2ra-1666/14 — Încasarea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală

dosarul nr. 2ra-1666/14 prima instanţă: V. Negru instanţa de apel: V. Pruteanu, Maria Guzun, I. Cimpoi ÎNCHEIERE 21 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Vadim Draganov şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vadim Draganov împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova privind repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile organului de urmărire penală.

împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2013, prin care au fost respinse cererile de apel declarate de Vadim Draganov, Ministerul Finanţelor şi Procuratura Generală, cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 20 iunie 2013, c o n s t a t ă: La 18 aprilie 2012, Vadim Draganov a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova, privind repararea prejudiciului moral cauzat în sumă de 1 000 000 lei, precum şi obligarea procurorului care a exercitat urmărirea penală să-şi aducă scuze oficiale. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la 08 noiembrie 2006 de către Direcţia exercitare a urmăririi penale a Procuraturii Generale a fost recunoscut în calitate de bănuit în cauza penală nr. 2006018143 conform semnelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 189 alin. (4) Cod Penal al Republicii Moldova.

În ordonanţa de recunoaştere în calitate de bănuit din 08 noiembrie 2006, a fost indicat că în luna februarie a anului 2006, dânsul în calitate de colaborator de poliţie a Ministerului Afacerilor Interne, prin înţelegere prealabilă i-a dus pe Fală Grigore şi Chiseliţă Anatolie cu forţa în incinta Comisariatului General de Poliţie mun. Chişinău, unde au fost maltrataţi cerând de la aceştia să-i transmită suma de 10 000 dolari SUA fiecare. Totodată în ordonanţa de recunoaştere în calitate de bănuit s-a mai indicat şi faptul că noaptea de 08 noiembrie 2006 Fală Grigore i-a transmis reclamantului 1 Vadim Draganov în satul Sîngera, mun. Chişinău suma de 10 000 dolari SUA, iar peste cîteva zile şi Chiseliţă Anatolie i-a transmis în mun.

Chişinău suma de 400 euro. Susţine reclamantul că la 09 noiembrie 2006 a fost reţinut şi repartizat în izolatorul de detenţie preventivă a Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi a Corupţiei. Ulterior la data de 10 noiembrie 2006, procuratura a emis ordonanţă de punere sub învinuire conform semnelor calificative ale infracţiunii prevăzute de art. 195 alin. (2) Cod Penal al Republicii Moldova, iar la 11 noiembrie 2006 în temeiul încheierii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău Vadim Draganov a fost arestat preventiv pe un termen de 30 zile, termenul arestului fiind calculat începând cu data de 09 noiembrie 2006 ora 09:45 min. La data de 08 decembrie 2006, prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău, măsura preventivă arestul în privinţa lui Vadim Draganov a fost înlocuită cu arest la domicliu pe un termen de 30 zile până la data de 08 ianuarie 2007 ora 09:45 min., cu impunerea restricţiilor de a nu părăsi ţara şi limitarea convorbirilor telefonice. Ulterior la 04 ianuarie 2007, prin încheierea Judecătoriei Rîşcani, i-a fost prelungit termenul de arest la domiciliu până la data de 07 februarie 2007 ora 09:45 min. A indicat reclamantul că la 10 ianuarie 2007 Colegiul Penal al Curţii de Apel Chişinău l-a eliberat provizoriu sub control judiciar, cu impunerea restricţiilor de a nu părăsi localitatea, de a comunica despre orice schimbare de domiciliu, de a se prezenta la organul de urmărire penală sau în instanţa de judecată ori de câte ori va fi citat, să nu comunice cu persoane care au legătură cu cauza penală şi să nu conducă autovehicule.

La data de 14 februarie 2007 organul de urmărire penală a încadrat acţiunile lui Vadim Draganov în temeiul art. 195 alin. (2) şi respectiv art. 328 alin. (3) Cod Penal al Republicii Moldova, ulterior cauza penală a fost expediată în instanţa de judecată. Prin sentinţa Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 02 aprilie 2009, Vadim Draganov a fost achitat. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 iunie 2009 şi decizia Curţii Supreme de Justiţie din 08 decembrie 2009, s-a menţinut sentinţa Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 02 aprilie 2009. Astfel prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a constatat lipsa vinovăţiei reclamantului în comiterea infracţiunilor imputate.

Indică reclamantul faptul că, potrivit art.3 din Legea nr.1545-XII din 25.02.98 cu privire la modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi instanţelor judecătoreşti, este reparabil prejudicial material şi moral cauzat persoanei fizice în urma reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurii preventive sub formă de arest, declaraţiei de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală. Ţinând cont că dreptul la repararea prejudiciului apare în cazul rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare, iar, Vadim Draganov a fost învinuit 2 de săvârşirea unei infracţiuni deosebit de grave, că examinarea cauzei a avut loc mai mult de 3 ani, precum şi faptul că a suportat suferinţe fizice în legătură cu privarea de libertate, reclamantul a evaluat prejudiciul moral adus în sumă de 1 000 000 lei.

Solicită reclamantul încasarea de la bugetul de stat suma de 1 000 000 lei ca echivalent bănesc pentru repararea prejudiciului moral, precum şi obligarea procurorului care a exercitat urmărirea penală de a-şi cere scuze oficiale pentru lezarea drepturilor. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani din 20 iunie 2013 acţiunea a fost admisă parţial. S-a încasat din contul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, în beneficiul lui Vadim Draganov cu titlu de prejudiciu moral suma de 10 000 lei. Cererea reclamantului în partea încasării diferenţei prejudiciului moral a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2013 au fost respinse apelurile declarate de Vadim Draganov, Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova şi Procuratura Generală a Republicii Moldova, ca neîntemeiate.

La 21 martie 2014 Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2013 prin care a solicitat modificarea hotărârii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 20 iunie 2013 şi a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2013 cu micşorarea cuantumului compensaţiei prejudiciului moral cauzat. La 28 martie 2014 Vadim Draganov a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel solicitând casarea actului judecătoresc contestat şi trimiterea pricinii spre rejudecare. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. La 30 ianuarie 2014 Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa participanţilor copia deciziei emise la 27 noiembrie 2013 (f.d.

101). Potrivit înscrisurilor anexate la cererile de recurs, se atestă că recurenţii au recepţionat copia deciziei instanţei de apel la 05 februarie 2014 (f.d. 107, 116). În urma celor relatate, prin prisma normei enunţate Colegiul Civil Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că recursurile depuse sunt declarate în termen. În motivarea recursului Ministerul Finanţelor a indicat că instanţele ierarhic inferioare nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii, iar cele constatate de către instanţe nu au fost dovedite cu probe veridice şi pertinente. În motivarea recursului Vadim Draganov, a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel deoarece aceasta a aplicat eronat normele de drept material.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile din următoarele considerente. 3 În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 16 aprilie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimaţilor cererile de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

La 14 mai 2014 Procuratura Generală în referinţa depusă a solicitat admiterea recursului depus de către Ministerul Finanţelor (f.d. 121). Până la examinarea pricinii Vadim Draganov, nu a depus referinţă la cererea de recurs, declarată de către Ministerul Finanţelor prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. Totodată nici Ministerul Finanţelor nu a expediat referinţa în adresa instanţei de recurs, la cererea de recurs declarată de către Vadim Draganov.

În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că, atît Vadim Draganov cît şi Ministerul Finanţelor, în cererile de recurs nu au invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, 4 completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către Vadim Draganov şi Ministerul Finanţelor, ca inadmisibile. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursurile declarate de Vadim Draganov şi Ministerul Finanţelor se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru 5