2ra-944/14 — Încasarea salariului neachitat, a penalităţii pentru întîrziere de achitarea acesteia, a sumei restante pentru munca prestată supra program, a penalităţii pentru întîrziere de achitare a acesteia, a compensaţiei pentru reţinerea carnetului de muncă, repararea prejudiciului moral, anularea ordinelor nr. 6 c din 30 septembrie 2011 şi nr. 10 c din 01 ianuarie 2011 2012 şi obligarea de a elibera carnetul de muncă.

Dosarul nr. 2ra-944/14 Prima instanţă: Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău Judecătorul: Ion Goncear Instanţa de Apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: Nina Cernat Ana Gavriliţă Anatol Pahopol Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 21 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecător: Valeriu Doagă Judecătorii: Ala Cobăneanu, Sveatoslav Moldovan, Liliana Catan şi Vera Macinskaia, examinînd recursurile declarate de SRL „Conbrio” şi Iulia Trăistaru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Iulia Trăistaru împotriva SRL „Conbrio” privind încasarea salariului neachitat, a penalităţii pentru întîrziere de achitarea acesteia, a sumei restante pentru munca prestată supra program, a penalităţii pentru întîrziere de achitare a acesteia, a compensaţiei pentru reţinerea carnetului de muncă, repararea prejudiciului moral, anularea ordinelor nr. 6/c din 30 septembrie 2011 şi nr. 10/c din 01 ianuarie 2011 (2012) şi obligarea de a elibera carnetul de muncă, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 noiembrie 2013, prin care apelul declarat de către Iulia Trăistaru, a fost admis, ACONSTATAT: La 03 ianuarie 2012, reclamanta Iulia Trăistaru a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva SRL „Conbrio” privind încasarea salariului neachitat, a penalităţii pentru întîrziere de achitarea acesteia, a sumei restante pentru munca prestată supra program, a penalităţii pentru întîrziere de achitare a acesteia, a compensaţiei pentru reţinerea carnetului de muncă, repararea prejudiciului moral,

anularea ordinelor nr. 6/c din 30 septembrie 2011 şi nr. 10/c din 01 ianuarie 2011 (2012) şi obligarea de a elibera carnetul de muncă. În motivarea acţiunii a indicat că, în luna mai 2011 s-a adresat administraţiei magazinului alimentar din centrul or. Vatra, gestionat de SRL „Conbrio”, pentru angajare la serviciu în calitate de vînzător. În urma discuţiei, au ajuns la un acord, prin 1 care ea urma să fie angajată în calitate de vînzător în secţia gastronomică, cu programul de lucru „o săptămînă de lucru de la orele 8-00 pînă la orele 21-00 şi o săptămînă liberă”. Reclamanta a mai indicat că, în ceea ce priveşte salariul de funcţie, au convenit asupra sumei de 1500 lei lunar. De asemenea a fost asigurată că i se va deschide carnet de muncă, vor fi achitate impozitele la buget şi va fi achitat concediul de odihnă.

Iulia Trăistaru a specificat că, la 05 iunie 2011 în legătură cu concedierea unor vînzători din cadrul magazinului, administratorul rugînd-o să lucreze temporar şi în cursul săptămînii care iniţial a fost negociată ca fiind una liberă, pînă va fi angajat un nou vînzător, cu condiţia adaosului suplimentar la salariul de funcţie proporţional timpului lucrat. A menţionat reclamanta că, nu a fost încheiat un careva contract de muncă, nu i-a fost deschis carnetul de muncă, iar salariul îi era achitat în mărime de 1300 lei, fiindu-i comunicată reţinerea pentru impozite etc. Mai mult ca atît, pentru perioada lucrată în surplus, i se achita doar 50 % din sumă, contrar înţelegerii iniţiale. În legătură cu faptul că nu se respecta înţelegerea iniţială, a luat decizia de a se concedia din funcţie, comunicîndu-i administratorului despre intenţia sa, la ce a fost rugată să mai stea pînă va fi angajat un alt vînzător.

