2ra-1284/14 — Rezilierea contractului de vînzare-cumpărare

prima instanţă N. Costin dosarul nr.2ra-1284/14 instanţa de apel D. Manole N. Traciuc E. Fistican DECIZIE 21 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac, Tatiana Vieru, Oleg Sternioală, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Evdochia Jelezova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Evdochiei Jelezova împotriva Societății pe acțiuni „Investcom”, intervenientul principal „Aderent-Grup” cu privire la rezilierea contractului de vînzare-cumpărare a apartamentului, repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2013, prin care a fost scutită apelanta Evdochia Jelezova de la plata taxei de stat şi a fost respins apelul declarat de către Evdochia Jelezova şi menținută hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 26 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată şi depusă tardiv, c o n s t a t ă: La 08 iulie 2009, Evdochia Jelezova a depus o cerere de chemare în judecată împotriva SA „Investcom”, intervenientul principal SRL „Aderent-Grup” cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii Evdochia Jelezova a invocat că la 17 mai 2001 a încheiat cu SA „Investcom” contractul nr. 124 cu privire la vânarea-cumpărarea apartamentului cu 5 odăi, cu suprafața de 144,8 m2, amplasat pe str. Melestiu, mun. Chișinău, cu prețul orientativ de 220 de dolari SUA pentru un metru pătrat. Susține că a respectat întocmai clauzele contractuale, a achitat integral costul apartamentului în sumă de 31865 dolari SUA, prin livrarea bunurilor materiale și anume materialele de construcție în cuantumul sumei enunțate. Menționează că ambele părți contractante dețin acte ce confirmă faptul punerii la dispoziție a materialelor de construcție în contul achitării costului apartamentului.

Conform pct. 3 al contractului nr. 124 SA „Investcom” și-a asumat obligațiunea să construiască apartamentul și să-l transmită în proprietatea sa conform actului de predare-primire nu mai târziu de 31 decembrie 2002. Mai menționează că SA „Investcom” a construit și a dat în exploatare blocul locativ cu 10 etaje în anul 2006. Susține că a încercat să soluționeze pe cale amiabilă litigiul însă nu a ajuns la un numitor comun cu pârâtul SA „Investcom”. 2 Potrivit informației oferite de Primăria mun. Chișinău, terenul cu suprafața de 0,185 ha, pe care a fost construit blocul locativ a fost repartizat de către Primăria mun. Chișinău intervenientului principal SRL ,,Aderent Grup” pentru definitivarea lucrărilor de construcție.

Lucrările de construcție au fost recepționate conform procesului-verbal de recepție finală din 02 septembrie 2005. De asemenea, menţionează că prin acţiunile SA „Investcom” i-au fost cauzate suferinţe psihice, ea fiind în etate, a avut stări de nelinişte care i-au afectat considerabil starea psihologică. Prin urmare, solicită Evdochia Jelezova încasarea din contul SA „Investcom” în beneficiul său prejudiciu material în sumă de 31865 lei, a dobînzii egale cu rata de refinanţare pentru neexecutarea obligaţiei contractuale în mărime de 35677 dolari SUA, a dobînzii de întîrziere peste rata de refinanţare în mărime de 10790 dolari SUA, a prejudiciului moral în mărime de 100000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 28 mai 2010 acţiunea Evdochiei Jelezova a fost admisă parţial şi a fost încasat de la SA „Investcom” în beneficiul Evdochiei Jelezova prejudiciul material în mărime de 31865 lei, prejudiciul moral în mărime de 10000 lei, cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 4000 lei taxa de stat în mărime de 2000 lei, iar în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 10236,16 lei. Pretenţiile Evdochiei Jelezova privind încasarea dobînzii egale cu rata de refinanţare pentru neexecutarea obligaţiei contractuale în mărime de 35677 dolari SUA şi a dobînzii de întîrziere peste rata de refinanţare în mărime de 10790 dolari SUA au fost respinse ca fiind neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 decembrie 2010 a fost admis apelul declarat de către SA „Investcom”, casată hotărîrea primei instanţe cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă.

