2ra-852/15 — Încasarea sumelor neachitate la salariu, penalităților, prejudiciului moral și material

prima instanţă: G. Șișcanu dosarul nr. 2ra-852/15 instanţa de apel: N. Budăi, I. Muruianu și M. Moraru DECIZIE 06 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Ala Cobăneanu, Maria Ghervas Nadejda Toma şi Sveatoslav Moldovan examinînd recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cociu Mihail împotriva Întreprinderii de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare” cu privire la încasarea sumelor neachitate la salariu care constau din șomajul tehnic, plata pentru concediul anual de odihnă, vechimea în muncă, coeficientului de complexitate, calcularea diferenței de salarizare pentru categoria 6, plăți suplimentare pentru fiecare zi de întîrziere în mărime de 0,1 % din suma neplătită în termen, prejudiciul moral și cheltuielile de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014, prin care s-a respins apelul declarat de Întreprinderea de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare” şi s-a menţinut hotărîrea primei instanțe c o n s t a t ă La 24 decembrie 2013 Cociu Mihail a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare” cu privire la încasarea sumelor neachitate la salariu (f.d.4-5).

În motivarea acţiunii Cociu Mihail a indicat că este angajat în funcție de excavatorist de categoria VI la Întreprinderea de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare”. Pe parcursul ultimilor ani a constatat că plățile la salariu nu se efectuează integral și a rugat contabila întreprinderii să-i explice modalitatea de plată și tarifele pentru lucrul efectuat, însă nu a primit răspuns. Ridicînd bonurile de lucru colectiv a stabilit mai multe încălcări admise de către angajator la efectuarea calculelor și pe parcursul anilor 2010-2012 a fost prejudiciat cu suma de 15401,64 lei care constau din neincluderea în salariu a șomajului tehnic, calcularea greșită a concediului anual de muncă, vechimea în muncă, coeficientul de complexitate și calcularea salariului pentru categoria de salarizare.

Cere Cociu Mihail încasarea de la Întreprinderea de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare” a sumelor neachitate la salariu pentru anii 2010-2012 care constau din șomajul tehnic în sumă de 4538 lei, plata diferenței concediului anual de muncă în sumă de 877,15 lei, vechimea în muncă în sumă de 4160,74 lei, coeficientul de complexitate în sumă de 514,07 lei și calcularea diferenței de salarizare pentru categoria 6 în sumă de 2662,31 lei, penalitatea în mărime de 0,03 % în sumă de 2649,37 lei, cheltuielile de asistență juridică în sumă de 2000 lei și prejudiciul moral în mărimea sumei neachitate de 15401,64 lei.

1 La 24 martie 2014 Cociu Mihail a depus cerere de chemare în judecată suplimentară împotriva Întreprinderii de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare” cu privire la încasarea sumelor neachitate la salariu care constau din șomajul tehnic pentru anul 2010 în sumă de 10971,48 lei, anul 2011 în sumă de 5840,64 lei, anul 2012 în sumă de 6192 lei, iar în total suma de 23004,12 lei; plata diferenței concediului anual de odihnă pentru anul 2010 în sumă de 1216,36 lei, anul 2011 în sumă de 724,44 lei, anul 2012 în sumă de 1276,89 lei, anul 2013 în sumă de 470,04 lei, iar în total suma de 3687,73 lei; vechimea în muncă pentru anii 2010-2013 în sumă de 2612,58 lei; coeficientul de complexitate pentru anii 2011-2012 în sumă de 1001,41 lei; calcularea diferenței de salarizare pentru categoria 6 în sumă de 4578,63 lei; penalitatea de întîrziere în mărime de 0,1 % care constituie pentru șomajul tehnic în sumă de 22891,96 lei, pentru vechimea în muncă în sumă de 1727,6 lei, pentru complexitate în sumă de 559,15 lei, pentru diferența la salariu în sumă de 3055,85 lei, pentru concediul anual de odihnă în sumă de 2970,70 lei, iar în total penalitatea calculată în sumă de 31205,26 lei; cheltuielile de asistență juridică în sumă de 2000 lei și prejudiciul moral în mărimea sumei neachitate de 67669,12 lei (f.d.89-94).