Reclamanta a mai precizat că, în a doua jumătate a lunii septembrie 2011, a fost angajată o vînzătoare, ca urmare la 25 septembrie 2011 a plecat în concediu de odihnă săptămînal, pentru perioada 25 septembrie 2011 – 05 octombrie 2011. Totodată, în legătură cu restabilirea numărului necesar de salariaţi ceea ce permitea în continuare lucrul în două schimburi – a propus administratorului magazinului efectuarea unei inventarieri şi predarea oficială a mărfii şi mijloacelor băneşti vînzătorilor din schimbul următor, însă la respectiva propunere a primit un refuz fiind invocat ca motiv că relaţiile se bazează pe încredere. Iulia Trăistaru a mai menţionat că, revenind la 05 octombrie 2011 din concediul de odihnă, a aflat că în perioada lipsei sale de la lucru, administraţia magazinului a iniţiat şi a petrecut o revizie în urma căreia chipurile s-au depistat lipsuri de marfă şi/sau mijloace băneşti în suma de circa 25000-00 lei.

Din această cauză, administratorul magazinului a ameninţat-o şi a învinuit-o, ulterior folosindu-se de starea ei, a impus-o să scrie o explicaţie pe faptul lipsurilor depistate cu scopul asumării vinei în lipsurile depistate şi asumării garanţiilor recuperării acestor lipsuri. Reclamanta indică faptul că, s-a adresat cu cereri către organele abilitate, care au constatat încălcarea legislaţiei muncii în privinţa sa, astfel SRL „Conbrio” a fost trasă la răspundere. Mai indică faptul că, după ce a depus plîngerea din 09 noiembrie 2011 şi în perioada efectuării de către Inspecţia Muncii OT Chişinău a controlului respectării legislaţiei muncii la SRL „Conbrio”, a primit de la pîrît scrisoarea nr. 17 din 11 noiembrie 2011 prin care era informată despre pretinsa lipsă de la lucru după 27 septembrie 2011, deşi a lipsit de la lucru după data respectivă pe motivul depunerii cererii de demisie.

2 Totodată, prin scrisoarea dată SRL „Conbrio” a comunicat că nu a ridicat salariul pentru luna septembrie 2011. Menţionează că, la respectiva scrisoare a expediat un răspuns prin care a solicitat transferarea sumelor la contul său, eliberarea carnetului de muncă, achitarea salariului pentru munca prestată în surplus etc. Însă la solicitarea sa, nu a primit un careva răspuns, fapt ce a determinat-o să se adreseze în instanţa de judecată. Concomitent menţionează reclamanta că, în perioada respectivă a fost emis un ordin de suspendare din funcţie, pe motiv de petrecere a anchetei de serviciu, ulterior fiind prelungită suspendarea. Consideră respectivele ordine ca fiind ilegale, prin urmare solicită anularea acestora.