La 28 martie 2011, Evdochia Jelezova a înaintat o cerere de concretizare a cerințelor și majorare a cuantumului pretențiilor din acţiune, solicitând rezilierea contractului de vînzare-cumpărare a apartamentului nr.124 din 17 mai 2001, încasarea din contul SA „Investcom” în beneficiul său a prejudiciului material cauzat prin neexecutarea obligaţiei contractuale în mărime de 31865 dolari SUA, a dobânzii de întârziere pentru neexecutarea obligaţiei contractuale conform art. 585 Codul civil în mărime de 37874 dolari SUA şi dobînda de întîrziere peste rata de refinanţare conform art. 619 alin. (1) Codul civil în sumă de 13068 dolari SUA și în vederea reparării prejudiciului moral suma de 100000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 26 decembrie 2012 acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată și depusă tardiv. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2013 a fost scutită Evdochia Jelezova de plata taxei de stat în sumă de 16750 lei, respins apelul declarat de către Evdochia Jelezova şi a fost menținută hotărârea primei instanţe. La 09 ianuarie 2014, în termenul prevăzut de lege, Evdochia Jelezova a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea integrală a acţiunii.

Recurenta Evdochia Jelezova, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe și le consideră 3 ilegale, neîntemeiate și pasibile de a fi casate deoarece instanțele de judecată au aplicat eronat normele de drept material şi anume, nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, au interpretat în mod eronat legea şi au aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. Consideră că decizia instanţei de apel constituie o consecinţă a încălcării esenţiale a normelor de drept material, ce se rezumă la interpretarea eronată a normelor de drept material ce reglementează raporturile juridice stabilite între ea şi intimat.

Menţionează că instanţele de judecată nu au dat o apreciere obiectivă probelor administrate. Mai consideră că este necesar de a rezilia prin hotărîre judecătorească contractul încheiat cu intimatul nr. 124 din 17 mai 2001 din motivul neexecutării de către intimat a obligaţiunilor sale contractuale în conformitate cu prevederile art. 747 alin. (1), 734 alin. (1), 737 alin. (1) şi art. 738 alin. (1) Codul civil.

Compania intimată nu a negat existenţa şi încheierea acestui contract, însă a menţionat că nu deţine în posesia sa exemplarul său de contract identic cu exemplarul pe care îl deţine ea, însă a ezitat să-l prezinte pentru ca să nu iasă la iveală faptul şi să nu confirme că totuşi menţiunea „Primeceanie” de la sfîrşitul contractului există pe ambele exemplare a contractelor şi la toate solicitările sale compania intimată nu a prezentat exemplarul său de contract invocînd motive neîntemeiate în viziunea sa, iar instanţele judecătoreşti au manifestat o imprudenţă în privinţa acestui aspect important în viziunea sa şi nu s-au expus în privinţa lui, deşi acest aspect este important pentru soluţionarea pricinii date.

De asemenea, a menţionat că şi-a executat pe deplin obligaţiunile contractuale şi a achitat costul apartamentului stabilit în contract, fapt confirmat în cadrul examinării pricinii prin menţiunea de la sfîrşitul contractului dat precum şi prin acordul din 07 august 2009 pentru care compania intimată a solicitat rezilierea acestui contract, în care a indicat şi a cunoscut faptul în pct. 2 şi 3 a acestui acord şi anume că a achitat suma de 15665 dolari SUA prin livrarea materialelor de construcţie. Astfel consideră că compania intimată în calitate de debitor a obligaţiei sale contractuale conform contractului nr. 124 din 17 mai 2001 nu şi-a executat obligaţia contractuală de a-i construi un apartament şi de a-i transmite în proprietate un apartament, astfel i-a fost cauzat un prejudiciu material în mărime de 31865 dolari SUA, dar nu în mărime de 15665 dolari SUA.

