2ra-97/14 — Încasarea restanţei la salariu pentru anii 2008-2010, încasarea indemnizaţiei pentru concediul medical, încasarea restanţei, pentru concediul anual nefolosit, repararea prejudiciului moral pentru neachitarea în termen a plăţilor salariale şi a reţinerii neîntemeiate a carnetului de muncă, şi încasarea indemnizaţiei pentru şomajul tehnic.

Dosar nr. 2ra-97/14 Prima instanţă: Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău Judecător: Cojocaru Olga Instanţa de apel:Curtea de Apel Chişinău Judecători: Domnica Manole Nina Traciuc Eugenia Fistican Republica Moldova Curtea Suprema de Justiţie DECIZIE 19 februarie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecător: Valeriu Doagă Judecătorii: Ala Cobăneanu, Sveatoslav Moldovan, Ion Vîlcov şi Vera Macinskaia, examinînd recursul declarat de Cubis Constantin, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Cubis Constantin împotriva C.A. „Scana” S.A.

privind încasarea restanţei la salariu pentru anii 2008-2010, încasarea indemnizaţiei pentru concediul medical, încasarea restanţei, pentru concediul anual nefolosit, repararea prejudiciului moral pentru neachitarea în termen a plăţilor salariale şi a reţinerii neîntemeiate a carnetului de muncă, şi încasarea indemnizaţiei pentru şomajului tehnic, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 iunie 2013, prin care apelul declarat de Cubis Constantin, a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătorie Buiucani, mun. Chişinău din 11 februarie 2013, ACONSTATAT: La 17 decembrie 2012, Cubis Constantin a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva .A. „Scana” S.A.

privind încasarea restanţei la salariu pentru anii 2008-2010, încasarea indemnizaţiei pentru concediul medical, încasarea restanţei, pentru concediul anual nefolosit, repararea prejudiciului moral pentru neachitarea în termen a plăţilor salariale şi a reţinerii neîntemeiate a carnetului de muncă, şi încasarea indemnizaţiei pentru şomajului tehnic. În motivarea acţiunii reclamantul Cubis Constantin a indicat că, a fost angajat al S.A. „Scana” din 11 decembrie 2008, în calitate de pietrar. În perioada de activitate, nu 1 i-a fost achitat cu regularitate salariul, sub pretextul că, întreprinderea nu dispune de suficiente mijloace financiare. A mai specificat reclamantul că, din luna decembrie 2010, a fost nevoit să plece în concediu forţat, în legătură cu oprirea activităţii obiectului.

Cubis Constantin a menţionat că, pentru perioada 2008-2010, s-a format o restanţă la salariu în sumă de 6 000 lei. În perioada activităţii în cadrul întreprinderii, reclamantul a fost de mai multe ori în concediu de boală, care la fel nu i-au fost achitate de către angajator, suma restanţei la plata concediului de boală fiind de 4 000 lei.

Totodată, reclamantul a mai indicat că, dat fiind faptul că, din anul 2010 şi pînă în luna noiembrie 2012, a fost în şomaj tehnic din cauza lipsei activităţii întreprinderii şi astfel, în opinia reclamantului, angajatorul îi datorează salariatului şi suma de 2000 lei, ceea ce constituie indemnizaţia pentru şomaj tehnic pentru perioada 2010- noiembrie 2012. A mai specificat reclamantul Cubis Constantin că, la 14 august 2012, s-a adresat cu o cerere prealabilă angajatorului pentru a soluţiona litigiul pe cale extrajudiciară, însă nu a primit nici un răspuns la cererea prealabilă, din care considerente, menţionează Cubis Constantin a fost nevoit să se adreseze în instanţa de judecată. La data de 28 ianuarie 2013, Cubis Constantin a înaintat o cerere prin care şi-a concretizat pretenţiile.

Solicită reclamantul Cubis Constantin încasarea restanţei la salariu pentru anii 2008-2010 în sumă de 6000 lei, încasarea indemnizaţiei pentru concediul medical în sumă de 3 000 lei, încasarea restanţei pentru concediul anual în sumă de 5751 lei, repararea prejudiciului moral pentru neachitarea în termen a plăţilor salariale şi a reţinerii neîntemeiate a carnetului de muncă în sumă de 5 000 lei şi încasarea compensaţiei pentru reţinerea carnetului de muncă şi a şomajului tehnic în sumă de 10000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 11 februarie 2013, cererea de chemare în judecată înaintată de către Cubis Constantin a fost admisă parţial. S-a dispus încasarea din contul S.A.