Ulterior, reclamanta a înaintat o cerere prin care şi-a concretizat pretenţiile. Solicită reclamanta Iulia Trăistaru încasarea din contul SRL „Conbrio” în beneficiul său a salariului pentru luna septembrie 2011 în mărime de 1500 lei şi a sumei de 676,50 lei pentru reţinerea din vina angajatorului a salariului, a sumei de 3000 lei cu titlu de restanţă pentru munca efectuată supra-program precum şi 1353 lei pentru întîrziere, a sumei de 15750 lei pentru reţinerea carnetului de muncă/absenţă forţată de la muncă, a sumei de 30000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Obligarea pîrîtului să elibereze carnetul de muncă cu menţiunile despre angajare şi concediere; încasarea cheltuielilor de judecată. Anularea ordinului nr. 6/c din 30 septembrie 2011 şi nr. 10/c din 01 ianuarie 2011 (2012) privind suspendarea/prelungirea suspendării contractului de muncă.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani din 22 martie 2013, acţiunea înaintată de Iulia Trăistaru a fost admisă parţial. S-a dispus încasarea din contul SRL „Conbrio” în beneficiul Iuliei Trăistaru suma de 1500 lei – cu titlu de salariu neachitat, suma de 676,50 lei – cu titlu de penalitate pentru întîrzierea achitării acestuia. S-a dispus încasarea din contul Iuliei Trăistaru în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 2878,49 lei. S-a dispus încasarea din contul Iuliei Trăistaru în beneficiul SRL „Conbrio” suma de 5000 lei – cu titlu de cheltuieli de judecată. S-a dispus încasarea din contul SRL „Conbrio” în beneficiul statului suma de 270 lei – cu titlu de taxă de stat. În rest, acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 noiembrie 2013, a fost admis apelul declarat de Iulia Trăistaru. A fost casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani din 22 martie 2013 în partea respingerii pretenţiei privind încasarea prejudiciului moral, încasării de la Iulia Trăistaru a taxei de stat în bugetul statului în suma de 2878,49 lei şi a cheltuielilor de judecată pentru asistenţă juridică în mărime de 5000 lei în beneficiul SRL „Conbrio” şi a fost emisă în această parte o hotărîre nouă, prin care a fost admisă parţial pretenţia formulată privind încasarea prejudiciului moral, încasîndu-se din contul SRL „Conbrio” în beneficiul Iuliei Trăistaru prejudiciul moral în mărime de 1500 lei. În rest, hotărîrea primei instanţe, a fost menţinută.

Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 09 ianuarie 2014, SRL „Conbrio”, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea parţială a deciziei instanţei de apel în partea încasării prejudiciului material şi respingerea pretenţiilor privind încasarea cheltuielilor pentru asistenţă juridică, în rest, decizia instanţei de apel să fie menţinută. 3 În motivarea recursului a indicat că, decizia instanţei de apel în partea contestată este ilegală şi neîntemeiată, deoarece instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi au fost aplicate eronat normele de drept material. Totodată, invocînd ilegalitatea deciziei instanţei de apel, la 09 ianuarie 2014, Iulia Străistaru, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea parţială a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului a indicat că, atît decizia instanţei de apel, cît şi hotărîrea primei instanţe în partea în care a fost respinsă acţiunea, sunt ilegale şi neîntemeiate, deoarece instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea litigiului. A mai invocat recurenta că, instanţele de judecată au aplicat eronat normele de drept material. Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 CPC, care statuează expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Copia motivată a deciziei instanţei de apel, a fost expediată în adresa părţilor la 14 noiembrie 2013, iar recursurile au fost declarate la 09 ianuarie 2014, însă la materialele pricini lipsesc careva probe care ar confirma data recepţionării de către recurenţi a copiei deciziei recurate.

Astfel, prin prisma art. 434 CPC, instanţa de recurs constată că recursul a fost declarat în termen. Referinţa înaintată de Iulia Trăistaru, la cererea de recurs declarată de SRL „Conbrio”, a parvenit în adresa Curţii Supreme de Justiţie la 17 martie 2014. Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursurile declarate de SRL „Conbrio” şi Iulia Trăistaru neîntemeiate şi care urmează a fi respinse. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. a) C.P.C., instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, la 03 ianuarie 2012, reclamanta Iulia Trăistaru a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva SRL „Conbrio”, prin care a solicitat, încasarea din contul SRL „Conbrio” în beneficiul său a salariului pentru luna septembrie 2011 în mărime de 1500 lei şi a sumei de 676,50 lei pentru reţinerea din vina angajatorului a salariului, a sumei de 3000 lei cu titlu de restanţă pentru munca efectuată supra-program precum şi 1353 lei pentru întîrziere, a sumei de 15750 lei pentru reţinerea carnetului de muncă/absenţă forţată de la muncă, a sumei de 30000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Obligarea pîrîtului să elibereze carnetul de muncă cu menţiunile despre angajare şi concediere, încasarea cheltuielilor de judecată.

