2ra-1499/14 — Încasarea sumei

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

Prima instanţă: Judecătoria Botanica, mun.Chișinău (jud.S.Teleucă) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.A.Panov, S.Arnaut, T.Pelin) Dosarul nr. 2ra-1499/14 ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 21 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului Svetlana Novac Judecători Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Bîzdîga Anatolie, Bîzdîga Liana împotriva deciziei din 11 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Chișinău adoptate în cauza civilă la cererea Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ(ÎMGFL) 3 împotriva lui Bîzdîga Anatolie, Bîzdîga Liana privind încasarea sumei a c o n s t a t a t: La data de 26.11.2012, Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ(ÎMGFL) 3 a depus în instanța de judecată cerere împotriva lui Bîzdîga Anatolie, Bîzdîga Liana privind încasarea sumei.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, pîrîții locuiesc în apartamentul nr.48, str.Traian 12/2, mun.Chișinău, care se afla la balanța ÎMGFL 3. Pîrîții beneficiază de servicii comunale, dar nu achită costul acestora din data de 01.04.2012, acumulînd o datorie în sumă de 6214,412 lei pe care reclamantul solicită să fie încasată de la pîrîți. Prin hotărîrea din data de 24.06.2013 a judecătoriei Botanica, mun.Chișinău cererea ÎMGFL 3 a fost admisă și s-a dispus încasarea de la pîrîți a datoriei pentru serviciile comunale în sumă de 6214,14 lei și taxa de stat în sumă de 270 lei. Prin decizia din data de 11.11.2013 a Curții de Apel Chișinău, apelul depus de Bîzdîga Anatolie, Bîzdîga Liana a fost respins și menținută hotărîrea din data de 24.06.2013 a judecătoriei Botanica, mun.Chișinău.

La data de 10.01.2014 Bîzdîga Anatolie, Bîzdîga Liana au depus recurs împotriva deciziei din 11 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Chișinău. În motivarea recursului s-a indicat că, hotărîrile contestate sunt ilegale, dat fiind că, nu a fost semnat nici un contract cu furnizorul serviciilor comunale și anume SA”Termocom” și nici cu gestionarul fondului locativ. Au mai indicat recurenții că, se află într-o situație materială grea, dat fiind că, Bîzdîga Anatolie este invalid de gradul II avînd o pensie în mărime de 482,63 lei și necesită permanent tratament, mai avînd și un copil minor la întreținere. Dat fiind lipsa căruiva raport juridic cu intimatul, consideră recurentții că, pretenția acestuia este neîntemeiată.

Instanțele inferioare au făcut referire la art.512 Cod civil, care stabilește executarea obligațiilor în virtutea unui raport obligațional, dar, dat fiind lipsa căruiva contract, consideră recurenții că, instanțele de judecată au interpretat eronat legea. La fel, prevederile art.3 al Regulamentului cu privire la modul de achitare de către populație a plății pentru serviciile comunale și art.60 Cod cu privire la locuințe nu sunt aplicabile în speță. Au mai indicat recurenții că, instanțele inferioare nu s-au referit la argumentele aduse de ei referitor la respingerea acțiunii. La fel consideră ilegală aplicarea de către instanțele inferioare a prevederilor art.619 Cod civil, dat fiind că, penalitatea urmează să fie calculată în dependență de voința creditorului în procesul de executare.

Mai mult că, în cazul în care se ajunge la executarea silită se pot stabili diferite modalități de executare, inclusiv încheierea unei tranzacții între părțile executării, dar, instanța indiferent de aceste circumstanțe de la momentul emiterii hotărîriii dispune aplicarea prevederilor art.619 Cod civil. Intimatul nu a depus referință la cererea de recurs. Analizând modul în care recurenții şi-au exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”.

Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului.

Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurenților privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că acest argument al recurenților poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Bîzdîga Anatolie, Bîzdîga Liana nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Bîzdîga Anatolie, Bîzdîga Liana împotriva deciziei din 11 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului Svetlana Novac Judecători Tatiana Vieru Oleg Sternioală