2rc-283/14 — Încasarea datoriei

dosarul nr.2rc-283/14 prima instanţă: S. Namaşco, instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim , I. Cotruţă, DECIZIE 21 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Bejenaru, Ion Druţă examinând recursul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin „RED Union Fenosa” Societate pe Acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Întreprinderea cu Capital Străin „RED Union Fenosa” Societate pe Acţiuni, împotriva Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum din RM “Moldcoop” cu privire la încasarea datoriei în valoare de 2 296 001, 83 lei şi a cheltuielilor de judecată.

împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2014, prin care nu s-a dat curs cererii de apel înaintate de către Întreprinderea cu Capital Străin „RED Union Fenosa” Societate pe Acţiuni,ca fiind depusă fără dovada de plată a taxei de stat şi cererea de apel motivată, fiindu-i acordat apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor, c o n s t a t ă La 25 ianuarie 2010 ÎCS„RED Union Fenosa” SA s-a adresat în instanţa de judecată cu o acţiune împotriva Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum din RM „Moldcoop”, în care a solicitat încasarea datoriei în valoare de 2 296 001, 83 lei şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 22 martie 1988 a încheiat cu ÎCF „Frigocoop” din Străşeni contractul nr. 96, privind furnizarea energiei electrice în baza căruia se livra şi achita energia electrică consumată.

La 02 noiembrie 2001 reprezentanţii furnizorului, în cadrul unei verificări, au depistat consum fraudulos de energie electrică din partea ÎCF „Frigocoop”, exprimat în sustragerea prin consumul ei fără evidenţă şi respectiv, fără achitare. Faptul indicat a fost consemnat în procesul-verbal de consum fraudulos nr. 0001415 din 02 noiembrie 2001 în corespundere cu prevederile Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice din 06.05.1996, prejudiciul cauzat de către consumator furnizorului de energie a fost evaluat la suma de 2 296 875 lei şi 28 bani.

Pe acest fapt, în privinţa directorului ÎCF „Frigocoop", G. Tutunaru, a fost intentat un dosar penal în baza art. 126/1 şi 184 alin. 1 Cod Penal (în redacţia Legii din 1961). Prin decizia Colegiului Penal al Curţi Supreme de Justiţie din 20.07.2004 Tutunaru G. a fost recunoscut culpabil pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 184 alin. 1 Cod Penal, deoarece organizând consumul fraudulos de energie electrică la unitatea pe care o administra, a cauzat furnizorului de energie electrică o daună materială considerabilă în mărime de 2 283 967, 28 lei.

Prin acţiunea înaintată judecăţii, reclamantul a solicitat încasarea sumei de la UCCCRM “Moldcoop" în mod solidar cu ÎCF „Frigocoop" având ca temei prevederile statutului ÎCF „Frigocoop", în conformitate cu care aceasta din urmă este constituită de „Moldcoop" care-i transmite bunurile şi este administrată de cea dintâi, iar veniturile realizate îi aparţin „Moldcoop" . Prin hotărirea Curţii de Apel Economice din 02 februarie 2006 acţiunea ÎCS „RED Centru” SA a fost admisă în parte, fiind dispusă încasarea din contul ÎCF „Frigocoop" în beneficiul reclamantului a sumei de 2 296 001 lei 83 bani, iar în partea încasării sumei contestate în mod solidar şi de la UCCCRM „Moldcoop" acţiunea a fost respinsă.

Reclamantul susţine că în conformitate cu datele din registrul cadastral, la momentul pronunţării hotărârii şi ulterior ÎCF ”Frigocoop" din Străşeni deţinea cu drept de proprietate un complex de imobile amplasate în or. Străşeni, str. Orheiului. 3, nr. cadastral 8001106019. De asemenea menţionează reclamantul că la 23 iunie 2006 ÎCF „Frigocoop" şi UCCCRM „Mdldcoop" în comun s-au adresat cu o cerere comună faţă de OCT Străşeni, indicând că înregistrarea dreptului de proprietate asupra complexului de imobile de pe str. Orheiului, 3, or. Străşeni, după ÎCF „Frigocoop" s-a efectuat incorect, deoarece proprietarul acestor imobile este UCCCRM „Moldcoop". Ulterior părţile nominalizate s-au adresat în instanţa de judecată cu aceeaşi acţiune.