În afară de acest prejudiciu material în mărime de 31865 dolari SUA ce reprezintă costul materialelor de construcţie puse la dispoziţie companiei intimate la data de 17 mai 2001 cînd a fost încheiat contractul, în contul achitări costului apartamentului conform contractului nr. 124 din 17 mai 2001 i-a fost cauzate şi prejudicii materiale sub formă venitului ratat, motiv din care a şi solicitat încasarea venitului ratat conform art. 585 Codul civil şi a dobînzii de întîrziere conform prevederilor art. 619 alin. (1) Codul civil. Mai consideră că argumentele invocate de prima instanţă şi de instanţa de apel în hotărîrile contestate ca fiind neîntemeiate şi lipsite de suport juridic şi constituie prin sine o consecinţă a aprecierii eronate a normelor de drept material, precum şi argumentele instanţei de apel vin in contradicţie cu circumstanţele 4 pricinii.

Consideră că instanţa de apel în mod eronat a respins apelul şi nu a oferit o argumentare juridică consecventă din care motive a respins apelul său şi practic nu s-a pronunţat în privinţa mai multor motive de fapt şi de drept invocate de ea în cererea de apel şi a pronunţat o hotărîre nemotivată. Prin referinţa depusă de SA „Investcom” la 18 aprilie 2014 a solicitat ca recursul declarat de către Evdochia Jelezova să fie declarat ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate. Prin scrisoarea din 02 decembrie 2013, Curtea de Apel Chişinău a expediat părţilor copia deciziei din 22 octombrie 2013, iar la 09 ianuarie 2014, în termenul prevăzut de lege Evdochia Jelezova a depus cererea de recurs.

În conformitate cu art.440 alin.(2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 30 aprilie 2014 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe din următoarele considerente. In conformitate cu art.445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe.

Verificând argumentele recursului în raport cu materialele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră criticile invocate neîntemeiate. Atît prima instanţă cît şi instanţa de apel au stabilit corect situaţia de fapt şi de drept în cauza dată, au dat o apreciere obiectivă probelor administrate şi au emis o hotărîre întemeiată care corespunde legislaţiei în vigoare. Din actele pricinii s-a stabilit cu certitudine faptul că la 17 mai 2001 între Evdochia Jelezova şi SA „Investcom” a fost încheiat contractul nr. 124 cu privire la vînzarea-cumpărarea apartamentului compus din 5 odăi cu suprafaţa de 144,8m.p. situat pe str. Melestiu, mun.

Chişinău la preţul orientativ de 220 dolari SUA pentru un metru pătrat, (vol. I f.d. 5-7). Conform clauzelor contractuale Evdochia Jelezova s-a obligat să achite suma contractului în două tranşe: 80% urmau a fi achitate pînă la darea în exploatare a imobilului, iar la 20% urmau a fi achitate în decurs de o lună de la darea în exploatare a imobilului. Astfel, în circumstanţele expuse, recurenta-reclamantă Evdochia Jelezova a depus acţiune în judecată împotriva SA „Investcom” prin care a solicitat rezilierea contractului de vînzare-cumpărare nr.124 din 17 mai 2001, încasarea venitului ratat, a dobînzii de întîrziere, precum şi repararea prejudiciului moral, din motivul neexecutării obligaţiei de către intimat.

În esenţă, recurenta a criticat hotărîrile instanţelor judecătoreşti inferioare în partea aprecierii eronate a circumstanţelor invocate şi a probelor prezentate, cît şi aplicării eronate a normelor de drept material, cărora instanţele le-au dat o 5 interpretare eronată, motivele le-a argumentat şi dezvoltat separat, la caz, instanţa de recurs reţine că recursul este neîntemeiat din considerentele ce succed. Conform art. 514 Codul civil, obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 572 Codul civil, temeiul executării rezidă în existenţa unei obligaţii. Obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit.

Conform art. 666 alin. (1) şi (2) Codul civil, contract este acordul de voinţă realizat între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice. Contractului îi sînt aplicabile normele cu privire la actul juridic. Art. 753 alin. (1) Codul civil prevede că prin contractul de vînzare-cumpărare, o parte (vînzător) se obligă să predea un bun în proprietate celeilalte părţi (cumpărător), iar aceasta se obligă să preia bunul şi să plătească preţul convenit. Conform art.733 Codul civil, contractul nu poate fi altfel rezolvit, reziliat sau revocat decît în temeiuri prevăzute de lege sau prin acordul părţilor. Conform art.747 alin.(1) Codul civil, rezilierea operează numai pentru viitor.