În motivarea cererii de chemare în judecată suplimentare Cociu Mihail a reiterat circumstanțele de fapt prezentînd calculul desfășurat a sumelor solicitate de a fi încasate de la angajatorul Întreprinderea de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare”. Prin hotărîrea Judecătoriei Nisporeni din 23 mai 2014 acţiunea lui Cociu Mihail a fost admisă parțial.

S-a încasat de la Întreprinderea de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare” în beneficiul lui Cociu Mihail sumele neachitate la salariu care constau din șomajul tehnic pentru anii 2010-2012 în sumă de 23004,12 lei; plata pentru concediul anual de odihnă diferența pentru anii 2010-2013 în sumă de 3687,73 lei; vechimea în muncă pentru anii 2010-2013 în sumă de 2612,58 lei; coeficientul de complexitate pentru anii 2011-2012 în sumă de 1001,41 lei; calcularea diferenței de salarizare pentru categoria 6 în sumă de 4578,63 lei; penalitatea pentru fiecare zi de întîrziere în mărime de 0,1 % care constituie pentru șomajul tehnic în sumă de 22891,96 lei, pentru vechimea în muncă în sumă de 1727,6 lei, pentru complexitate în sumă de 559,15 lei, pentru diferența la salariu în sumă de 3055,85 lei, pentru concediul anual de odihnă în sumă de 2970,70 lei, iar în total suma de 65669,12 lei.

S-a încasat de la Întreprinderea de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare” în beneficiul lui Cociu Mihail prejudiciul moral în sumă de 5000 lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 2000 lei. S-a încasat de la Întreprinderea de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 2180 lei (f.d. 111, 115-118). La 23 iunie 2014 Întreprinderea de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare” a depus apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Nisporeni din 23 mai 2014 (f.d. 122-123). Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 18 decembrie 2014 a respins apelul depus de Întreprinderea de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare” și a menţinut hotărîrea primei instanţe (f.d.

152-159). La 19 februarie 2015 Întreprinderea de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea parțială a hotărîrilor judecătoreşti cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a pretențiilor privind 2 încasarea coeficientului de complexitate, penalitatea calculată și să fie încasate cheltuielile de judecată de la intimat. În motivarea cererii de recurs Întreprinderea de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare” a indicat că prima instanță și instanța de apel au aplicat și interpretat eronat normele de drept material, iar concluziile, expuse în hotărîri, sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii, fapt care a dus la pronunțarea unor hotărîri ilegale și neîntemeiate.

Consideră acțiunea prescrisă învocînd art. 355 alin. (1) lit. b) Codul muncii care prevede că cererea privind soluţionarea litigiului individual de muncă se depune în instanţa de judecată: în termen de 3 ani de la data apariţiei dreptului respectiv al salariatului, în situaţia în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale sau de altă natură, ce i se cuvin salariatului. A mai indicat că instanțele de judecată neîntemeiat au încasat diferența coeficientului de complexitate pentru anii 2011-2012, deoarece în contractual colectiv de muncă este stabilit coeficientul de complexitate în mărime de 1,25 și achitările au fost efectuate corespunzător. Consideră neîntemeiată încasarea penalității de 0,1% pentru sumele menționate, deoarece reținerile nu au fost cu rea-voință și mărimea acesteia este excesivă.

