3ra-642/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanță: I.Gancear dosarul nr.3ra-642/14 instanța de apel: M.Ciugureanu, B.Bîrcă, S.Arnăut, ÎNCHEIERE 21 mai 2014 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie Instanța compusă din: Președintele ședinței Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Poroseci Constantin, în cauza civilă la acțiunea înaintată de către Poroseci Constantin împotriva Consiliul mun. Chișinău privind anularea actului administrativ și obligarea de a-i atribui suplimentar terenul de pământ aferent casei de locuit individuale, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 05 februarie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Consiliul mun.

Chișinău, fiind casată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 15 iulie 2013 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, a c o n s t a t a t: La 19.04.2012 reclamantul Poroseci Constantin s-a adresat cu acțiune împotriva Consiliului mun. Chişinău privind anularea actului administrativ şi obligarea de a-i atribui suplimentar terenul de pămînt aferent casei de locuit individuale. În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin decizia Direcţiei Generale arhitectură, urbanism şi relații funciare a Consiliului mun. Chişinău, nr. 01/109-655 din 20.03.2012, i-a fost respinsă cererea cu privire la atribuirea în proprietate a lotului de pământ aferent în mărime de 0,7 ha, amplasat în preajma casei de locuit din str. Humulești nr.14, mun.

Chişinău, fiind propusă procurarea acestuia contra plată prin concurs sau licitație. Reclamantul consideră că această decizie este ilegală, deoarece nu s-a ținut cont de faptul că terenul de pământ în mărime de 1311 m.p. şi casa de locuit din str. Humuleşti nr.14, mun. Chişinău, au fost procurate încă la 24.11.1936 de către părinții acestuia: Poroseci Chirii şi Poroseci Ana, de la Onica Marfa. Indică, că acest fapt este confirmat prin contractul de vînzare-cumpărare din 24.11.1936, nr.13482, autentificat de către notarul public al Județului Lăpușna. Reclamantul a menționat că imobilul, casa părinților săi cu suprafața de 56,0 m.p. și terenul aferent i-a fost testată, ceea ce a servit ca temei de a primi la 27.03.1987 certificat de moștenitor, iar la 19.05.1987 dreptul de proprietate asupra casei a fost înregistrat în Cartea de Registru nr.1-10, în Reestru cu nr. 3688, fiind întărit în folosință terenul de pământ în mărime de 600 m.p.

La 27.06.2008, conform deciziei Consiliului mun. Chişinău nr.11/9-25, reclamantul a cumpărat 182 m.p. din terenul menționat, destinat pentru deservirea şi exploatarea casei de locuit și indică că potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile din 28.03.2012, bunul respectiv este înregistrat cu nr. cadastral 0100522.441, cu suprafața de 0,135 ha, pe care este amplasată casa de locuit cu suprafața de 72,7 m.p., iar din momentul moștenirii bunurilor imobile, reclamantul indică că a achitat impozitul pe aceste bunuri. Astfel, reclamantul a solicitat anularea actului administrativ, decizia Direcţiei Generale arhitectură, urbanism şi relații funciare a Consiliului mun. Chişinău nr.01/109-655 din 20.03.2012 şi obligarea Consiliului mun.

Chişinău de a-i atribui suplimentar terenul de pământ aferent casei de locuit individuale în mărime de 0,7 ha (nr. cadastral 0100522.441), din str. Humuleşti nr.14, mun. Chişinău, cu înregistrarea ulterioara a acestuia la OCT Chişinău. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 15.07.2013, acțiunea înaintată de către Poroseci Constantin a fost admisă, prin care s-a dispus anularea informației Direcției Generale arhitectură, urbanism şi relații funciare a Consiliului mun. Chişinău nr.01/109-655 din 20.03.2012 cu privire la refuzul atribuirii în proprietate a lotului de pământ suplimentar la cel aflat în proprietate (posesie) şi aferent la casa de locuit individuală din str. Humuleşti nr.14, mun.

Chişinău și obligarea Consiliului mun. Chişinău să-i atribuie suplimentar în proprietate lui Poroseci Constantin, terenul de pământ aferent casei de locuit individuale în mărime de 0,07 ha (nr. cadastral 01000522.441) din str. Humuleşti nr.14, mun. Chişinău. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 05.02.2014, a fost admis apelul declarat de Consiliul mun. Chişinău, fiind casată hotărârea primei instanțe din 15.07.2013 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 07.04.2014, Poroseci Constantin a declarat recurs în termen legal, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe din 15.07.2013 prin care acțiunea a fost admisă.

În motivarea recursului a invocat art. 432 alin.(2) lit.c) CPC, menționând precum că la examinarea pricinii în cauză instanța de apel a interpretat în mod eronat normele de drept material. Recurentul și-a mai întemeiat recursul pe dispozițiile art. 11 alin.(1) CF, art.art. 316 alin.(1), 320 alin.(2), 668 alin.(1), 725 alin.(1) CC, art.30 al Legii contenciosului administrativ. Recurentul a menționat că afirmația reprezentantului intimatului precum că acest litigiu a fost soluționat anterior în Judecătoria sect. Buiucani (dos.nr.2-622/2009) nu este corectă, deoarece obiectul litigiului a fost altul (stabilirea faptului aflării bunului imobil în posesie şi recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilului şi acțiunea reconvențională a Consiliului mun.

Chişinău către Poroseci Constantin privind obligarea de a înlătura obstacolele în folosirea terenului proprietate municipală prin demolarea construcțiilor de pe terenul ocupat. Totodată, recurentul consideră afirmația instanței de apel, precum că cererea privind obligarea Consiliului Municipal Chişinău de a emite o decizie este ilegală, nu este corectă, deoarece recurentul (reclamantul) în cererea de chemare în judecată a solicitat să anuleze integral decizia emisă de Direcția Generale arhitectură, urbanism şi relații funciare a Consiliului mun. Chişinău nr.01/109-655 din 20.03.2012 cu privire la refuzul atribuirii în proprietate a lotului de pământ suplimentar la cel aflat în proprietate (posesie şi folosință) şi aferent la casa de locuit individuală din str. Humuleşti nr.14, mun.

Chişinău. De asemenea, a solicitat obligarea Consiliului mun. Chişinău să atribuie în proprietate fără răscumpărare terenul de pământ aferent casa de locuit individuală în mărime de 0,7 ha din str. Humuleşti nr.14, mun. Chişinău, 2 (nr. cadastral 01000522.441), care au fost moștenite anterior de la părinți, fiind ilegal considerate proprietate a organului public local. Recurentul consideră că la luarea acestei decizii, instanța de apel a ignorat dispozițiile Legii contenciosului administrativ art.1, alin.(2), care prevede că orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către autoritate publică printr-un act administrativ, se poate adresa instanței pentru a obține anularea actului, recunoașterea dreptului pretins şi repararea pagubei.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Poroseci Constantin este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu dispoziția art.432 alin.(1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural. Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Colegiul constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat.

Argumentele invocate de recurent, Poroseci Constantin, precum că decizia instanței de apel este neîntemeiată și ilegală, poartă un caracter declarativ și nu pot fi reținute. Dezacordul cu decizia instanței de apel, prin relatarea situației în viziunea recurentului, este inadmisibil din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a acestei decizii, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificând-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta Comisie a arătat că „...art.6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait şi alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Călăuzindu-se de art.440 CPC, Colegiul a constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC, şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Din considerentele menționate şi având în vedere faptul că instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material și procedural, Colegiul ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Poroseci Constantin, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin.(1) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: 3 Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Poroseci Constantin, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 05 februarie 2014. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală 4