3ra-592/14 — Contestarea actului administrativ, repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: V. Caisîn dosarul nr. 3ra-592/14 instanţa de apel: Al. Gheorghieş, N. Chircu, V. Harmaniuc ÎNCHEIERE 21 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinînd, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Epure Victor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Epure Victor împotriva Societăţii pe Acţiuni „Red-Nord” cu privire la contestarea actului administrativ, repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 30 ianuarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Epure Victor şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 12 august 2013, c o n s t a t ă La 07 iulie 2011 Epure Victor a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Red-Nord” cu privire la obligarea pîrîtului să îndeplinească cerinţele contractului de furnizare a energiei electrice nr. 367065 din 13 martie 2003, constatarea faptului deconectării ilegale de la reţeaua de energie electrică, excluderea din factură a plăţii pentru energia electrică pentru ascensor, repararea prejudiciului material în sumă de 386 lei şi compensarea prejudiciului moral în sumă de 100 000 lei şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 262,50 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 12 august 2013 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 30 ianuarie 2014 apelul declarat de către Epure Victor a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 27 martie 2014, în termenul prevăzut de lege, Epure Victor a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. Recurentul în motivarea recursului a invocat că la emiterea hotărîrilor instanţele de judecată au apreciat arbitrar circumstanţele pricinii şi au aplicat eronat normele de drept material.

La 15 aprilie 2014 în adresa SA „Red-Nord” a fost expediată copia recursului declarat de către Epure Victor cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs, însă persoana vizată nu şi-a valorificat dreptul procedural respectiv şi nu a depus referinţă în termenul stabilit, recursul examinîndu-se astfel în lipsa acesteia. Examinînd temeiurile recursului declarat de către Epure Victor în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Potrivit art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Epure Victor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Or, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei instanţei de apel. Iar, invocarea de către recurent a faptului că Curtea de Apel Bălţi a interpretat şi aplicat eronat normele de drept material la judecarea pricinii este pur declarativă, doar pentru a se încadra în temeiurile declarării recursului.

Nu pot fi reţinute argumentele recurentului precum că nu există o convenţie încheiată între furnizorul de energie electrică – SA „Red-Nord” şi gestionarul blocului locativ din str. Suceava, 15, mun. Bălţi, prin care să fie reglementată 2 obligaţia locatarilor imobilului de a achita pentru energia electrică pentru funcţionarea ascensoarelor, deoarece în cazul din speţă nu este obligatorie existenţa unui astfel contract.

Or, potrivit prevederilor p. 12 din Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, modificat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1343 din 01 decembrie 2008, în cazul în care gestionarul fondului locativ nu are încheiat contract de furnizare a energiei electrice utilizate pentru iluminarea încăperilor de uz comun şi funcţionarea ascensoarelor, consumul energiei electrice utilizate pentru iluminarea încăperilor de uz comun şi pentru funcţionarea ascensoarelor se include distinct de către furnizorul de energie electrică în facturile emise lunar consumatorilor pentru energia electrică utilizată în apartament.

În cazul în care o parte din proprietari, chiriaşi sau alţi posesori legali de locuinţe nu achită furnizorului plata pentru energia electrică utilizată la iluminarea încăperilor de uz comun şi funcţionarea ascensoarelor, furnizorul nu deconectează încăperile de uz comun şi ascensoarele de la reţeaua electrică, însă este în drept să deconecteze apartamentul neplătitorului de la reţeaua electrică, conform prevederilor Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1194 din 22 noiembrie 2005. Nu pot fi reţinute argumentele recurentului precum că dînsul nu a fost anunţat din timp despre deconectarea de la energie electrică, deoarece factura de plată nr. 1/4429234, întocmită la 30 iunie 2011 pe numele lui Epure Victor, în sumă totală de 304,71 lei, conţine un preaviz de deconectare de la reţeaua electrică în cazul neachitării facturii în termen de 10 zile calendaristice de la data limită de achitare indicată în aceasta – 13 iulie 2011. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. 3 Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Epure Victor ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Epure Victor se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi 4