Anularea ordinului nr. 6/c din 30 septembrie 2011 şi nr. 10/c din 01 ianuarie 2011 (2012) privind prelungirea suspendării contractului de muncă. 4 Instanţa de recurs menţionează că, potrivit probelor anexate, Iulia Trăistaru a fost angajată în cadrul SRL „Conbrio” în calitate de vînzătoare, în baza ordinului nr. l/c din 01 iunie 2011, fiindu-i stabilit un salariu de 1500 lei. Potrivit decaraţiilor reclamantei – recurente Trăistaru Iulia începînd cu data de 25 septembrie 2011, nu s-a mai prezentat la serviciu, din motiv că dorea să se elibereze din funcţie, fapt comunicat administratorului magazinului. La 26 septembrie 2011 a fost efectuată inventarierea în cadrul magazinului alimentar al SRL „Conbrio”, fiind stabilit insuficienţe în valoare totală de 25962 lei.

La 30 septembrie 2011, a fost emis ordinul nr. 6/c prin care a fost dispusă suspendarea relaţiilor de muncă cu Iulia Trăistaru în legătură cu desfăşurarea anchetei de serviciu şi deschiderea dosarului penal. Totodată, potrivit actului de informare din 01 octombrie 2011, în prezenţa comisiei, s-a indicat că Iuliei Trăistaru i s-a comunicat despre neajunsurile depistate şi despre faptul emiterii ordinului de suspendare din funcţie, însă ultima a refuzat semnarea actului care confirmă că i-a fost adus la cunoştinţă situaţia creată. Prin declaraţiile din 27 septembrie 2011, reclamanta a confirmat că i-a fost cunoscut rezultatul reviziei, totodată recunoaşte obligaţia sa de a restitui suma de 12500 lei.

Din materialele dosarului, se constată cu certitudine că, SRL „Conbrio” a înaintat o plîngere împotriva angajaţilor săi, iar la 24 octombrie 2011 de către organul de urmărire penală a fost iniţiată o cauză penală în privinţa Nataliei Jechiu şi Iulia Trăistaru. Prin sentinţa Judecătoriei Buiucani. Mun. Chişinău din 28 noiembrie 2012, Natalia Jechiu a fost declarată culpabilă de comiterea acţiunilor incriminate, iar în privinţa lui Iulia Trăistaru, cauza penală este în proces de examinare. Prin scrisoarea nr. 17 din 11 noiembrie 2011, SRL „Conbrio” a comunicat reclamantei Iulia Trăistaru despre faptul că aceasta nu a ridicat salariul pentru luna septembrie 2011, de asemenea a comunicat că în privinţa ei a fost depusă plîngere la poliţie, precum şi a indicat despre prevederile legale care permit eliberarea din funcţie a reclamantei.

La 22 noiembrie 2011, Iulia Trăistaru a înaintat o cerere către SRL „Conbrio” prin care a solicitat încasarea plăţilor salariale, inclusiv pentru perioada lucrată supra- program, eliberarea carnetului de muncă, prezentarea materialelor anchetei de serviciu. La 22 decembrie 2011, administraţia SRL „Conbrio” a comunicat reclamantei despre faptul că materialele anchetei de serviciu se află la CPs Buiucani, mun. Chişinău inclusiv carnetul de muncă. Tot din actele pricinii rezultă că, în legătură cu intentarea procedurii penale şi respingerea cererii de demisie din propria iniţiativă, SRL „Conbrio” a emis ordinul nr. 10/c din 01 ianuarie 2011(2012) privind prelungirea suspendării contractului de muncă pe perioada urmăririi penale.