Menționează că situația financiară a întreprinderii este critică și penalitatea conform art. 268 Codul muncii se prescrie în termen de 6 luni. În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului. Prin încheierea Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 22 aprilie 2015 recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare” a fost considerat admisibil fără a fi prejudiciat fondul pricinii.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi probe. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Verificând argumentele invocate de Întreprinderea de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare” în cererea de recurs pe baza materialelor din dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat parţial întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014 și hotărîrii Judecătoriei Nisporeni din 23 mai 2014 în partea încasării în beneficiul lui Cociu Mihail a penalității calculate pentru fiecare zi de întîrziere în mărime de 0,1 % pentru neachitarea în termen a indemnizației pentru șomajul tehnic în sumă de 22891,96 lei și emiterea unei noi hotărîri de respingere a pretenției date, iar în rest de a menţine aceleași hotărîri din următoarele motive.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. 3 Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa părţilor copia deciziei motivate la 06 ianuarie 2015 și a fost recepționată de Întreprinderea de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare” la 20 ianuarie 2015 (f. d. 160, 161). Prin urmare, recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare” la 19 februarie 2015 este depus în termen. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

Din actele pricinii rezultă că la 02 iunie 2006 Cociu Mihail a încheiat cu Întreprinderea de Stat pentru Protecția Solurilor din Nisporeni contractul individual de muncă nr. 32 fiind angajat în funcție de excavatorist de categoria VI pe o perioadă nedeterminată și contractul de răspundere materială integrală nr. 32a (f.d.

7, 16, 8, 17). La 06 aprilie 2009 Cociu Mihail a încheiat cu Întreprinderea de Stat pentru Protecția Solurilor din Nisporeni acord adițional la contractul individual de muncă nr. 32 din 02 iunie 2006, prin care au convenit în pct. 2 că plata muncii se va efectua pe unitate de timp reieșind din rețeaua tarifară de calificare pentru categoria – VI la care se va aplica coeficientul de complexitate – (1,25) 25% (f.d.9, 18). Înscrierea efectuată la 01 decembrie 2010 în carnetul de muncă a lui Cociu Mihail confirmă că prin Hotărîrea Guvernului nr. 688 din 27 iulie 2010 Întreprinderea de Stat „Protecția Solurilor” s-a reorganizat în Întreprinderea de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare” filiala Nisporeni (f.d.

15). Din certificatele nr. 19 din 12 decembrie 2012, nr. 14 din 11 decembrie 2012, tabelele de pontaj completate și eliberate de către factorii de decizie a Întreprinderii de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare” rezultă că lui Cociu Mihail nu i s-a achitat salariul în anul 2010 pentru lunile ianuarie, februarie, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie, în anul 2011 pentru lunile februarie, martie și mai, în anul 2012 pentru lunile ianuarie, februarie și decembrie (f.d. 11, 62-77). În extrasele din Registrul pentru salariu sunt indicate plățile efectuate angajatului Cociu Mihail de către angajatorul Întreprinderea de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare” filiala Nisporeni (f.d.

48-50). Casa Teritorială de Asigurări Sociale raionul Nisporeni prin extrasul A nr. 24022267 a prezentat informația privind sumele contribuțiilor achitate de către Întreprinderea de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare” pentru angajatul Cociu Mihail pentru anul 2010-2011 (f.d. 47). Inspectoratul Teritorial de Muncă Călărași al Inspecției Muncii prin răspunsul nr. 47 din 12 martie 2012 a comunicat lui Cociu Mihail că în urma controlului efectuat la 1, 2 și 12 martie 2012 s-a constatat că angajatorul nu a compensat salariaților salariul pentru lunile ianuarie și februarie anii 2010, 2011 și 2012 din motivul staționării unității din vina angajatorului (f.d.

10). Inspecția Muncii prin adresa nr. Col-1988/12 din 17 decembrie 2012 a comunicat lui Cociu Mihail că în urma controlului efectuat la cererea acestuia a constatat că Întreprinderea de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare” la moment nu admite restanțe la plata salariului, că au fost stabilite alte încălcări ale legislației în privința cărora angajatorului i s-a înmînat proces-verbal de control cu prescripția de a remedia încălcările depistate inclusiv și despre efectuarea recalculării salariului (f.d. 19). 4 La 02 aprilie 2013 Cociu Mihail a adresat Întreprinderii de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare”, filiala Nisporeni cerere prealabilă solicitînd achitarea sumelor care constau din șomajul tehnic pentru anii 2010-2012, concediul anual de odihnă pentru anii 2010-2012, coeficientul de complexitate pentru anii 2010-2012, diferența de salarizare pentru categoria VI și penalitatea de întîrziere (f.d.

