2ra-3949/13 — Repararea prejudiciului material si moral cauzat prin acţiunile ilegale ale procuraturii şi instanţei de judecată

prima instanţă: D. Şuşchevici dosarul nr. 2ra-3949/13 instanţa de apel: A. Panov, T. Pelin, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 04 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Brînza Cristina către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova privind repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 septembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi modificată în parte hotărîrea Judecătoriei Criuleni din 25 februarie 2013, c o n s t a t ă La 02 noiembrie 2012 Butuc (în continuare Brînză) Cristina a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova privind repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii reclamanta Brînză Cristina a indicat că la 03 iulie 2009, de către organul de urmărire penală al Comisariatului de Poliţie al raionului Criuleni a fost pornită urmărirea penală nr. 2009210127 în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, pe faptul că la 21 iunie 2009, aproximativ la ora 15.00, pe traseul Chişinău-Dubăsari, la intersecţia drumului ce duce spre satul Zăicana, raionul Criuleni a avut loc un accident rutier între automobilul de model „Opel Astra”, nr./î CR AC 090 , la volanul căreia se afla şi motoreta de model „Honda”, fără numere de înmatriculare, condusă de minora Tatiana Onofrei. In rezultatul accidentului rutier Tatianei Onofrei i-au fost cauzate vătămări corporale medii.

Invocă reclamanta că în acţiunile ei lipseau semnele constitutive ale acţiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, prin urmare începerea urmăririi penale în cazul dat a fost nefondată şi ilegală. 1 Organul de urmărire penală, în lipsa a careva temeiuri legale, la 06 iulie 2009 a recunoscut-o în calitate de bănuit, a audiat-o, concomitent stabilindu-i obligaţie de prezentare la organul de urmărire penală sau instanţă de judecată, care de fapt conform art. 198 Cod de procedură penală este o măsură procesuală de constrîngere.

Menţionează reclamanta că în cadrul urmăririi penale s-a stabilit ca dînsa, conducând automobilul de model „Opel Astra, se deplasa pe partea dreaptă a carosabilului cu o viteză de aproximativ 80-90 km/h traseul Chişinău-Dubăsari, drum magistral de prioritate, şi la intersecţia cu drumul spre satul Zăicana, raionul Criuleni a fost lovită în regiunea portierei din stînga din spate de către conducătorul motoretei de model „Honda", Tatiana Onofrei. Aceste fapte au fost constate şi pînă la începerea urmăririi penale în schiţei accidentului rutier, procesului-verbal de cercetare la faţa locului. La fel, invocă reclamanta că în cadrul urmăririi penale nu s-au stabilit careva încălcări ale Regulamentului Circulaţiei Rutiere din partea ei, dar vinovat în comiterea accidentului rutier s-a dovedit a fi conducătorul motoretei.

In baza celor constatate, de către procuror a fost dispusă încetarea urmăririi penale, însă avocatul părţii vătămate a contestat ordonanţa respectivă, solicitând anularea ei şi reluarea urmăririi penale şi la 16 august 2010 cererea a fost admisă. Reclamanta menţionează că în urma efectuării expertizei complexe în domeniul autotehnicii, trasologică şi merceologică, din nou, s-a stabilit nevinovăţia ei, la 25 martie 2011, fiind adoptată şi ordonanţa clasare a cauzei penale. Ordonanţa respectivă a fost anulată de procurorul raionului Anatolie Melnic, pe motiv că nu au fost stabilite toate aspectele obiective privind gradul de vinovăţie ale dînsei şi prin admiterea unor erori de drept care au ca consecinţa aprecierea juridică incorectă privind acţiunile făptuitorului.

Reieşind din circumstanţele expuse, a depus plângere referitor la acţiunile organului de urmărire penală şi a Procuraturii raionului Criuleni, menţionând că anularea ordonanţei de încetare a urmăririi penale din 25 martie 2011 emisă de procurorul Anatolie Melnic constituie încălcare flagrantă a art. 6§ 1 al Convenţiei pentru apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale. Acest fapt a mai fost constatat şi prin ordonanţa din 03 noiembrie 2011 a prim- adjunct al procurorului general, care a anulat ordonanţa din 01 iulie 2011 a procurorului raionului Criuleni, Anatolie Melnic privind anularea ordonanţei de încetare a urmăririi penale în cauza penala 2009210127, ca una ilegală şi neîntemeiată.

Concomitent în ordonanţa prim- adjunctului procurorului general au fost constatate acţiuni ilicite a procurorului raionului Criuleni, care au atentat la drepturile fundamentale ale ei. Consideră reclamanta că în lipsa unor temeiuri noi sau vicii fundamentale, procurorul raionului Criuleni ilegal a anulat ordonanţa de încetare a urmăririi penale din 25 martie 2011, astfel încălcând normele legale prevăzute de art. 22 alin. (1) (3) şi art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală şi ilegal a dispus reluarea urmăririi penale.

