2rh-189/14 — Privire la încasarea datoriei

dosarul nr. 2rh-189/14 prima instanţă: S. Papuha instanţa de apel: E. Fistican, T. Pelin şi V. Gurin instanţa de recurs: S. Novac, O. Sternioală şi T. Vieru ÎNCHEIERE 21 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Svetlana Novac, Ion Corolevschi, Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând cererea de revizuire depusă de către Vlad Ţîmbalari, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Oleg Veveriţa împotriva lui Vlad Ţîmbalari cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de împrumut şi a cheltuielilor de judecată şi cererea reconvenţională depusă de Vlad Ţîmbalari împotriva lui Oleg Veveriţa cu privire la declararea nulităţii înscrisurilor prezentate şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 22 ianuarie 2014, prin care s-a casat decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2013, c o n s t a t ă: La 11 ianuarie 2012 Oleg Veveriţa s-a adresat în instanţă cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Vlad Ţîmbalari cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de împrumut şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii Oleg Veveriţa a indicat că, la 23 martie 2008 a încheiat un contract de împrumut cu Vlad Ţîmbalari, având ca obiect transmiterea către ultimul a sumei de 1 700 euro, cu termenul definitiv de rambursare până la 30 ianuarie 2009. Totodată invocă că potrivit contractului s-a stipulat că debitorul conform înţelegerii reciproce va plăti o dobândă lunară de 10 % care constituie suma de 170 euro. La 21 iulie 2009, pârâtul a achitat suma de 200 euro. La scadenţă pârâtul nu a executat obligaţiunea asumată inclusiv nu a restituit împrumutul acordat şi dobânda în sumă de 5 440 euro, iar la multiplele solicitări adresate în adresa lui de a restitui în mod extrajudiciar sumele menţionate nu s-au soldat cu succes.

Solicită Oleg Veveriţa încasarea din contul lui Vlad Ţîmbalari în beneficiul său suma de 1700 euro cu titlu de împrumut şi cheltuielile de judecată fără încasarea dobînzii în sumă de 5 440 euro. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, municipiul Chişinău din 12 noiembrie 2012, acţiunea a fost admisă parţial, cu încasarea din contul lui Vlad Ţîmbalari în beneficiul lui Oleg Veveriţa suma împrumutului de 1 500 Euro, în lei moldoveneşti, la cursul oficial al 1 BNM la momentul executării. A fost dispusă încasarea de la Vlad Ţîmbalari în beneficiul lui Oleg Veveriţa, cheltuielile de judecată pentru asistenţa juridică acordată în sumă de 2 000 lei şi pentru achitarea taxei de stat la intentarea acţiunii în sumă de 391 lei, iar în total suma de 2 391 lei, în rest acţiunea a fost respinsă.

Cererea reconvenţională intentată de către reprezentantul lui Vlad Ţîmbalari împotriva lui Oleg Veveriţa privind declararea nulităţii înscrisurilor prezentate şi încasarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca neîntemeiată. Totodată s-a dispus încasarea din contul lui Vlad Ţîmbalari în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 314,15 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2013, a fost admisă cererea de apel declarată de Vlad Ţîmbalari cu casarea hotărârii Judecătoriei Rîşcani, municipiul Chişinău din 12 noiembrie 2012 şi emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea înaintată de către Oleg Veveriţa a fost respinsă ca neîntemeiată. A fost admisă acţiunea reconvenţională intentată de reprezentantul lui Vlad Ţîmbalari, împotriva lui Oleg Veveriţa, privind declararea nulităţii înscrisurilor prezentate şi încasarea cheltuielilor de judecată.

A fost declarată nulă recipisa prezentată de către Oleg Veveriţa, fiind dispusă încasarea de la Oleg Veveriţa în beneficiul lui Vlad Ţîmbalari cheltuielile de judecată în sumă de 5 000 lei, inclusiv 2 500 lei pentru asistenţă juridică. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 22 ianuarie 2014, s-a admis recursul declarat de Oleg Veveriţa cu casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Oleg Veveriţa împotriva lui Vlad Ţîmbalari cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de împrumut şi a cheltuielilor de judecată şi cererea reconvenţională depusă de Vlad Ţîmbalari împotriva lui Oleg Veveriţa cu privire la declararea nulităţii înscrisurilor prezenatate şi încasarea cheltuielilor de judecată..