Prin hotărârea judecătoriei Străşeni din 20 martie 2009 acţiunea a fost admisă şi s-a obligat OCT Străşeni să facă rectificări în registrul bunurilor imobile şi să înregistreze dreptul de proprietate asupra complexului de imobile cu nr. cadastral 8001106019, situat în or. Străşeni, str. Orheiului, 3, după UCCCRM „Moldcoop". Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 09 decembrie 2009 hotărârea a fost menţinută. Indică reclamantul, că urmare acestui fapt, ÎCF „Frigocoop” a rămas insolvabilă, iar hotărârea Curţii de Apel Economice din 02 februarie 2006 nu poate fi executată. ÎCS „RED Union Fenosa” SA invocă că, în conformitate cu prevederile art. 321 alin. 2 Cod Civil al RM, în cazul bunurilor imobile dreptul de proprietate se dobândeşte la data înscrierii în registrul bunurilor imobile, cu excepţiile prevăzute de lege.

Astfel, prin rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri, s-a constatat pe cale judiciară că bunurile imobile cu nr. cadastral 8001106019 nu-i aparţin cu drept de proprietate ÎCF „Frigocoop”, dar sunt ale UCCCRM „Moldcoop" şi i-au fost transmise celei dintâi în conformitate cu art. 93 din Legea cooperaţiei de consum, iar conform prevederilor art. 94 alin. 3 din legea sus indicată, organizaţia cooperatistă poartă răspundere pentru obligaţiile întreprinderilor sale cooperatiste cu proprietatea transmisă acestora. Solicită ÎCS „ RED Union Fenosa ” SA încasarea datoriei în valoare de 22960001, 83 lei, de la UCCCRM „Moldcoop", ţinând cont de calitatea acesteia de organizaţie cooperatistă ce a înfiinţat ÎCF „Frigocoop" şi care î-a transmis în gestiune bunurile imobile, nr. cadastral 8001106019. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 20 noiembrie 2013, cererea de chemare în judecată înaintată de către ÎCS „RED Union Fenosa” SA către Uniunea Centrală a Cooperativelor de Consum din RM, intervenient accesoriu ÎC “Frigocoop” privind încasarea sumei de 2 296 001, 83 lei şi a cheltuielilor de judecată, s-a respins ca neîntemeiată. Împotriva hotărârii din 20 noiembrie 2013 ÎCS „ RED Union Fenosa ” SA la 25 noiembrie 20013 a declarat apel. Prin încheierea Curţii de Apel Cşinău din 05 februarie 2014, nu s-a dat curs cererii de apel înaintate de ÎCS „ RED Union Fenosa ” SA şi s-a acordat termen până la 19 martie 2014 ora 14:00 pentru a prezenta apelul motivat şi dovada de plată a taxei de stat 37500 lei. La 28 februarie 2014 ÎCS „ RED Union Fenosa ” SA a prezentat apelul motivat şi a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2014, solicitând casarea acesteia în partea obligării de a achita taxa de stat.

În motivarea cererii de recurs, recurentul ÎCS „ RED Union Fenosa ” SA a invocat că nu este de acord cu încheierea instanţei de apel în partea referitoare la obligativitatea achitării taxei de stat, din următoarele motive: Indică că la 02.11.2001 ÎCS „RED Centru” SA (succesorul de drepturi al căruia este ÎCS „RED Union Fenosa” SA) a constatat sustragerea de energie electrică de către consumatorul de energie electrică ÎC „Frigocoop” din Străşeni.

În baza acestui fapt, în privinţa directorului ÎC „Frigocoop” G. Tutunaru, a fost intentat un dosar penal în baza art. 126/1 şi 184 alin. 1 Cod penal (în redacţia Legii din 1961). Prin decizia Colegiului Penal al Curţii Supreme de Justiţie din 20.07.2004 G. Tutunaru a fost recunoscut culpabil pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 184 alin. 1 Cod penal, pentru faptul organizării consumului fraudulos de energie electrică la unitatea pe care o conducea (abuz de serviciu), acţiuni prin care a cauzat o daună materială considerabilă furnizorului de energie electrică, in mărime de 2.283.967,28 lei (cauzarea daunei materiale este un element constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 184 Cod penal).

Procesul penal a fost clasat şi nu s-a finalizat cu o sentinţă de condamnare, deoarece la momentul emiterii deciziei de către Curtea Supremă de Justiţie a RM era în vigoare noul Cod penal care, pentru infracţiunea corespunzătoare, prevedea un element calificativ nou, ce nu era în legea veche. Astfel, a fost aplicat principiul retroactivităţii legii penale mai blânde, şi G. Tutunaru nu a fost condamnat dar, la momentul comiterii faptei de către Tutunaru, acţiunile acestuia constituia infracţiune şi inculpatul a fost recunoscut vinovat de comiterea infracţiunii în forma în care era prevăzută aceasta în legea veche. Menţionează recurentul că art. 85 lit. a) CPC prevede printre altele, scutirea de la plata taxei de stat a reclamanţilor în acţiunile de reparare a daunei materiale cauzate prin infracţiune.