20). Prin adresa din 12 aprilie 2013 Întreprinderea de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare” a răspuns lui Cociu Mihail să se adreseze cu o astfel de cerere Comisiei pentru soluționarea conflictelor de muncă (f.d. 21). Cociu Mihail s-a adresat cu prezenta cerere de chemare în judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Nisporeni din 23 mai 2014, menținută prin decizia Curții de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014, acţiunea lui Cociu Mihail a fost admisă parţial (f.d. 111, 115-118,152-159).

Judecînd pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a constatat că hotărîrea primei instanţe, menținută prin decizia instanţei de apel, în partea încasării de la Întreprinderea de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare” în beneficiul lui Cociu Mihail a penalității calculate pentru fiecare zi de întîrziere în mărime de 0,1 % din indemnizația neachitată pentru șomajul tehnic în sumă de 22891,96 lei sunt neîntemeiate și urmează a fi casate cu emiterea în partea dată a unei noi hotărîri de respingere a acestei pretenții, iar în rest de a menține aceleași hotărîri. Referitor la încasarea plăților suplimentare pentru fiecare zi de întîrziere în mărime de 0,1 % din suma neplătită în termen în baza art. 330 alin. (2) Codul muncii reținem următoarele.

Din actele pricinii rezultă că Întreprinderea de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare” în anul 2010 lunile ianuarie, februarie, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie, în anul 2011 lunile februarie, martie și mai, în anul 2012 lunile ianuarie, februarie și decembrie s-a aflat în șomaj tehnic și lui Cociu Mihail pentru lunile menționate indemnizație nu i s-a achitat. În cererea de chemare în judecată Cociu Mihail a solicitat în baza art. art. 330 alin. (2) Codul muncii pentru plățile cuvenite salariatului încasarea suplimentar, pentru fiecare zi de întîrziere, 0,1 la sută din suma neplătită în termen. Prima instanță a admis pretenția lui Cociu Mihail și a încasat de Întreprinderea de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare” plăți suplimentare calculate pentru fiecare zi de întîrziere în mărime de 0,1 % din sumele reținute pentru șomajul tehnic în sumă de 22891,96 lei.

Instanța de apel la examinarea pricinii în ordine de apel nu a reparat eroarea primei instanțe menținînd hotărîrea fără modificări. Or, articolul 330 alin. (1) lit. c) Codul muncii prevede expres că angajatorul este obligat să compenseze persoanei salariul pe care aceasta nu l-a primit, în toate cazurile privării ilegale de posibilitatea de a munci. Această obligaţie survine, în particular, în caz de: c) staţionare a unităţii din vina angajatorului, cu excepţia perioadei şomajului tehnic (art.80); Conform art. 80 alin. (1) – (4) Codul muncii, șomajul tehnic reprezintă imposibilitatea temporară a continuării activităţii de producţie de către unitate sau de către o subdiviziune interioară a acesteia pentru motive economice obiective.

Durata şomajului tehnic nu poate depăşi 6 luni în decursul unui an calendaristic. Pe durata şomajului tehnic, salariaţii se vor afla la dispoziţia angajatorului, 5 acesta avînd oricînd posibilitatea să dispună reluarea activităţii. În perioada şomajului tehnic, salariaţii vor beneficia de o indemnizaţie ce nu poate fi mai mică de 75 la sută din salariul lor de bază, cu excepţia cazurilor de suspendare a contractului individual de muncă conform art.77 lit.c). Așadar, din normele legale enunțate rezultă că sunt diferențiate cazurile în care angajatorul reține salariul din cauza staţionării unităţii din vina sa și cînd angajatorul este în șomaj tehnic, situație în care angajatului i se achită o indemnizație, dar nu salariul care nici nu este calculat.