Din materialele anexate la dosar, se constată cu certitudine că, reclamanta Iulia Trăistaru a înaintat la Inspecţia Muncii o petiţie, urmare a examinării căreia a fost stabilit că nu a fost încheiat contractul de muncă cu reclamanta, circumstanţe care contravin normelor legale. Totodată, a fost stabilit că pentru luna septembrie nu a fost achitat 5 salariului. În ceea ce priveşte lucrul supra – program a reclamantei, s-a constatat respectarea normelor la acest capitol de către angajator. De asemenea, s-a indicat reclamantei că eliberarea carnetului de muncă de către angajator se efectuează doar la încetarea raporturilor de muncă.

Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie analizînd situaţia de fapt din prezenta speţă, în raport cu probele anexate la dosar, consideră oportun de a reitera prevederile art. 66, alin. (5) Codul Muncii, care statuiază expres că, la încetarea contractului individual de muncă, carnetul de muncă se restituie salariatului în ziua eliberării din serviciu. Avînd la bază prevederile normei respective, instanţa de recurs menţionează că, este corectă poziţia instanţei de apel precum că, Iulia Trăistaru nu a depus cererea de eliberare din funcţie. Comunicarea administratorului despre intenţia desfacerii relaţiilor de muncă, precum şi neprezentarea reclamantei/apelante la locul de muncă, nu poate fi privit drept înaintare a cererii de demisie.

Totodată, instanţa de apel corect a respins argumentele invocate de către Iulia Trăistaru, precum că prin cerere din 22 noiembrie 2011 dânsa a solicitat eliberarea din funcţie din iniţiativa proprie, deoarece astfel de solicitare nu se conţine în cererea dată. În condiţiile respective, în lipsa încetării relaţiilor de muncă şi în lipsa desfacerii raporturilor respective, carnetul de muncă nu poate fi restituit reclamantei, conform normei citate. Prin urmare, concluzia primei instanţe, menţinută prin decizia instanţie de apel privind respingerea pretenţiei respective este corectă.

Colegiul Civil, comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a reitera prevederile art. 75, alin. (4) CM, care statuiază expres că, suspendarea contractului individual de muncă, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.76 lit.a) şi b), se face prin ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) angajatorului, care se aduce la cunoştinţa salariatului, sub semnătură, cel tîrziu la data suspendării. Totodată, instanţa de recurs reiterează şi prevederile art. 78, alin. (2) CM, potrivit cărora, contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului pe durata anchetei de serviciu, efectuate în condiţiile prezentului cod şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie.

Prin urmare, Colegiul menţionează că, prima instanţă corect a determinat necesitatea respingerii cerinţei de anulare a ordinelor de suspendare şi de continuare a suspendării raporturilor de muncă, or în legătură cu derularea anchetei de serviciu, precum şi în virtutea efectuării urmăririi penale, se confirmă temeiul de drept pentru suspendarea contractului individual de muncă. În această ordine de idei, instanţa de recurs afirmă că, întemeiat au fost respinse argumentele invocate de reclamant cu referire la faptul că, ordinele numite au fost întocmite în cursul examinării cauzei, or în sensul respectiv nu au fost prezentate careva probe care ar confirma veridicitatea argumentelor pretinse. Este corectă poziţia primei instanţe menţinută prin decizia instanţei de apel privind respingerea pretenţiilor privind încasarea sumelor pentru munca prestată.

6 Or, din materialele pricinii se constată cu certitudine că, nu poate fi reţinut faptul prestării muncii contrar programului stabilit pentru Iulia Trăistaru. Mai mult ca atît, instanţa reiterează că a fost confirmat prin răspunsul Inspecţiei Muncii, prezentat de reclamantă că, din partea SRL „Conbrio” a fost respectată norma duratei normale a timpului de muncă. În situaţia atragerii la muncă suplimentară angajatorul urma să emită un ordin. Astfel, în cazul în care nu este confirmată prestarea muncii suplimentare, supra-program, de către Iulia Trăistaru, prima instanţă corect a determinat necesitatea respingerii pretenţiei respective. Instanţa de recurs consideră oportun de reitera prevederile art. 332 CM, care statuiază expres că, crerea scrisă a salariatului privind repararea prejudiciului material şi celui moral se prezintă angajatorului.