2 Reclamanta consideră că prin pornirea unei urmăriri penale în privinţa sa, recunoaşterea şi audierea în calitate de bănuit, a presiunii asupra audierilor şi acţiunilor de urmărire penală, prin urmărirea scopul de a fi trasă la răspundere penală fiind ilegal anulate ordonanţele de încetare , fapt care i-a afectat reputaţia, aducându-i suferinţe psihice precum şi a atitudinii nepăsătoare a procurorului şi organului de urmărire penale, i-au fost cauzate suferinţe morale şi dezechilibrul psihologic cauzat în urma acţiunilor ilicite ale procuraturii, pe care le apreciază la suma de 20000 lei. Conform contractului de asistenţă juridică nr. 0049 din 05 iulie 2009 încheiat cu BIA „Vitalie Caldîba”, avocat Vitalie Caldîba, reclamanta a achitat pentru asistenţă juridică în cazul dat suma de 10 000 lei.

În temeiul Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, reclamanta solicită încasarea din bugetul de stat a prejudiciului material în mărime de 10 000 lei şi prejudiciul moral în mărime de 20 000 lei. Prin hotărârea judecătoriei Criuleni mun. Chişinău din 25 februarie 2013 acţiunea a fost admisă parţial şi s-a încasat de la bugetul de stat în beneficiul Cristinei Brînza suma de 10 000 lei cu titlu de prejudiciu material şi suma de 16 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, precum şi cheltuielile de judecată în sumă de 3 600 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Ministerul Justiţiei a depus apel, prin care a solicitat casarea hotărîrii instanţei de fond, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 septembrie 2013 a fost admis apelul declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi modificată hotărîrea Judecătoriei Criuleni din 25 februarie 2013 în partea încasării în beneficiul Cristinei Brînză a prejudiciului material şi moral, fiind dispusă micşorarea cuantumului prejudiciului material de la 10 000 lei pînă la 5 000 lei şi cuantumului prejudiciului moral de la 16 000 lei pînă la 1 000 lei. În rest hotărîrea primei instanţe a fost menţinută. La adoptarea soluţiei instanţa de apel a concluzionat că prin ordonanţa ofiţerului superior de urmărire penală a SUP a CRP Criuleni din 03 iulie 2009 s-a dispus începerea urmăririi penale pe faptul accidentului rutier produs la data de 21 iunie 2009, conform elementelor infracţiunii prevăzute de art. 264 alin (1) Cod Penal.

Cristina Brînză a fost recunoscută în calitate de bănuit. Prin ordonanţa procurorului din 15 ianuarie 2010 a fost dispusă scoaterea de sub urmărire penală a Cristinei Brînză (Butuc), din motiv că fapta ei nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii şi încetarea urmăririi penale pa cauza penală nr. 2009210127. La 16 august 2010 urmărirea penală a fost reluată, fiind dispusă efectuarea unei expertize tehnice auto şi a unei expertize merceologice. Iar, la 25 martie 2011, în urma rezultatelor expertizei complexe în domeniul coliziunii, din nou a fost emisă 3 ordonanţa de încetare a urmăririi penale, Ordonanţa din 25 martie 2011 a fost anulată prin ordonanţa din 01 iulie 2011 a procurorului raionului Criuleni, Anatolie Melnic.

Ulterior, prin ordonanţa din 03 noiembrie 2011 a prim-adjunctului procurorului general a fost anulată ordonanţa din 01 iulie 2011 a procurorului raionului Criuleni, Anatolie Melnic privind anularea ordonanţei de încetare a urmăririi penale în cauza penala 2009210127, ca una ilegală şi neîntemeiată. Astfel, fiind demonstrat că Brînză Cristina a fost pusă neîntemeiat sub urmărire penală de mai multe ori pentru unele şi aceleaşi acţiuni, iar în urma încetării urmăririi penale procesul a fost încetat pe temeiuri de reabilitare, instanţa de apel şi prima instanţă au considerat ca fiind întemeiată acţiunea depusă, ea încadrîndu-se în temeiurile legale stabilite de Lega privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

Instanţa de apel a considerat că suma de 10 000 lei dispusă spre încasare cu titlu de prejudiciu material, precum şi cea cu titlu de prejudiciu moral de 16 000 lei sunt exagerate, echitabile fiind sumele respectiv de 5 000 lei prejudiciu material şi 1 000 lei - prejudiciu moral. La 17 octombrie 2013 Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, şi emiterea unei noi hotărîri prin care a respinge integral acţiunea. În motivarea recursului s-a indicat că instanţa de apel la emiterea hotărîrii a aplicat eronat normele de drept material, precum şi normele de drept procedural.

În acest sens recurentul invocă că reluarea urmăririi penale de către organul de urmărire penală în temeiul art. 287 alin. (1) CPP nu constituie temei de încasare a prejudiciului din bugetul de stat. Acţiunile organului de urmărire penală în speţă nu cad sub incidenţa Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti. Or, intimata nu a fost reţinută, în privinţa ei nu au fost aplicate măsuri preventive şi nu a fost atrasă la răspundere penală. În privinţa acesteia nu a existat o condamnare publică în sensul Codului Penal, ci doar acţiuni de recunoaştere a ei în calitate de bănuit în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră 4 inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova , în esenţa lui, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie 5 d i s p u n e Recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 6