Din certificatele nr. 19 din 12 decembrie 2012, nr. 14 din 11 decembrie 2012 și tabelele de pontaj rezultă că lui Cociu Mihail în anul 2010 pentru lunile ianuarie, februarie, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie, în anul 2011 pentru lunile februarie, martie și mai, în anul 2012 pentru lunile ianuarie, februarie și decembrie nu i s-a calculat indemnizație pentru șomaj tehnic (f.d. 11, 62-77). Prin extrasul seria A nr. 24022267 Casa Teritorială de Asigurări Sociale a confirmat că Întreprinderea de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare” nu a virat contribuții sociale pentru angajatul Cociu Mihail în anul 2010 pentru lunile ianuarie, februarie, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie, în anul 2011 pentru lunile februarie, martie și mai, în anul 2012 pentru lunile ianuarie, februarie și decembrie din motiv că salariul nu a fost calculat (f.d.

47). Conform art. 330 alin. (2) Codul muncii, în caz de reţinere, din vina angajatorului, a salariului (art.142), a indemnizaţiei de concediu (art.117), a plăţilor în caz de eliberare (art.143) sau a altor plăţi (art.123, 124, 127, 139, 186, 227 lit.j), 228 alin.(8) etc.) cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de întîrziere, 0,1 la sută din suma neplătită în termen. Din norma legală enunțată rezultă că se achită suplimentar pentru fiecare zi de întîrziere 0,1 la sută din suma neplătită în termen doar în cazul reținerii din vina angajatorului a salariului. În prezentul litigiu salariul în perioada șomajului tehnic lui Cociu Mihail nu i s- a calculat, deoarece acesta efectiv nu a îndeplinit obligațiile de serviciu.

Prin urmare, Cociu Mihail nu poate pretinde încasarea plăților suplimentare pentru fiecare zi de întîrziere, 0,1 la sută din suma neplătită în termen în baza art. 330 alin. (2) Codul muncii pentru neachitarea la timp a indemnizației pentru șomaj tehnic, deoarece art. 80 alin. (4) Codul muncii nu este inclus în dispoziția acestei norme de drept. Prima instanță și instanța de apel nu au ținut cont de aceste circumstanțe și prevederi legale și neîntemeiat au încasat în beneficiul lui Cociu Mihail penalitatea pentru neachitarea la timp a indemnizației pentru șomajul tehnic. Din motivele menționate recursul necesită să fie admis cu casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe în partea încasării penalității pentru șomaj tehnic cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acestei pretenții ca fiind neîntemeiată.

Or, pretențiile salariaților în partea încasării indemnizației pentru șomajul tehnic sunt similare celor cu privire la încasarea salariului pentru lipsa forțată de la lucru, în care penalitatea la fel nu se încasează. În rest hotărîrile contestate sunt legale și temeiuri de a fi casate nu sunt. Argumentul Întreprinderii de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare” că acțiunea este prescrisă conform art. 355 lit. b) Codul muncii în partea pretențiilor privind încasarea plăților pentru șomaj tehnic pentru perioada anului 6 2010, concediului anual și vechimii în muncă pentru aceiași perioadă nu poate fi reținut din următoarele motive.

Conform art. 355 alin. (1) lit. b) Codul muncii, cererea privind soluţionarea litigiului individual de muncă se depune în instanţa de judecată: b) în termen de 3 ani de la data apariţiei dreptului respectiv al salariatului, în situaţia în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale sau de altă natură, ce i se cuvin salariatului. Conform art. 267 alin. (1) Codul civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani. Conform art. 272 alin. (1) Codul civil, termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune. Dreptul la acţiune se naşte la data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului.

Cociu Mihail a aflat efectiv despre încălcările admise de către angajator în privința sa la 12 martie 2012 prin răspunsul Inspectoratului Teritorial de Muncă Călărași al Inspecției Muncii, în care i s-a comunicat că în urma controlului efectuat la 1, 2 și 12 martie 2012 s-a constatat că angajatorul nu a compensat salariaților salariul pentru lunile ianuarie și februarie anii 2010, 2011 și 2012 din motivul staționării unității din vina angajatorului (f.d. 10). Așadar, 12 martie 2012 este data cînd Cociu Mihail a aflat despre dreptul său încălcat și de atunci începe a curge termenul. Prin urmare, prima instanță și instanța de apel corect au concluzionat că pretențiile privind încasarea sumelor cuvenite pentru anul 2010 din acțiunea lui Cociu Mihail nu este depusă cu omiterea termenului de prescripție.