La 22 aprilie 2014, Vlad Ţîmbalari a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie, din 22 ianuarie 2014, solicitând admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei sus-indicate, cu menţinerea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2013. Revizuentul, Vlad Ţîmbalari, în motivarea cererii de revizuire, a indicat prevederile art. 449 lit. b) CPC, menţionând că mandatul prezentat instanţei de fond din 11 noiembrie 2011, nu conţine împuternicirile date avocatului, de către Oleg Veveriţa, iar mandatul 17 iulie 2013, prezentat în şedinţa de judecată a Curţii de Apel Chişinău, nu este semnat de către Oleg Veveriţa, ci de o altă persoană.

Totodată a mai indicat că conform datelor Departamentului Poliţiei de Frontieră s-a stabilit că Oleg Veveriţa s-a aflat în Republica Moldova doar în perioada 29 martie 2013 – 03 aprilie 2013, din care motiv ultimul nu putea semna împuternicirile avocatului în mandatul din 17 iulie 2013. În cererea de revizuire se mai indică şi faptul că Oleg Veveriţa nu a primit copia recursului depus de reprezentantul său, astfel fiindu-i încălcat dreptul la apărare. În conformitate cu art. 452 alin. (1) şi (3) Codul de procedură civilă, instanţa examinează cererea de revizuire în şedinţă publică în conformitate cu normele de examinare a cererii de chemare în judecată. Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei.

Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea cererii de revizuire. Articolul 452 alin.(3) Codul de procedură civilă care prevede comunicarea participanţilor la proces a locului, datei şi orei şedinţei de judecată nu a fost modificat. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. 2 Conform art. 6 alin. (7) din Legea nr.780 din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, în cazul în care între două acte legislative cu aceeaşi forţă juridică apare un conflict de norme ce promovează soluţii diferite asupra aceluiaşi obiect al reglementării, se aplică prevederile actului posterior.

Coroborând prevederile art. 452 alin.(1) Codul de procedură civilă cu art.444 acelaşi Cod, care este modificat printr-o Lege posterioară ce promovează soluţii diferite privitor la citarea şi participarea părţilor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie examinează cererea de revizuire în lipsa participanţilor potrivit regulilor de examinare a recursului. Studiind materialele dosarului, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele considerente. În conformitate cu art. 453 al.

(1) lit. a) CPC, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite o încheiere de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că temeiurile de declarare a revizuirii sunt prevăzute expres la art. 449 CPC, astfel cererea de revizuire urmează a fi admisă numai atunci, când este invocat unul din motivele prevăzute de norma menţionată. La caz, revizuentul, Vlad Ţîmbalari, făcând referire la prevederile art. 449 lit. b) CPC, a anexat la cererea de revizuire copia mandatului 03 din 13 februarie 2012, seria MA, nr. 0044862 (f.d.120), copia mandatului din 21 noiembrie 2011, seria MA nr. 0165814 (f.d.121), copia mandatului din 17 iulie 2013 seria MA nr. 0166000 (f.d.

122), interpelare adresată Şefului Departamentului Poliţiei de Frontieră (f.d. 123), extrasul din Sistemul informaţional integrat al Poliţiei de Frontieră privind traversarea frontierei de stat a Republicii Moldova, prin punctele de trecere controlate de autorităţile oficiale ale Republicii Moldova, de către Oleg Veveriţa, în perioada 11 ianuarie 2012 – 12 martie 2014 (f.d.

124). Este neîntemeiată critica revizuentului cu referire la faptul că reprezentantul lui Oleg Veveriţa, pe parcursul examinării cauzei a semnat în numele acestuia cereri, a contestat decizia Coelgiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, nefiind împuternicit în mod legal, precum şi faptul că mandatul prezentat instanţei de fond din 11 noiembrie 2011, nu conţine împuternicirile date avocatului, de către Oleg Veveriţa, iar mandatul 17 iulie 2013, prezentat în şedinţa de judecată a Curţii de Apel Chişinău, nu este semnat de către Oleg Veveriţa, ci de o altă persoană. Or, cele invocate de Vlad Ţîmbalari în cererea de revizuire nu se încadrează în prevederile art. 449 lit. b) CPC şi nici nu constituie circumstanţe esenţiale ale pricinii, care nu au putut fi cunoscute anterior.

