- Dosarul nr.
- 2ra-1515/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 21 mai 2014
- Părțile
- Jucov Alina vs Jucov Artion privind partajul averii
- Pe scurt
- Temeiurile declararii recursului
2ra-1515/14 — Partajul averii
Dosarul nr. 2ra-1515/14
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
Instanţa de fond: Judecătoria Străşeni (judecător : T. Culava) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (judecători: B. Boris, M. Morari, M. Ciugureanu) ÎNCHEIERE Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ 21 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedinte, judecător Svetlana Novac Judecători: Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Jucov Artiom împotriva deciziei din 03.12.2013 a Curții de Apel Chişinău, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Alinei Jucov împotriva lui Jucov Artiom cu privire la partajarea bunurilor comune în devălmăşie, c o n s t a t ă : La data de 25 martie 2013 Jucov Alina a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Jucov Artiom cu privire la partajarea bunurilor comune în devălmăşie.
În motivarea acţiunii, reclamanta a invocat că, la 01 octombrie 2011 a înregistrat căsătoria cu Jucov Artiom. Pe durata căsătoriei au agonisit avere sub formă de mijloace bănești în sumă de 6 000 lei Euro, 1800 dolari SUA şi 40 000 lei, care sunt bani câștigați la nuntă şi ulterior, puşi la contul bancar pe numele pîrîtului. Din căsătorie au un copil minor, Jucov Ana-Vlada a. n. 16 noiembrie 2012. Reclamanta împreună cu fiica acesteia au trecut cu traiul la părinţi săi din sat. Bravicea, r-ul Călăraşi, unde locuieşte şi pînă în prezent. Din acel moment şi pînă în prezent, pîrîtul nu s-a interesat de soarta acestora şi nici nu a contribuit la creşterea şi educarea copilului comun. Conform ordonanţei din 28 februarie 2013 a judecătoriei Călăraşi, s-a dispusă încasarea din contul lui Jucov Artiom în beneficiul reclamantei pensia alimentară în mărime de ¼ din salariu şi din alte venituri pentru întreţinerea copilului minor Jucov Ana-Vlada, pînă la atingerea majoratului.
Mai invocă reclamanta că, Jucov Artiom a închis cele trei conturi, ridicînd banii şi cheltuind din ei 1/3, iar restul – 120 000 lei i-a depus în cont bancar pe numele său. Reclamanta solicită, partajarea bunurilor comune agonisite în timpul căsătoriei, precum şi aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii – punerea sechestrului pe mijloacele băneşti aflate la contul bancar. Prin hotărîrea din 13 iunie 2013 a judecătoriei Străşeni, acţiunea depusă de Jucov Alina a fost admisă, fiind dispusă încasarea de la Jucov Artiom în beneficiul Alinei Jucov suma de 3 000 Euro, 900 dolari SUA, sau echivalentul lor în valută naţională la momentul executării hotărîrii, 20 000 lei şi cheltuieli de judecată în mărime de 1 500 lei.
La data de 28 iunie 2013 Jucov Artiom a depus apel împotriva hotărîrii din 13 iunie 2013 a judecătoriei Străşeni, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere integrală a acţiunii. Prin decizia din 03 decembrie 2013 a Curţii de Apel Chişinău, apelul declarat de Jucov Artiom a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La data de 17 februarie 2014 Jucov Artiom a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea cererii, casarea hotărîrilor judecătoreşti cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului recurentul a invocat că, instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, deoarece a soluţionat litigiul contrat normelor ce guvernează raportul juridic litigios, precum şi a aplicat eronat legea, deoarece a încălcat principiul aplicării normelor juridice în timp şi asupra persoanelor.
Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de către Jucov Artiom, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. 2 Prin urmare, argumentele invocate în cererea de recurs nu pot constitui temei de admitere a acesteia, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC. În speţă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Jucov Artiom ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de către Jucov Artiom. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală 3