Pot fi reziliate contractele cu executare succesivă. În condiţiile art. 748 al. (3) Codul civil cei îndreptăţiţi poate rezilia contractul doar într-un termen rezonabil, după ce a cunoscut sau trebuia să cunoască motivul rezilierii. Iar, conform art. 741 Codul civil, dacă părţile nu s-au înţeles în privinţa unui termen de rezoluţiune a contractului, celui îndreptăţit i se poate stabili de către cealaltă parte un termen rezonabil pentru rezoluţiune. Dacă nu exercită acest drept pînă la expirarea termenului, creditorul poate rezolvi contractul numai la expirarea fără rezultat a unui termen de graţie rezonabil, stabilit de el, sau după o somaţie rămasă fără efect. În circumstanţele relevate şi conform normelor de drept material enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră întemeiate şi legale hotărîrile instanţelor inferioare în cazul din speţă, acestea urmînd a fi menţinute.

Instanţa de recurs mai reţine că soluţia instanţelor este legală reieşind şi din faptul că efectele contractului încheiat între părţi sunt consumate. Intimatul a încercat de mai multe ori să soluţioneze litigiul apărut, iar recurenta a refuzat soluţionarea acestuia. Nu pot fi reţinute argumentele recurentei precum că suma a fost achitată prin livrarea de materiale de construcţie şi că despre acest fapt este menţionat la finele contractului, deoarece conform raportului de expertiză nr. 1242 din 07 iunie 2012 întocmit de Centrul Naţional de Expertiză Judiciară s-a stabilit că textul de pe ultima filă a contractului încheiat între părţi nu a fost executat probabil de către Evdochia Jelezova, dar a fost executat de o altă persoană, iar o altă probă în confirmarea faptului dat recurenta pe parcursul examinării pricinii nu a prezentat.

De asemenea, este neîntemeiat şi nu poate fi reţinut argumentul recurentei cu privire la aceea că suma a fost achitată prin livrare de materiale de construcţie, or, la actele pricinii lipsesc careva probe pertinente şi concludente care să confirme transmiterea bunurilor către intimat, valoare, cantitatea transmisă, specimenul lor, 6 cine a transmis şi cine a efectuat recepţionarea şi nici data la care a efectuat recepţionarea şi nici data la care a fost efectuată transmiterea. În asemenea circumstanţe, corect prima instanţă şi instanţa de apel au stabilit că recurenta-reclamantă a semnat contractul respectiv, însă înscrisul care confirmă faptul achitării sumei conform contractului menţionat nu a fost prezentat de aceasta, la fel nu este probat faptul transmiterii bunurilor materiale.

Mai mult, din Raportul de expertiză nr. 1242 din 07 iunie 2012 , rezultă că semnătura de la finele contractului aparţine apelantei, însă textul manuscris nu a fost efectuat de către acesta (vol. II, f.d. 5-13). Astfel conform concluziilor efectuate, înscrierea respectivă nu a fost efectuată de către Evdochia Jelezova, dar de o altă persoană. Prin urmare, instanţa de recurs conchide că asemenea înscriere nu a fost efectuată la data încheierii contractului, dar ulterior de către o altă persoană necunoscută, iar faptul că la finele textului este semnătura Evdochiei Jelezova se explică prin aceea că fiecare filă a contractului este semnată atît de către recurentă cît şi de reprezentantul acesteia.

Neîntemeiat este şi argumentul recurentei precum că plata pentru apartament nu s-a efectuat cu materiale de construcţie, ci cu produse chimice. La caz, în conformitate cu prevederile art.118 CPC, care prevede că sarcina probaţiunii într-un proces civil este pusă pe seama fiecărei părţi, în condiţia în care fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel, reclamanta-recurentă nu a prezentat instanţei de judecată probe concludente, pertinente întru susţinerea pretenţiilor invocate. În această ordine de idei, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că criticile recurentei din recurs sînt neîntemeiate şi pasibile de respingere.

