina, Brihuneţ Timofei, Brihuneţ Maria, Ababii Tatiana, Ababii Lorina împotriva lui Moroz Dumitru cu privire la încasarea prejudiciului material şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2013, prin care cererea de apel declarată de Moroz Dumitru, a fost respinsă, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 12 martie 2012, ACONSTATAT: La 15 septembrie 2011, Brihuneţ Valentina, Brihuneţ Timofei, Brihuneţ Maria, Ababii Tatiana, Ababii Lorina au înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva lui Moroz Dumitru cu privire la încasarea prejudiciului material şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamanţii au indicat că, la 26 iulie 2008, Moroz Dumitru a provocat un accident rutier prin care a cauzat şoferului autovehiculului de model VAZ-21013 Brihuneţ Timofei şi pasagerilor acestuia Ababii Lorina, Ababii Tatiana, Brihuneţ Maria şi Brihuneţ Valentina vătămări corporale uşoare şi medii, confirmate prin rapoartele de expertiză medico-legală nr. 2110/D, nr. 2193/D, nr. 221 1/D şi nr. 2192/D.

Reclamanţii au mai invocat că, prin sentinţa Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 19 martie 2010, Moroz Dumitru a fost recunoscut vinovat de comiterea 1 infracţiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) CP şi i s-a stabilit o pedeapsă sub formă de amendă in mărime de 150 unităţi convenţionale. Pe parcursul judecării pricinii reclamanţii au înaintat o cerere prin care şi-au modificat cerinţele. Solicită Brihuneţ Valentina, Brihuneţ Timofei, Brihuneţ Maria, Ababii Tatiana, Ababii Lorina încasarea din contul lui Moroz Dumitru a sumei de 87073 lei – cu titlu de prejudiciului material, a sumei de 180 000 lei – cu titlu de cheltuieli pentru tratamente sanatoriale şi a sumei de 500 000 lei – cu titlu de prejudiciu moral.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 12 martie 2012, acţiunea înaintată de Brihuneţ Valentina, Brihuneţ Timofei, Brihuneţ Maria, Ababii Tatiana, Ababii Lorina împotriva lui Moroz Dumitru cu privire la încasarea prejudiciului material şi repararea prejudiciului moral, a fost admisă parţial. S-a dispus încasarea din contul lui Moroz Dumitru în beneficiul Valentinei Brihuneţ, Mariei Brihuneţ, Tatianei Ababii, Lorinei Ababii şi luiBrihuneţ Timofei suma de 9233,15 lei – cu titlu de prejudiciu cauzat sănătăţii, suma de 19652 lei – cu titlu de cost al automobilului deteriorat, suma de 982 lei – cu titlu de cheltuieli pentru efectuarea expertizei, suma de 3500 lei – cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă juridică în cadrul procesului penal şi suma de 3000 lei – cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă juridică în cadrul procesului civil.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012, a fost respins apelul declarat de către Moroz Dumitru, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 12 martie 2012. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 22 mai 2013, sa fost admis recursul declarat de Moroz Dumitru. A fost casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012, pricina fiind restituită pentru rejudecare în Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2013, cererea de apel declarată de Moroz Dumitru, a fost respinsă, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 12 martie 2012. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 25 noiembrie 2013, Moroz Dumitru, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu remiterea pricinii pentru rejudecare în instanţa de apel, în alt complet de judecători. În motivarea recursului a indicat că, atît decizia instanţei de apel, cît şi hotărîrea primei instanţe sunt ilegale şi neîntemeiate, deoarece, instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea litigiului şi a fost aplicate eronat normele de drept material. Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 CPC, care statuiază expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. 2 Copia motivată a deciziei instanţei de apel, a fost expediată în adresa părţilor la 09 octombrie 2013, iar recursul a fost declarat la 25 noiembrie 2013, însă la materialele dosarului lipsesc careva probe care ar confirma data recepţionării de către recurent a copiei deciziei recurate. Astfel, prin prisma art. 434 CPC, instanţa de recurs constată că recursul a fost declarat în termen. Referinţa înaintată de Brihuneţ Valentina, Brihuneţ Timofei, Brihuneţ Maria, Ababii Tatiana, Ababii Lorina, la cererea de recurs declarată de Moroz Dumitru, a parvenit în adresa Curţii Supreme de Justiţie la 22 ianuarie 2014. Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul declarat de Moroz Dumitru neîntemeiat şi care urmează a fi respins.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Din materialele pricinii rezultă cu certitudine că, la 15 septembrie 2011, Brihuneţ Valentina, Brihuneţ Timofei, Brihuneţ Maria, Ababii Tatiana, Ababii Lorina au înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva lui Moroz Dumitru prin care au solicitat, încasarea din contul lui Moroz Dumitru în beneficiul lor a sumei de 87073 lei – cu titlu de prejudiciului material, a sumei de 180 000 lei – cu titlu de cheltuieli pentru tratamente sanatoriale şi a sumei de 500 000 lei – cu titlu de prejudiciu moral.

Totodată, actele pricinii atestă faptul că, la 26 iulie 2008, Moroz Dumitru a provocat un accident rutier prin care a cauzat şoferului autovehiculului de model VAZ-21013 Brihuneţ Timofei şi pasagerilor acestuia Ababii Lorina, Ababii Tatiana, Brihuneţ Maria şi Brihuneţ Valentina vătămări corporale uşoare şi medii. Fapt confirmat prin rapoartele de expertiză medico-legală nr. 2110/D, nr. 2193/D, nr. 221 1/D şi nr. 2192/D. Instanţa de recurs menţionează că, prin sentinţa Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 19 martie 2010, Moroz Dumitru a fost recunoscut vinovat de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) CP şi i s-a stabilit o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 150 unităţi convenţionale, iar prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2010, apelul avocatului Babără V. în interesele inculpatului Moroz D. a fost respins ca nefondat.