„Scana” în beneficiul lui Cubis Constantin compensaţia pentru concediile de odihnă anuale nefolosite pentru anii 2009-2012 în sumă de 4 840,62 lei. În rest, pretenţiile înaintate de Cubis Constantin au fost respinse. Prin hotărîrea suplimentară din 11 februarie 2013, a fost dispusă încasarea de la S.A. „Scana” în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 150 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 iunie 2013, apelul declarat de Cubis Constantin, a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătorie Buiucani, mun. Chişinău din 11 februarie 2013. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 23 august 2013, Cubis Constantin în, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanţei de apel, a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi au fost încălcate normele de drept procedural. 2 Totodată, mai invocă recurentul că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului. Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 C.P.C., care statuiază expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Din actele pricinii se constată cu certitudine că, copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 15 iulie 2013, iar recursul au fost declarat la 23 august 2013. Astfel, prin prisma art. 434 C.P.C., instanţa de recurs constată că recursul a fost declarat în termen.

Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul declarat de Cubis Constantin neîntemeiat şi care urmează a fi respins. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. a) C.P.C., instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, la 17 decembrie 2012, Cubis Constantin a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva .A.

„Scana” S.A., prin care a solicitat încasarea restanţei la salariu pentru anii 2008-2010 în sumă de 6000 lei, încasarea indemnizaţiei pentru concediul medical în sumă de 3000 lei, încasarea restanţei pentru concediul anual în sumă de 5751 lei, repararea prejudiciului moral pentru neachitarea în termen a plăţilor salariale şi a reţinerii neîntemeiate a carnetului de muncă în sumă de 5000 lei şi încasarea compensaţiei pentru reţinerea carnetului de muncă şi a şomajului tehnic în sumă de 10000 lei. Totodată s-a mai constatat că, la 11 decembrie 2008, Cubis Constantin a fost angajat în calitate de pietrar în cadrul C.A.

„Scana” S.A., fapt ce se confirmă prin contractul individual de muncă nr. 35/08 din 11 decembrie 2008. La 21 noiembrie 2012, Cubis Constantin a depus o cerere prin care a solicitat să fie eliberat din funcţie, din proprie iniţiativă, iar prin ordinul nr. 14 din 21 noiembrie 2012, Cubis Constantin a fost concediat în temeiul art. 85 alin. (1) Codul Muncii. Colegiul Civil Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie analizînd situaţia de fapt din prezenta speţă, în raport cu probele anexate la dosar, consideră oportun de a reitera prevederile art. 85, alin. (1) Codul Muncii, care statuiază expres că, salariatul are dreptul la demisie – desfacere a contractului individual de muncă, cu excepţia prevederii alin.(41), din proprie iniţiativă, anunţînd despre aceasta angajatorul, prin cerere scrisă, cu 14 zile calendaristice înainte.

Curgerea termenului menţionat începe în ziua imediat următoare zilei în care a fost înregistrată cererea. Instanţa de recurs menţionează că, instanţele de judecată corect au respins ca neîntemeiat argumentul invocat de Cubis Constantin precum că, angajatorul i-a reţinut carnetul de muncă, or, din materialele dosarului şi anume din răspunsul Inspecţiei Muncii rezultă cu certitudine că, reclamantul Cubis Constantin a primit carnetul de 3 muncă la data demisionării, adică la 21 noiembrie 2012, fapt confirmat prin aplicarea semnăturii în registrul de evidenţă a circulaţiei carnetului de muncă.

Colegiul lărgit al Curţii Supreme de Justiţie remarcă corectitudinea concluziei primei instanţe prin care au fost respinse pretenţiile reclamantului – recurent privind încasarea indemnizaţiei pentru şomajul tehnic, or la materialele dosarului sunt administrate înscrisuri probatorii care să confirme că, în perioada 2010 – noiembrie 2012, angajatorul SA „Scana” nu a activat pentru motive economice obiective. Mai mult decît atît, începînd cu 01 ianuarie 2012, şi pînă la moment mijloacele financiare la conturile bancare a întreprinderii nominalizate au fost sechestrate de către filiala Chişinău – Centru a B.C. „Moldova Agroindbank” S.A.. În acest sens, instanţa de recurs reiterează prevederile art. 80 Codul Muncii, care statuiază expres că, şomajul tehnic reprezintă imposibilitatea temporară a continuării activităţii de producţie de către unitate sau de către o subdiviziune interioară a acesteia pentru motive economice obiective.

Durata şomajului tehnic nu poate depăşi 6 luni în decursul unui an calendaristic. Pe durata şomajului tehnic, salariaţii se vor afla la dispoziţia angajatorului, acesta avînd oricînd posibilitatea să dispună reluarea activităţii. În perioada şomajului tehnic, salariaţii vor beneficia de o indemnizaţie ce nu poate fi mai mică de 75 la sută din salariul lor de bază, cu excepţia cazurilor de suspendare a contractului individual de muncă conform art.77 lit.c). Modul în care salariaţii vor executa obligaţia de a se afla la dispoziţia angajatorului, precum şi mărimea concretă a indemnizaţiei de care beneficiază salariaţii în perioada şomajului tehnic, se stabilesc prin ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) angajatorului, de contractul colectiv de muncă şi de convenţiile colective.