Conform art. 267 alin. (1) Codul civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţa de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani. Conform contractului nr. 124 din 17 mai 2001, termenul transmiterii bunului imobil a fost stabilit de părţi la data de 31 decembrie 2002. Deci, recurenta cunoştea cu certitudine că apartamentul urma să-i fie transmis pînă la finele anului 2002. De menţionat că, în cazul în care bunul imobil nu era transmis în termen, termenul de prescripţie pentru adresarea în instanţa de judecată pentru apărarea dreptului încălcat urma să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune, 01 ianuarie 2003. Prin urmare, argumentele recurentei precum că nu a cunoscut despre faptul că i-au fost lezate drepturile ca urmare a netransmiterii bunului în termenul nu pot fi reţinute.

Totodată, art. 272 Codul civil prevede expres că termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune. Dreptul la acţiune se naşte la data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului. În circumstanţele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră temeinică şi legală concluzia instanţelor de judecată şi în partea respingerii acţiunii ca fiind tardivă. 7 Este neîntemeiată şi nu poate fi reţinut nici argumentul recurentei precum că instanţele de judecată i-a îngrădit dreptul la un proces echitabil şi la un recurs efectiv prin faptul limitării dreptului la o apărare eficientă, deoarece interesele apelantei-recurente pe parcursul examinării pricinii au fost reprezentante de reprezentantul ei Sergiu Coptu.

Faţă de cele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine, că instanţele de judecată au creat părţilor condiţii obiective pentru realizarea drepturilor sale procedurale, ambele părţi au fost auzite, hotărîrea instanţelor de judecată a fost motivată. Condiţiile procedurale privind motivarea hotărîrii sunt îndeplinite chiar dacă nu s-a răspuns expres fiecărui argument invocat de Evdochia Jelezova, fiind suficient ca din întregul hotărîrii să rezulte că s-a răspuns tuturor argumentelor în mod implicit, prin raţionamente logice. În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărîrile Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care s-a enunţat că, „o funcţie subsecventă a deciziei motivate este de a demonstra părţilor că au fost auzite.

Mai mult, o decizie motivată acordă uneia dintre părţi posibilitatea contestării acesteia, precum şi posibilitatea revizuirii deciziei de către instanţa de recurs (cauza Suminem contra Finlandei, nr. 37801/907, §37, din 01 iulie 2003, cauza Şarban contra Moldovei, nr. 3456/05 din 04 octombrie 2005 şi cauza Flux contra Moldovei, nr. 287002/03 din 20 noiembrie 2007). În astfel de circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele judecătoreşti corect au ajuns la concluzia de respingere a acţiuni reclamantei-recurente ca neîntemeiate şi tardive.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că, argumentele invocate de către recurentă în ceea ce priveşte faptul că, instanţa de apel a interpretat eronat normele de drept material şi n-a dat o apreciere corespunzătoare probelor administrate nu pot fi reţinute, deoarece acestea poartă un caracter declarativ şi nu corespund realităţii, concluziile instanţelor de judecată în acest sens sînt bazate pe probe concludente, utile şi pertinente şi corespund prevederilor legislaţiei în vigoare, care au cercetat pertinent probele administrate la materialele pricinii şi corect au soluţionat litigiul dat în conformitate cu art. 130 CPC, cu atît mai mult că au servit obiect de studiu şi în instanţa de apel.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul, că decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt întemeiate şi legale, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către Evdochia Jelezova şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art.445 al.(1) lit. a) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d eci de: 8 Se respinge recursul declarat de către Evdochia Jelezova.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol din 26 decembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Evdochiei Jelezova împotriva Societăţii pe acţiuni „Investcom”, intervenientul principal „Aderent-Grup” cu privire la rezilierea contractului de vînzare-cumpărare a apartamentului, repararea prejudiciului material şi moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Oleg Sternioală Ion Corolevschi