2ra-1617/14 — Restabilirea în funcţie

prima instanţă: A.Catană dosarul nr. 2ra - 1617/14 instanţa de apel: D.Manole, N.Traciuc, E.Fistican ÎNCHEIERE 21 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Galina Stratulat Judecătorii: Oleg Sternioală, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Enachii Tudor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Enachii Tudor către Întreprinderea de Stat „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţirii Funciare” cu privire la restabilirea în funcţie şi încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Enachii Tudor, şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 10 iulie 2013, c o n s t a t ă La 26 aprilie 2013 Enachii Tudor a depus cerere de chemare în judecată către Întreprinderea de Stat „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţirii Funciare” cu privire la restabilirea în funcţie şi încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la data de 17 februarie 1997 Enachii Tudor a fost angajat în calitate de şef al secţiei de mecanizare a Asociaţiei Republicane de Stat pentru Protecţia Solurilor. La fel, reclamantul a indicat că, prin ordinul nr. 14-c din 28.01.2013, a fost eliberat din funcţia de inginer mecanic şef al Întreprinderii de Stat „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţirii Funciare”, conform art. 86 alin. (1) lit. h) Codul Muncii.

Consideră reclamantul Enachii Tudor că, ordinul de concediere reprezintă o formă de răzbunare a angajatorului faţă de salariat, invocînd că, pe parcursul ultimilor ani administraţia Întreprinderii de Stat „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţirii Funciare” a admis mai multe încălcări ale legislaţiei muncii referitor la întreg colectivul de muncă, cît şi în particular în privinţa lui Enachii Tudor, iar una dintre abateri a fost restanţele mari la salariu. A menţionat reclamantul că, la sfîrşitul anului 2012, de la 90% din angajaţii întreprinderii de stat au fost solicitate de către administraţie cereri privind acordarea concediilor din cont propriu pentru perioada 02.01.2013 - 04.01.2013. Reieşind din considerentul că, însăşi administraţia a solicitat depunerea acestei cereri, Enachii Tudor, fără a face cunoştinţă cu ordinul de acordare a acestui concediu, la data de 02 ianuarie 2013, s-a deplasat în localitatea Grigoriopol.

În jurul orelor 10:00, reclamantul a fost telefonat de către şeful secţiei cadre a întreprinderii de stat, care i- a comunicat că, anume cererea d-lui de concediu din cont propriu nu a fost acceptată şi urmează să se prezinte la serviciu. Indică Enachii Tudor în cererea sa de chemare în judecată că, a explicat angajatorului că este în imposibilitatea de a se prezenta la serviciu, şi a solicitat ca aceste zile să-i fie compensate din zilele lucrate din concediul anual, însă şi această solicitare a fost respinsă. La data de 11 ianuarie 2013, Enachii Tudor a prezentat conducerii Î.S. „Protecţia Solurilor îmbogăţirii Funciare” explicaţia privind absenţa de la serviciu, iar ulterior s-a aflat în concediu medical pînă la data de 15 ianuarie 2013. Susţine Enachii Tudor că, Î.S.

„Protecţia Solurilor şi îmbogăţirii Funciare” respingîndu-i doar cererea lui de acordare a concediului neplătit pentru perioada 02- 04 ianuarie 2013, i-a creat o situaţie discriminatorie faţă de ceilalţi 90% din membrii colectivului de muncă, de la care s-au solicitat şi acceptat cereri similare. Suplimentar, Enachii Tudor a menţionat că, nu a admis lipsa fără temei de la serviciu mai mult de 4 ore, adică lipsesc temeiuri juridice pentru eliberarea sa din funcţie conform prevederilor art. 86 alin. (1) lit. h) Codul Muncii. A solicitat Enachii Tudor instanţei de fond restabilirea în funcţia de inginer mecanic şef al Întreprinderii de Stat „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţirii Funciare” şi încasarea salariului pentru perioada lipsei forţate de la serviciu.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 10 iulie 2013 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Invocînd ilegalitatea şi netemeinicia hotărîrii instanţei de fond, la data de 12 august 2013, Enachii Tudor a declarat apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2014 a fost respins apelul declarat de către Enachii Tudor ca neîntemeiat. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că, angajatorul Întreprinderii de Stat „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţirii Funciare” întemeiat l-a concediat pe Enachii Tudor din funcţia de inginer mecanic şef al Î.S.

„Protecţia Solurilor îmbogăţirii Funciare” în temeiul art. 86 alin. (1) lit. h) Codul muncii. Or, circumstanţele de fapt ale speţei examinate incontestabil demonstrează absenţa nemotivată a salariatului Enachii Tudor de la serviciu pentru perioada 02.01.2013- 04.01.2013, mai mult ca atît că, acest fapt se mai confirmă şi prin tabelul de pontaj pe luna ianuarie 2013, din care reiese că, pe perioada 02.01.2013- 27.01.2013, Enachii Tudor a lipsit nemotivat de la serviciu (f.d. 23). La acest capitol, instanţa de apel a menţionat că, pînă la emiterea ordinului de eliberare din funcţie, angajatorul Întreprinderii de Stat „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţirii Funciare” a respectat procedura legală stabilită de Codul Muncii, solicitînd acordul organului sindical la eliberarea lui Enachii Tudor din funcţie în temeiul art. 86 alin. (1) lit. h) Codul Muncii.

De asemenea, instanţa de apel a conchis că, instanţa de fond întemeiat a respins şi critica reclamantului referitoare la aceea că, cererea lui Enachii Tudor privind concediu din cont propriu a fost respinsă din motive discriminatori, sau potrivit art. 120 Codul Muncii, fiecare cerere se examinează în mod individual, în acest sens fiind emis ordinul respectiv. Astfel, instanţa de apel a remarcat că, dubiul judiciar a fost înlăturat, temeinicia acţiunii înaintate de Enachii Tudor nefiind dovedită prin probe veridice, utile, pertinente şi concludente, administrate în conformitate cu normele procedurale, iar argumentele invocate de către apelant în apelul declarat au constituit obiect de studiu în instanţa de fond, negăsindu-şi confirmare nici în cea de apel.

La 27 martie 2014 Enachii Tudor a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanţa de apel, în alt complet de judecată.. În motivarea recursului Enachii Tudor a indicat că, consideră hotărîrile judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate. La 25 aprilie 2014 Întreprinderea de Stat „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţirii Funciare” a depus prin intermediul cancelariei o referinţă, prin care a invocat dezacordul cu recursul depus de Enachii Tudor, solicitînd respingerea acestuia cu menţinerea hotărîrilor judecătoreşti.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Enachii Tudor, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Enachii Tudor, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Enachii Tudor ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Enachii Tudor se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Oleg Sternioală Iurie Bejenaru