Angajatorul este obligat să înregistreze cererea respectivă, s-o examineze şi să emită ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) corespunzător în termen de 10 zile calendaristice din ziua înregistrării acesteia, aducîndu-l la cunoştinţă salariatului sub semnătură. Dacă salariatul nu este de acord cu ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) angajatorului sau dacă ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) nu a fost emis în termenul prevăzut la alin.(1), salariatul este în drept să se adreseze cu o cerere în instanţa de judecată pentru soluţionarea litigiului individual de muncă apărut (titlul XII). Prin urmare, prima instanţă corect a dispus, încasarea din contul SRL “Conbrio” în beneficiul Iuliei Trăistaru suma de 1500 lei – cu titlu de salariu neachitat, suma de 676,50 lei – cu titlu de penalitate pentru întîrzierea achitării acestuia.

Colegiul Curţii Supreme de Justiţie, pe marginea reparării prejudiciului moral, consideră oportun de a reitera prevederile art. 90 alin. (2), lit. c) CM, care statuiază expres că, repararea de către angajator a prejudiciului cauzat salariatului constă în compensarea prejudiciului moral cauzat salariatului. Prima instanţă corect a stabilit că, angajatorul SRL “Conbrio” urmează să repare salariatei Iulia Trăistaru, prejudicial moral cauzat, însă a dispus încasrea unei sume exagerate în sensul compensării daunelor morale cauzate. În acest sens, instanţa de apel corect a dispus casarea hotărîrii primei instanţe în partea reparării prejudiciului moral, cu pronunţarea în această partea a unei noi hotărîri prin care a dispus încasarea din contul SRL “Conbrio” în beneficiul Iulie Trăistaru a sumei de 1500 lei – cu titlu de prejudiciu moral.

Colegiul Cicil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră oportun de a reitera prevederile art. 85 alin. (1), lit. a) CPC, care statuiază expres că, de taxă de stat pentru judecarea pricinilor civile se scutesc reclamanţii în acţiunile de reintegrare în serviciu, de revendicare a sumelor de retribuire a muncii şi în alte revendicări legate de raporturile de muncă. Potrivit art. 353 CM, salariaţii sau reprezentanţii acestora care se adresează în instanţele de judecată cu cereri de soluţionare a litigiilor şi conflictelor ce decurg din raporturile prevăzute la art. 348 (inclusiv pentru a ataca hotărîrile şi deciziile judecătoreşti privind litigiile şi conflictele vizate) sînt scutiţi de plata cheltuielilor judiciare (a taxei de stat şi a cheltuielilor legate de judecarea pricinii).

7 În acest sens, instanţa de apel corect stabilit că, concluzia instanţei de fond în ceea ce priveşte încasarea de la Iulia Trăistaru a taxei de stat în beneficiul statului, contravine normelor citate, motiv pentru care în această parte hotărîrea primei instanţe corect a fost casată. În concluzie, Colegiul lărgit al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, este legală decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 noiembrie 2013, din care motive urmează a fi menţinută. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, decizia instanţei de apel este legală, iar argumentele invocate de către recurent, sunt neîntemeiate, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a respinge recursurile declarate de SRL „Conbrio” şi Iulia Trăistaru şi a menţine decizia instanţei de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : Se resping recursurile declarate de SRL „Conbrio” şi Iulia Trăistaru. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 noiembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Iulia Trăistaru împotriva SRL „Conbrio” privind încasarea salariului neachitat, a penalităţii pentru întîrziere de achitarea acesteia, a sumei restante pentru munca prestată supra program, a penalităţii pentru întîrziere de achitare a acesteia, a compensaţiei pentru reţinerea carnetului de muncă, repararea prejudiciului moral, anularea ordinelor nr. 6/c din 30 septembrie 2011 şi nr. 10/c din 01 ianuarie 2011 (2012) şi obligarea de a elibera carnetul de muncă.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan Liliana Catan Vera Macinskaia 8