2ra-1535/14 — Încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi penalităţii

prima instanţă: V.Suciu dosarul nr. 2ra-1535/14 instanţa de apel: M.Anton, A.Panov, T.Pelin ÎNCHEIERE 21 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Mîndru Valeriu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Asociaţia de Economii şi Împrumut „Holercani” împotriva lui Mîndru Valeriu cu privire la încasarea datoriei, dobînzii contractuale şi a penalităţilor de întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 ianuarie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de Mîndru Valeriu şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Dubăsari din 02 august 2012, şi împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 23 ianuarie 2014 prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea lui Mîndru Valeriu cu privire la numirea unei expertize grafoscopice în comisie, c o n s t a t ă La 21 aprilie 2011 AEÎ „Holercani” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Mîndru Valeriu cu privire la încasarea datoriei, dobînzii contractuale şi a penalităţilor de întîrziere.

În motivarea acţiunii s-a indicat că prin contractul de împrumut nr. 030 din 31 decembrie 2008 încheiat între AEÎ „Holercani” în calitate de împrumutător şi Mîndru Valeriu în calitate de împrumutat, ultimului i-a fost acordată suma de 16 000 lei, cu o dobîndă de 28% anual pe un termen de 24 de luni, cu scadenţă la 31 decembrie 2010. Prin dispoziţia de plată nr. 501 din 31 decembrie 2008 AEÎ „Holercani” a transmis efectiv lui Mîndru Valeriu împrumutul de 16 000 lei, fapt confirmat prin semnătura olografă a acestuia. 1 Menţionează reclamantul că executarea corespunzătoare a obligaţiunilor împrumutatului a fost garantată prin contractul de gaj nr. 1 din 07 martie 2003 încheiat anterior între aceleaşi părţi, privind bunul imobil-proprietatea lui Mîndru Valeriu cu nr. cadastral 3835100171, compus din casă de locuit şi construcţii auxiliare, amplasat în s. Holercani, r. Criuleni, evaluat la un preţ de 26 000 lei.

Contrar obligaţiunilor contractuale asumate expres, pîrîtul nu a rambursat împrumutul în termenul stabilit, precum şi nu a achitat dobînzile contractuale conform graficului stipulat în contractul de împrumut. La 11 decembrie 2010, administratorii AEÎ „Holercani” au vizitat pîrîtul la domiciliu, unde i-au reiterat despre necesitatea rambursării sumei împrumutate pînă la 31 decembrie 2010, însă acesta nu a întreprins careva acţiuni în vederea întoarcerii datoriei şi a dobînzilor aferente. Astfel, în cadrul adunării generale a membrilor AEÎ „Holercani” din 30 ianuarie 2011, s-a decis depunerea unei cereri de chemare în judecată împotriva lui Mîndru Valeriu în vederea încasării datoriei, dobînzii contractuale şi a penalităţilor de întîrziere.

La 06 aprilie 2011 pîrîtului i-a fost adresată prin intermediul poştei o somaţie, în care AEÎ „Holercani” a cerut rambursarea împrumutului contractat, precum şi a dobînzilor şi penalităţilor aferente, care însă a rămas fără răspuns şi executare. Solicită reclamantul, încasarea de la Mîndru Valeriu în beneficiul său a datoriei în mărime de 18 664, 65 lei şi cheltuielilor de judecată. Pe parcursul examinării pricinii, reclamantul de mai multe ori şi-a concretizat pretenţiile, într-un final cerînd încasarea de la pîrît a datoriei şi dobînzii contractuale în sumă de 18 664,65 lei, a penalităţii de întîrziere în mărime de 3 113,19 lei şi compensarea cheltuielilor de judecată suportate compuse din taxa de stat şi cheltuieli pentru asistenţă juridică.

Prin hotărârea Judecătoriei Dubăsari din 02 august 2012 acţiunea a fost admisă integral, fiind încasată de la Mîndru Valeriu în beneficiul AEÎ „Holercani” suma de 18 664,65 lei cu titlu de împrumut restant şi dobîndă contractuală, 3 113,19 lei dobîndă de întîrziere, 3 000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă juridică şi 653,33 lei taxa de stat. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2013 a fost respinsă cererea lui Mîndru Valeriu privind efectuarea unei expertize grafologice în comisie în vederea stabilirii dacă semnăturile aplicate pe contractul de împrumut nr. 030 din 31 decembrie 2008 şi dispoziţia de plată nr. 501 din 31 decembrie 2008, aparţin lui Mîndru Valeriu. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2013 a fost respinsă cererea repetată lui Mîndru Valeriu privind efectuarea unei expertize grafologice în comisie de experţi.

2 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2013 a fost respins apelul declarat de către Mîndru Valeriu şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Dubăsari din 02 august 2012. Prin decizia Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 27 noiembrie 2013 a fost admis recursul declarat de către Mîndru Valeriu, casată integral încheierea Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2013 şi decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2013, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecată. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 ianuarie 2014 s-a respins ca neîntemeiată cererea lui Mîndru Valeriu depusă prin intermediul reprezentantului Pavel Cucu cu privire la numirea unei expertize grafoscopice în comisie.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 ianuarie 2014 a fost respins apelul declarat de Mîndru Valeriu şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Dubăsari din 02 august 2012. La 06 februarie 2014 Mîndru Valeriu a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 23 ianuarie 2014, iar la 13 martie 2014 cerere de recurs a declarat şi împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 ianuarie 2014. În susţinerea recursurilor s-a invocat interpretarea şi aplicarea eronată a legii, precum şi faptul că litigiul nu a fost judecat sub toate aspectele atît de prima instanţă, cît şi în instanţa de apel, fiind încălcat dreptul la un proces echitabil. Menţionează recurentul că de către instanţa de apel nu au fost create condiţii întru executarea drepturilor procedurale pentru cercetare obiectivă a circumstanţelor pricinii, fiind lezat în mod repetat în drepturile sale procedurale de a alege modalitatea şi mijloacele procedurale de apărare.

Verificînd legalitatea hotărîrilor contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Mîndru Valeriu urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a 3 fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Mîndru Valeriu este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele de judecată au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material şi procedural, şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art.130 CPC, au pronunţat o hotărîre legală şi întemeiată. Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de Mîndru Valeriu în cererile de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii 4 Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Mîndru Valeriu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Mîndru Valeriu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă 5