2ra-3316/13 — Încasarea prejudiciului material

prima instanţă – V. Ciuntu dosarul nr. 2ra-3316/13 instanţa de apel – N. Vascan, E. Clim, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 03 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea pe Acţiuni ,,Drumuri Criuleni”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Mihai Poalelungi împotriva Societăţii pe Acţiuni ,,Drumuri Criuleni” cu privire la încasarea prejudiciului material şi compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea pe Acţiuni ,,Drumuri Criuleni” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Criuleni din 22 ianuarie 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial, constată: La 18 octombrie 2012 Poalelungi Mihail a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA ,,Drumuri Criuleni” cu privire la încasarea prejudiciului material şi compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a indicat că la 07 iulie 2012 pe traseul M-14 Brest- Chişinău-Odessa, în preajma satului Cimişeni, raionul Criuleni, conducând automobilul de model „Opel Astra”, cu n/î CR PM 777 în direcţia or. Chişinău, a traversat o denivelare formată pe carosabil, în urma căreia s-a deteriorat janta spate- stînga, totodată, fiind deschise şi pernele de asigurare în partea stîngă. Consideră că vinovat de producerea incidentului dat este SA ,,Drumuri Criuleni”, care contrar atribuţiilor ce-i revin, nu menţine bunurile în stare bună, fiind create pericole pentru conducătorii de autovehicule. Menţionează că administratorul pârâtului a fost atras la răspundere contravenţională şi sancţionat în temeiul art. 227 alin. (1) Cod Contravenţional.

Mi invocă că prin actul de examinare a mijlocului de transport auto din 23 iulie 2012 s-a constatat că automobilului de model „Opel Astra” cu n/î CR PM 777 i-a fost 1 cauzat un prejudiciu în urma impactului în mărime de de 20132,62 lei, fapt confirmat şi prin raportul de evaluare nr. 761/07 A din 23 iulie 2012. Cu referire la art. 5 alin. (2) a Legii drumurilor nr. 509 din 22 iunie 1995, potrivit căruia administrarea, întreţinerea şi repararea drumurilor locale şi străzilor se efectuează de către autorităţile administraţiei publice locale şi art. 13 al aceleiaşi Legi, potrivit căruia proprietarul sau administratorul drumului poartă răspundere pentru încălcarea prevederilor prezentei legi, inclusiv pentru starea tehnică a drumului pe care îl deţine sau administrează, consideră reclamantul că vinovat de incidentul produs se face SA ,,Drumuri Criuleni”, care este responsabil de organizarea şi coordonarea lucrărilor de construcţie, reparaţie şi întreţinere a căilor de comunicaţie pe teritoriul administrat.

Indică că întru soluţionarea litigiului pe cale amiabilă a adresat pârâtului reclamaţie, prin care a solicitat încasarea sumei de 20132,62 lei, însă demersul a rămas fără satisfacere. Solicită încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a prejudiciului în mărime de 20132,62 lei, taxei de stat în mărime de 604 lei şi cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 3000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Criuleni din 22 ianuarie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, fiind încasat din contul SA ,,Drumuri Criuleni” în beneficiul lui Mihai Poalelungi prejudiciul material în mărime de 20132,62 lei şi cheltuieli de judecată în mărime de 604 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2012 a fost respins apelul declarat de către SA ,,Drumuri Criuleni” şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 31 iulie 2013 SA ,,Drumuri Criuleni” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii şi compensarea cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului invocă dezacordul cu hotărârile judecătoreşti, considerând că acestea au fost emise cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Susţine că la 19 septembrie 2012 agentul constatator al CPR Criuleni a întocmit în privinţa lui Nisteanu Mihail proces verbal de comitere a contravenţiei prevăzute la art. 227 alin. (1) Cod Contravenţional, fiindu-i imputată neîndeplinirea măsurilor de asigurare a securităţii circulaţiei rutiere pe traseul M-14.

Menţionează că deşi prin decizia nr. 3 a Comisiei administrative a Primăriei or. Criuleni, Nistreanu Mihail a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenţiei prevăzute la art. 227 alin. (1) Cod contravenţional, procesul a fost încetat în legătură cu expirarea termenului de atragere la răspundere contravenţională. Indică că în conformitate cu art. 1398 Cod civil, temei de drept pe care îşi întemeiază pretenţiile intimatul, pentru antrenarea reparării prejudiciului material sau moral, este necesară prezenţa unei fapte, caracterul ilicit ale acesteia şi vinovăţia persoanei.

Susţine că deşi Nistreanu Mihail a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenţiei prevăzute la art. 227 alin. (1) Cod Contravenţional, consideră că pentru întreţinerea necorespunzătoare a porţiunii de drum, unde s-a produs accidentul, 2 urmează să a fi atrasă la răspundere contravenţională persoana juridică şi nu administratorul acesteia sau angajatul întreprinderii, pe cînd Societatea nu a fost recunoscută vinovată de comiterea contravenţiei prevăzute la art. 227 alin. (1) Cod Contravenţional, or, vinovat fiind recunoscut Nistreanu Mihail, nefiind stabilit faptul dacă el reprezintă Societatea, ceea ce pe cale de consecinţă, implică că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 1398 Cod civil, pentru a fi supusă la repararea prejudiciul cauzat intimatului.

Mai invocă că potrivit alin. (3) al art. 1398 Cod civil, o altă persoană decât autorul prejudiciului este obligată să repare prejudiciul numai în cazurile prevăzute de lege, considerând că continuitatea acestei idei se referă la prevederile art. 1403 Cod civil. Iar cu referire la art. 1403 alin. (1) Cod civil, potrivit căruia comitentul răspunde de prejudiciul cauzat cu vinovăţie de prepusul său în funcţiile în care i s-au încredinţat, că prejudiciul cauzat intimatului urmează a fi reparat numai în cazul în care prepusul său ar fi acţionat cu vinovăţie, însă la materialele cauzei nu a fost administrată nici o probă care ar confirma că prepus al Societăţii este Nistreanu Mihail.

Concomitent, în susţinerea poziţiei sale mai invocă şi prevederile art. 61 Cod civil, potrivit căruia prepus poate fi doar administratorul societăţii sau o altă persoană, în cazul în care au fost respectate normele legislaţiei în vigoare privind reprezentarea, însă la caz, indică recurentul că, Nistreanu Mihail, nu a deţinut niciodată calitatea de administrator al Societăţii şi nu poate fi considerat drept prepus, or, la momentul accidentului Director al Societăţii fiind V. Ojog, motiv pentru care concluzionează că nu sunt întrunite temeiuri de drept pentru a repara prejudiciului cauzat lui Mihai Poalelungi. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SA ,,Drumuri Criuleni” nu 3 se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către SA ,,Drumuri Criuleni” asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SA ,,Drumuri Criuleni” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Societatea pe Acţiuni ,,Drumuri Criuleni” se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macisnkaia Tamara Chişca-Doneva 4