La materialele dosarului sunt anexate înscrisuri care stabilesc împuternicirile reprezentanţilor şi anume mandatul din 21 noiembrie 2011, seria MA nr. 0165814 (f.d.11), mandatul din 17 iulie 2013 seria MA nr. 0166000 (f.d. 82) şi mandatul din 08 februarie 2013 seria MA, nr. 0045025 (f.d.68), la care a făcut referire revizuentul şi de care părţile puteau lua cunoştinţă pe parcursul examinării cauzei. Astfel argumentul lui Vlad Ţîmbalari, precum că faptele sus-indicate nu au putut fi cunoscute anterior, sunt declarative şi neîntemeiate. 3 Mai mult ca atît, nu ţine de competenţa revizuentului să invoce faptul încălcării dreptului la apărare a unei părţi în proces, ci de partea a cărui drept a fost încălcat.

Instanţa de revizuire reţine că, considerentele indiferente sau supraabundente ale lui Vlad Ţîmbalari desprinse din conţinutul cererii de revizuire nu aduc prezentei speţe elemente care să influenţeze în vreun fel soluţia adoptată. Revizuirea hotărârii pronunţate în temeiurile art. 449 lit. b) Codul de procedură civilă nr.225 în redacţia din 30 mai 2003, invocate de revizuent poate fi admisă numai dacă, după emiterea hotărârii, au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute petiţionarului anterior. Astfel de circumstanţe în cererea de revizuire nu au fost prezentate şi nici nu s-a făcut dovada existenţei unui înscris probator suplimentar, revizuentul efectuând doar o relatare a examinării cererii sale.

În rest, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, menţionează că revizuentul a făcut referire la circumstanţe, care au constituit obiect de examinare în instanţele de judecată, invocând aceleaşi motive şi temeiuri. În consecinţă instanţa reţine că, revizuirea este o cale de retractare a hotărârii şi nu de reformare. În cadrul revizuirii nu se verifică legalitatea şi temeinicia hotărârilor adoptate, ci în baza unor temeiuri strict prevăzute de lege are loc redeschiderea procesului. Prin urmare, nu orice circumstanţe sau fapte pot servi temei de revizuire, ci doar acelea care întrunesc exigenţele legii. În astfel de circumstanţe, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că cererea de revizuire înaintată de Vlad Ţîmbalari nu întruneşte condiţiile cerute de lege pentru a fi admisă.

Totodată, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că procedura de revizuire prevăzută de art. art. 449 – 453 CPC serveşte scopului înlăturării lacunelor în drept şi omisiunilor justiţiei, care urmează a fi aplicată într-o manieră compatibilă cu art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, fiind respectat principiul securităţii raporturilor juridice. În temeiul prevederilor citate, în cazul descoperirii unui fapt care, prin natura sa, ar fi putut exercita o influenţă decisivă asupra soluţiei date de instanţă şi care, la pronunţarea hotărârii, nu era cunoscut şi nu putea, în mod rezonabil, să fie cunoscut de parte, aceasta din urmă poate să sesizeze instanţa cu o cerere de revizuire a acelei hotărâri.

Însă urmează a sublinia faptul că actele şi probele prezentate trebuie să conţină informaţii care nu ar fi putut fi obţinute mai devreme de către revizuent, însă acestea existau la momentul examinării litigiului. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil în faţa unei instanţe de judecată independentă şi imparţială, garantat de art. 6 paragraful 1 al Convenţiei, urmează a fi interpretat prin prisma Preambulului Convenţiei, care enunţă preeminenţa principiului supremaţiei dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă că o soluţie definitivă al oricărui litigiu nu trebuie rediscutată.

Totodată, principiul securităţii raporturilor juridice presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat, care constituie principiul executării hotărârilor definitive. În această ordine de idei, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine, că admiterea cererii de revizuire 4 depuse de Vlad Ţîmbalari ar însemna încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice şi a drepturilor celorlalte părţi la un proces echitabil, garantate de prevederile art. 6 paragraful 1 al Convenţiei. În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 06 decembrie 2005 în cazul Popov 2 împotriva Moldovei.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, temeiurile invocate în cererea de revizuire nu sunt prevăzute de art. 449 CPC, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin.(1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Vlad Ţîmbalari împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 22 ianuarie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oleg Veveriţa împotriva lui Vlad Ţîmbalari cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de împrumut şi a cheltuielilor de judecată şi cererea reconvenţională depusă de Vlad Ţîmbalari împotriva lui Oleg Veveriţa cu privire la declararea nulităţii înscrisurilor prezentate şi încasarea cheltuielilor de judecată. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Preşedintele completului, Judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac Ion Corolevschi Oleg Sternioală Tatiana Vieru 5