Argumentul că nu corect s-a încasat coeficientul de complexitate pentru anii 2011-2012 în sumă de 1001,41 lei pentru categoria a VI-a, diferența de concediu și penalitatea pentru reținerea acestora la fel nu pot fi reținute. La 06 aprilie 2009 Cociu Mihail a încheiat cu Întreprinderea de Stat pentru Protecția Solurilor din Nisporeni acord adițional la contractul individual de muncă nr. 32 din 02 iunie 2006, prin care au convenit în pct. 2 că plata muncii se va efectua pe unitate de timp reieșind din rețeaua tarifară de calificare pentru categoria – VI la care se va aplica coeficientul de complexitate – (1,25) 25% (f.d.9, 18). Ținînd cont de acordul adițional menționat, prima instanță și instanța de apel corect au încasat de la Întreprinderea de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare” în beneficiul lui Cociu Mihail coeficientul de complexitate neachitat pentru anul 2011 - 2012 în sumă de 1001,41 lei.

În afară de aceasta, în conformitate cu art. 118 alin. (1) Codul de procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Contrar acestei prevederi legale, Întreprinderea de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare” care deține toate actele contabile, nu a prezentat probe autentificate în modul stabilit de lege că a achitat intimatului integral plățile menționate. Mai mult ca atît, Întreprinderea de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare” nu a solicitat primei instanțe și instanței de apel să dispună efectuarea unei expertize contabile pentru a combate calculele prezentate de Cociu Mihail.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere că prima instanţă şi instanţa de apel au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii, însă neîntemeiat au încasat plățile suplimentare pentru fiecare zi de întîrziere, 0,1 la sută 7 în baza art. 330 alin. (2) Codul muncii pentru neachitarea indemnizației pentru șomajul tehnic, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare”, de a casa decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014 și hotărîrea Judecătoriei Nisporeni din 23 mai 2014 în partea încasării în beneficiul lui Cociu Mihail penalitățile calculate pentru fiecare zi de întîrziere în mărime de 0,1 % pentru neachitarea în termen a indemnizației pentru șomajul tehnic în sumă de 22891,96 lei cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acestei pretenții și de a menţine în rest aceleași hotărîri.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admite recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cociu Mihail împotriva Întreprinderii de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare” cu privire la încasarea sumelor neachitate la salariu care constau din șomajul tehnic, plata pentru concediul anual de odihnă, vechimea în muncă, coeficientului de complexitate, calcularea diferenței de salarizare pentru categoria 6, plăți suplimentare pentru fiecare zi de întîrziere în mărime de 0,1 % din suma neplătită în termen, prejudiciul moral și cheltuielile de judecată.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014 și hotărîrea Judecătoriei Nisporeni din 23 mai 2014 în partea încasării de la Întreprinderea de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare” în beneficiul lui Cociu Mihail penalitățile calculate pentru fiecare zi de întîrziere în mărime de 0,1 % pentru neachitarea în termen a indemnizației pentru șomajul tehnic în sumă de 22891,96 lei cu emiterea unei noi hotărîri prin care; Se respinge ca neîntemeiată pretenția lui Cociu Mihail privind încasarea de la Întreprinderea de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare” a penalității calculate pentru fiecare zi de întîrziere în mărime de 0,1 % pentru neachitarea în termen a indemnizației pentru șomajul tehnic în sumă de 22891,96 lei (douăzeci și două de mii opt sute nouăzeci și unu lei nouăzeci și șase bani).

Se mențin în rest aceleași hotărîri. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, Judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Ala Cobăneanu Maria Ghervas Nadejda Toma Sveatoslav Moldovan 8