Consideră recurentul că legea nu stabileşte nici un fel de alte condiţii şi astfel rezultă că ori de câte ori este vorba de încasarea unei sume care are ca izvor de apariţie o infracţiune, reclamantul într-o astfel de acţiune urmează a fi scutit de la plata taxei de stat. În special, a mai invocat recurentul că problema achitării de către reclamant a taxei de stat a constituit un subiect al examinării la depunerea prezentei acţiuni. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Prin prisma normei citate şi reieşind din faptul că conform avizului de recepţie (f. d. 237), recurentul a recepţionat prin poştă încheierea la data de 13 februarie 2014, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen.

Conform art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept sa respingă recursul şi să menţină încheierea. Potrivit art. 368 alin.(1) CPC, dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

Din materialele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, a constatat că prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2014, cererii de apel înaintate de către ÎCS „RED Union Fenosa ” SA nu i s-a dat curs, pe motiv că nu a fost prezentată dovada de plată a taxei de stat şi cererea de apel motivată, comunicând apelantului despre necesitatea lichidării neajunsurilor până la data de 19 martie 2014 ora 14:00. Recurentul ÎCS „RED Union Fenosa” SA, în cererea de recurs împotriva încheierii precitate a indicat că instanţa de apel ilegal şi neîntemeiat a stabilit obligaţia de a achita taxa de stat. În acest sens, Colegiul menţionează că art. 85 alin. (1) CPC, statuează lista exhaustivă a pricinilor civile pentru care reclamanţii sunt scutiţi de plata taxei de stat, iar respectiva pricină nu cade sub incidenţa nici unei excepţii prevăzute de această normă.

Mai mult, Colegiul reţine că, deşi recurentul invocă faptul că prejudiciul material pentru consumul fraudulos al energiei electrice a fost cauzat prin infracţiunea prevăzută la art. 184 alin. 1 Cod Penal RM, fiind intentat şi proces penal, acesta a fost pornit şi ulterior finalizat în modul descris, în privinţa un ei persoane fizice, care nu este parte pîrîtă pe dosarul dat. În această ordine de idei, instanţa de recurs precizează că potrivit art. 83 CPC, taxa de stat reprezintă o sumă care se percepe, în temeiul legii, de către instanţa judecătorească în beneficiul statului de la persoanele în ale căror interese se exercită actele procedurale de judecare a pricinii civile sau cărora li se eliberează copii de pe documente din dosar.

În acţiunile patrimoniale, taxa de stat se determină în funcţie de caracterul şi valoarea acţiunii, iar în acţiunile nepatrimoniale şi în alte cazuri prevăzute de lege, în proporţii fixe, conform Legii taxei de stat. Concomitent, în conformitate cu prevederile art. 84 CPC, se impune cu taxă de stat fiecare cerere de chemare în judecată (iniţială şi reconvenţională), cererea intervenientului principal, cererea vizînd pricinile cu procedură specială, cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti, cererea de declarare a insolvabilităţii, cererea de eliberare a titlului executoriu privind executarea hotărîrilor arbitrale, cererea de apel, cererea de recurs, precum şi cererea de eliberare a copiilor (duplicatelor) de pe actele judecătoreşti.

Cu referire la argumentul recurentului la prevederilor art. 85 alin. (1) lit. a) CPC, precum că legea, nu stabileşte nici un fel de alte condiţii şi astfel rezultă că ori de câte ori este vorba de încasarea unei sume care are ca izvor de apariţie o infracţiune, reclamantul urmează a fi scutit de la plata taxei de stat, instanţa de recurs menţionează că art. 85 alin. (1) lit. a) CPC expres prevede că, de taxă de stat pentru judecarea pricinilor civile se scutesc, reclamanţii în acţiunile … “de reparaţie a daunei materiale cauzate prin infracţiune”… şi nici de cum în alte cazuri, astfel respectiva pricină din aceste motive şi altele expuse, nu cade sub incidenţa nici unei excepţii prevăzute de această normă.

Cumulând circumstanţe expuse şi având în vedere faptul că încheierea contestată este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel corect a emis încheierea de a nu da curs cererii de apel şi de a stabili recurentului termen pentru a înlătura neajunsurile depistate. Din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către ÎCS „RED Union Fenosa” SA ca neîntemeiat şi de a menţine încheierea instanţei de apel. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către ÎCS „RED Union Fenosa” SA.

Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Întreprinderea cu Capital Străin „RED Union Fenosa” Societate pe Acţiuni, împotriva Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum din RM “Moldcoop” cu privire la încasarea datoriei în valoare de 2 296 001, 83 lei şi a cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Iurie Bejenaru Ion Druţă