Instanţa de recurs menţionează că, prima instanţă corect a constat că, sunt neîntemeiate şi argumentele reclamantului – recurent care se referă la încasarea indemnizaţiei pentru concediul medical. De menţionat că, potrivit prevederilor art. 123, alin. alin. (1), (2) Codul Muncii, concediul medical plătit se acordă tuturor salariaţilor şi ucenicilor în baza certificatului medical eliberat potrivit legislaţiei în vigoare. Modul de stabilire, calculare şi achitare a indemnizaţiilor din bugetul asigurărilor sociale de stat în legătură cu concediul medical este prevăzut de legislaţia în vigoare.

Iar potrivit pct. 15 şi pct. 29 din Regulamentul cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor pentru incapacitatea temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 108 din 03 februarie 2005, care mnţionează că, indemnizaţiile se stabilesc în baza certificatului de concediu medical, şi certificatului prevăzut la anexa nr. 2 la prezentul Regulament, iar în cazul pierderii acestora - în baza duplicatelor eliberate în modul stabilit. Alte documente nu pot servi drept temei pentru stabilirea indemnizaţiei. Plata indemnizaţiilor se efectuează, după depunerea certificatului de concediu medical odată cu achitarea salariului pe luna respectivă - în cazul asiguraţilor cu contract individual de muncă; la data depunerii certificatului de concediu medical sau în cel mult 10 zile de la această dată - în cazul celorlalte categorii de salariaţi şi şomerilor.

4 Mai mult decît atît, din probele anexate la dosar se constată cu certitudine că, reclamantul – recurent nu a prezentat administraţiei angajatorului, nici un certificat de boală, sau că în perioada în care Cubis Constantin a fost angajat la S.A. „Scana” s-a aflat în concediu de boală. Întemeiat prima instanţa a concluzionat că, este necesar de a încasa în beneficiul lui Cubis Constantin din contul S.A. „Scana” a salariului restant pentru perioada 2008- 2010. Or, materialele dosarului se constată cu certitudine că, prin dispoziţiile de plată a angajatorul S.A. „Scana” i-a achitat lui Cubis Constantin, salariul de funcţie, fapt ce se confirmă prin semnătura apelantului în fiecare dispoziţie de plată.

Iar în rezultatul controlului efectuat de către Inspecţia Muncii la întreprinderea S.A. „Scana”, s-a stabilit că, lui Cubis Constantin i-au fost calculate şi achitate integral sumele ce i se cuveneau reclamantului. Totodată, instanţa de recurs menţionează că, prima instanţă întemeiat a admis parţial pretenţia cu privire la încasare a compensaţiei pentru concediul de odihnă anual nefolosit, or, după cum rezultă din răspunsul Inspecţiei Muncii din 17 decembrie 2012, la momentul efectuării controlului a fost stabilit că, compensaţia pentru concediile anuale nefolosite pentru anii 2009 – 2012, constituie suma de 4840,62 lei. Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel întemeiat a respins pretenţiile reclmantului – recurent cu privire la repararea prejudiciului moral.

În acest sens, instanţa de recurs consideră oportun de a reitera prevederile art. 329 Codul Muncii, care statuiază expres că, angajatorul este obligat să repare integral prejudiciul material şi cel moral cauzat salariatului în legătură cu îndeplinirea de către acesta a obligaţiilor de muncă sau ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci, dacă prezentul cod sau alte acte normative nu prevăd altfel. Prejudiciul moral se repară în formă bănească sau într-o altă formă materială determinată de părţi. Litigiile şi conflictele apărute în legătură cu repararea prejudiciului moral se soluţionează de instanţa de judecată, indiferent de mărimea prejudiciului material ce urmează a fi reparat.

Avînd la bază norma de drept material citată, instanţa de recurs menţionează că, prima instanţă correct a respins cerinţei reclamantului de încasare a prejudiciului moral. De menţionat că, probe care să confirme că reclamantului Cubis Constantin i-a fost cauzat prejudiciu moral în legătură cu îndeplinirea de către angajator a obligaţiilor de serviciu sau ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci, nu au fost prezentate de către reclamantul – apelantul Cubis Constantin. În concluzie, Colegiul lărgit al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, sunt legale deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 iunie 2013 şi hotărîrea Judecătorie Buiucani, mun. Chişinău din 11 februarie 2013, din care motive urmează a fi menţinute.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, atît decizia instanţei de apel, cît şi hotărîrea primei instanţe sunt legale, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 5 lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Flora” S.R.L. şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : Se respinge recursul declarat de Cubis Constantin. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 iunie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 11 februarie 2011, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Cubis Constantin împotriva C.A. „Scana” S.A. privind încasarea restanţei la salariu pentru anii 2008-2010, încasarea indemnizaţiei pentru concediul medical, încasarea restanţei, pentru concediul anual nefolosit, repararea prejudiciului moral pentru neachitarea în termen a plăţilor salariale şi a reţinerii neîntemeiate a carnetului de muncă, şi încasarea indemnizaţiei pentru şomajul tehnic. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Vera Macinskaia 6