Apelul părţilor vătămate Brihuneţ Valentina, Brihuneţ Timofei, Brihuneţ Maria, Ababii Tatiana şi Ababii Lorina a fost admis parţial, fiind casată sentinţa în partea admiterii acţiunii civile ce ţine de încasarea prejudiciului material şi în această parte, pronunţandu-se o nouă hotărîre potrivit ordinii stabilite pentru prima instanţă. Acţiunea civilă privind încasarea prejudiciului material, înaintată de Brihuneţ Timofei, Brihuneţ Valentina şi Brihuneţ Maria, a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să 3 hotărască instanţa civilă. În rest, sentinţa fiind menţinută, iar apelul respins ca nefondat.

Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie analizînd situaţia de fapt din prezenta speţă, în raport cu probele anexate la dosar, consideră oportun de a reitera prevederile art. 1418 Cod Civil, care statuiază expres că, în caz de vătămare a integrităţii corporale sau de altă vătămare a sănătăţii, autorul prejudiciului are obligaţia să compenseze persoanei vătămate salariul sau venitul ratat din cauza pierderii sau reducerii capacităţii de muncă, precum şi cheltuielile suportate în legătură cu vătămarea sănătăţii – de tratament, de alimentaţie suplimentară, de protezare, de îngrijire străină, de cumpărarea unui vehicul special, de reciclare profesională etc. Determinarea salariului (venitului) nerealizat din cauza vătămării integrităţii corporale sau altei vătămări a sănătăţii se efectuează conform legii.

La determinarea salariului nerealizat (venitului ratat) nu se iau în considerare pensia de invaliditate, stabilită persoanei vătămate în legătură cu vătămarea integrităţii corporale sau cu o altă vătămare a sănătăţii şi nici alte indemnizaţii sau sume, plătite pe linia asigurărilor sociale de stat. Volumul despăgubirilor ce se cuvin, în conformitate cu prezentul articol, persoanei vătămate poate fi mărit prin lege sau contract. Instanţa de recurs menţionează că, norma respectivă conţine reguli cu privire la modul de determinare a prejudiciului cauzat prin vătămarea integrităţii corporale sau o altă vătămare a sănătăţii. În materia respectivă prejudiciul apare sub forma venitului ratat ca urmare a pierderii sau reducerii capacităţii de muncă, precum şi sub forma daunei reale – cheltuieli suplimentare suportate în legătură cu vătămarea sănătăţii.

De menţionat că, stabilirea prejudiciului sub forma venitului ratat se face diferit, după cum vătămarea sănătăţii n-a avut consecinţe de durată sau a avut drept urmare pierderea ori reducerea capacităţii de muncă. În situaţia în care vătămarea integrităţii corporale sau o altă vătămare a sănătăţii are efecte de scurtă durată, persoana vătămată va primi diferenţa dintre veniturile obţinute şi sumele primite pe durata concediului medical, ori retribuţia de care persoana vătămată a fost lipsită în acest interval de timp.

Avînd la bază norma de drept material citată, Colegiul instanţei de recurs apreciază corectitudinea concluziei primei instanţe menţinută prin decizia instanţei de apel, prin care a fost admisă parţial acţiunea înaintată, or probele anexate la dosar atestă faptul că reclamanţilor le-au fost cauzate prejudicii materiale confirmate prin bonuri de plată, ca urmare a provocării vătămărilor uşoare şi medii ale integrităţii corporale, costul autovehiculului deteriorat, cheltuielilor pentru efectuarea expertizei şi pentru asistenţa juridică în cadrul procesului civil şi penal. Instanţa de recurs consideră neîntemeiat argumentul recurentului Moroz Dumitru precum că, pricina a fost judecată cu încălcarea competenţei teritoriale.

În acest sens, Colegiul lărgit al instanţei de recurs, consideră oportun de a reitera prevederile art. 39, alin. (8) CPC, care statuează expres că, acţiunile în reparare a 4 prejudiciului cauzat prin vătămare a integrităţii corporale ori prin altă vătămare a sănătăţii sau prin deces pot fi intentate şi în instanţa de la domiciliul reclamantului ori în instanţa de la locul prejudiciului. Colegiul lărgit al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, concluzia primei instanţe, menţinută prin decizia instanţei de apel, despre necesitatea admiterii parţiale a acţiunii înaintate de Brihuneţ Valentina, Brihuneţ Timofei, Brihuneţ Maria, Ababii Tatiana, Ababii Lorina împotriva lui Moroz Dumitru cu privire la încasarea prejudiciului material şi repararea prejudiciului moral, este justă, ea avînd la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea juridică cuvenită, în conformitate cu prevederile art.130 CPC.

Actul de dispoziţie a primei instanţe şi a instanţei de apel au fost adoptate cu respectarea normelor de procedură şi cu aplicarea corectă a normelor de drept material. În concluzie, instanţa de recurs menţionează că, este legală decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 12 martie 2012, din care motive urmează a fi menţinute. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, atît decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt legale, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Moroz Dumitru şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : Se respinge recursul declarat de Moroz Dumitru. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 12 martie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Brihuneţ Valentina, Brihuneţ Timofei, Brihuneţ Maria, Ababii Tatiana, Ababii Lorina împotriva lui Moroz Dumitru cu privire la încasarea prejudiciului material şi repararea prejudiciului moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Valentina Clevadî Oleg Sternioală Vera Macinskaia 5