2rac-584/13 — Încasarea datoriei

Judecătoria Orhei Dosarul nr. 2rac-584/13 Judecător: V. Negruţa Curtea de Apel Chişinău Judecători: V. Pruteanu, M. Guzun, I. Cimpoi Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 18 decembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Nicolae Clima, Sveatoslav Moldovan, Ion Corolevschi, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de ÎCS „Red Union Fenosa” SA în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a ÎCS „Red Union Fenosa” SA împotriva SA „Direcţia de construcţii şi reparaţii rutiere” privind încasarea datoriei şi penalităţii, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2013, CONSTATĂ : La 25.03.2011 ÎCS „Red Union Fenosa” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Direcţia de construcţii şi reparaţii rutiere” cu privire la încasarea datoriei şi penalităţii în sumă de 57335, 76 lei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că în fapt la locul de consum NLC 7055918 din or. Orhei, str. Iakir Iona, 45, ce aparţine pîrîtului, există datorie pentru energia electrică consumată, care la data de 29.01.2009, conform extrasului din cont, constituie suma de 48 589,63 lei, formată în baza procesului-verbal de constatare a consumului fraudulos nr. 002663 din 21.02.2006 şi care nu este achitată pînă la data depunerii acţiunii în instanţă. Potrivit pct. 2.49, 8.14 şi 8.16 a Regulamentului cu privire la furnizarea şi utilizarea energiei electrice nr. 1194 din 22.11.2005 şi pct. 2.42 şi 7.13 al Regulamentului cu privire la furnizarea şi utilizarea energiei electrice din 05.03.2002, în cazul în care se depistează consum fraudulos de energie electrică de către consumator, furnizorul va calcula consumul de energie electrică conform sistemului paşual.

Conducîndu-se de prevederile sus-enunţate, furnizorul a recalculat energia electrică consumată fraudulos de către pîrît în perioada 19.05.05 - 14.03.06, reieşind din numărul şi puterea receptorilor electrici depistaţi la momentul efectuării controlului în gospodăria consumatorului. 1 În consecinţă, furnizorul a emis factura lunară de plată a energiei electrice consumată fraudulos cu suma spre plată de 48 589,63 lei, care însă nu a fost achitată de pîrît în termenul indicat. Menţionează reclamantul, că prin preavizul nr. 0505/01189 din 29.01.09 pîrîtul a fost informat despre datorie şi despre termenul suplimentar de achitare acordat, menţionînd totodată că în caz de neachitare ÎCS „Red Union Fenosa” SA va înainta o acţiune în judecată privind încasarea forţată a sumei restante.

În pofida acestui fapt, de la pîrît nu a fost primit nici un răspuns, ceea ce denotă că ultimul intenţionat încalcă prevederile legale şi obligaţiile sale de plată, fapt prin care se prejudiciază material drepturile şi interesele reclamantului. Conform art. 12 alin. (11) al Legii RM nr. 1525 -XIII din 19.02.98 şi pct. 7.9. al Regulamentului cu privire la furnizarea şi utilizarea energiei electrice nr. 1194 din 22.11.05, pentru neexecutarea în termen a obligaţiei de plată a energiei consumate, pîrîtul este obligat să achite o penalitate în mărime de 0,1 % din suma datoriei pentru fiecare zi de întîrziere. Astfel, în legătură cu neachitarea facturilor sus-enunţate, pe durata de întîrziere a plăţii, furnizorul ÎCS „Red Union Fenosa” SA a calculat penalitatea şi care constituie suma de 8746,13 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 05 aprilie 2013 acţiunea a fost respinsă în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, ÎCS „Red Union Fenosa” SA a declarat apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii şi adoptarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii privind încasarea sumei de 57 335,75 lei. În motivarea apelului a indicat, că intimatul SA „Direcţia de construcţii şi reparaţii rutiere” a contestat legalitatea procesului-verbal nr. 002663 şi a facturii de plată în sumă de 48 589,63 lei în instanţa de contencios administrativ. Astfel, termenul de prescripţie pentru încasarea datoriei a început să curgă din momentul cînd a fost adoptată o hotărîre irevocabilă vis-a-vis de legalitatea actelor emise, adică din data de 10.06.2008.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2013, a fost respins apelul declarat de ÎCS „Red Union Fenosa” SA şi se menţinea fără modificări hotărîrea Judecătoriei Orhei din 05 aprilie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de ÎCS „Red Union Fenosa” SA împotriva SA „Direcţia de construcţii şi reparaţii rutiere”, privind încasarea datoriei şi penalităţii. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că speţei date îi sunt aplicabile temeiurile respingerii acţiunii ca fiind tardivă, invocînd prevederile art. 267 alin. (1) şi art. 271 CC al RM. Astfel, instanţa de apel a constatat reieşind din materialele dosarului că, reclamantul-apelant ÎCS „Red Union Fenosa” SA s-a adresat în instanţă cu omiterea termenului de prescripţie extinctivă de 3 ani şi nu a fost repus în termen şi nici nu a solicitat repunerea în termenul de adresare în condiţiile specificate la art. 279 CC al RM.

Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 27 septembrie 2013, ÎCS „Red Union Fenosa” SA a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Orhei din 05 aprilie 2013 cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie admisă integral acţiunea. 2 În argumentarea recursului recurentul a invocat aplicarea eronată a normelor de drept material, interpretarea eronată a legii, precum şi că concluziile instanţei de apel expuse în hotărîre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Consideră că instanţa de apel a admis aplicarea eronată a prevederilor art. 267 alin. (1), şi art. 271 CC al RM şi incorect nu a aplicat prevederile art. 272 alin. (2) CC al RM, astfel fiind admis eronat că cererea de chemare în judecată a fost depusă tardiv şi ca rezultat respinsă.

Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de intimat, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide temeinicia lui, pornind de la următoarele. Conform art. 445 alin (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să-l admită şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Colegiul conchide că decizia instanţei de apel este ilegală, pornind de la următoarele.

Potrivit materialelor cauzei Colegiul reţine că, ÎCS „Red Union Fenosa” SA prin cererea de chemare în judecată solicită, încasarea datoriei şi penalităţii în sumă de 57335,76 lei. Prima instanţă, prin hotărîrea din 05 aprilie 2013 a respins acţiunea în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă. Instanţa de apel, a respins apelul declarat de ÎCS „Red Union Fenosa” SA considerînd soluţia primei instanţe întemeiată, bazată pe constatarea deplină a circumstanţelor cauzei şi aplicarea corectă a normelor de drept material. Concluzia instanţei de apel este contradictorie circumstanţelor cauzei, or, în conformitate cu art. 267 alin. (1) CC al RM, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani.

Anume trimiterea la prevederile articolului dat au servit temei legal, în emiterea deciziei supuse recursului. Înstanţele însă au omis aplicarea prevederilor art. 272 alin. (2) CC al RM, care indică că, dacă legea prevede altfel, prescripţia începe să curgă de la data cînd obligaţia devine exigibilă, iar în cazul obligaţiei de a nu face, de la data încălcării acesteia. În cazul în care dreptul subiectiv este afectat de un termen suspensiv sau de o condiţie suspensivă, termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data împlinirii termenului ori a realizării condiţiei. Astfel, Colegiul constată că instanţele nu au ţinut cont de faptul existenţei unei hotărâri irevocabile, prin care s-a contestat legalitatea procesului verbal nr.002663.

În acest sens, instanţa de recurs conchide, că intimatul a contestat legalitatea procesului verbal nr. 002663 şi a facturii de plată în sumă de 48 589,63 în instanţa de contencios administrativ. Respectiv, prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 24.12.2007 acţiunea înaintată a fost admisă, fiind dispusă anularea actelor administrative (procesul verbal nr. 002663 şi factura în sumă de 48 589,63 lei), iar prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10,06.2008, a fost casată hotărârea 3 Judecătoriei Orhei din 24.12.2007 şi adoptată o nouă hotărîre prin care a fost respinsă acţiunea în anulare ca fiind tardiv depusă.

Colegiul conchide, că curgerea termenului de prescripţie privind încasarea datoriei, curge din data de 10.06.2008, din momentul cînd a fost adoptată o hotărîre irevocabilă vis-a-vis de legalitatea actelor administrative emise, dat fiind, că atît timp cît acestea au fost contestate, ÎCS „Red Union Fenosa” SA era în imposibilitate efectivă să înainteze careva acţiuni în instanţa de judecată, deoarece nu putea cunoaşte, dacă aceste acte vor fi declarate legale sau ilegale, dacă aceste acte vor fi anulate în totalitate sau în parte.

Totodată, Colegiul constată, că odată cu contestarea actelor administrative emise de către recurent (procesul verbal nr.002663 şi factura în sumă de 48 589,63 lei), recurentul (reclamantul) era limitat în acţiuni de a-şi exercita drepturile sale prevăzute de legislaţie şi anume dreptul de constrîngere a debitorului, prin deconectarea locului de consum, dat fiind că potrivit prevederilor p.122 al Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice, este interzisă deconectarea de la reţeaua electrică de distribuţie a instalaţiei de utilizare ce aparţine consumatorului final în cazul în care consumatorul final a contestat la furnizor factura de plată a consumului de energie electrică, inclusiv factura pentru consumul de energie electrică, calculat în urma încălcării de către consumatorul final a clauzelor contractuale care au dus la neînregistrarea sau la înregistrarea incompletă a cantităţii de energie electrică consumată; Circumstanţa de fapt este neîntemeiată din considerentul că Colegiul a constatat că, cererea de chemare în judecată a fost depusă în termenul general de 3 ani în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat.

Din considerentele expuse, Colegiul conchide că, instanţele incorect au constatat expirarea termenul general de 3 ani în interiorul căruia persoana poate să- şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat şi a dispus respingerea cererii, lipsind partea de examinarea efectivă a apelului declarat şi încălcîndu-le astfel dreptul la un proces echitabil. Astfel, avînd în vedere faptul că s-a constatat încălcarea normelor de drept procedural prin respingerea ilegală a cererii ca fiind tardivă, iar această eroare judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral decizia instanţei de apel şi de a restitui pricina în instanţa de apel pentru judecarea apelului în fond.

În consecinţă, instanţa de recurs conchide că, instanţa de apel, incorect a respins cererea. Astfel, fiind prezente motivele de casare a deciziei, prevăzute de art. 432 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit va admite recursul declarat, cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. Rejudecînd cauza, instanţa de apel urmează să judece apelul în fond, pentru a putea constata cu certitudine asupra circumstanţelor invocate atît de reclamant, cît şi de pîrît. Astfel, la rejudecarea pricinii urmează a se ţine cont de cele menţionate în decizia dată, de a crea codiţii obiective şi reale participanţilor la proces pentru realizarea drepturilor sale procedurale, de a aplica corect legea procesuală şi 4 materială la soluţionarea litigiului şi în baza probelor pertinente administrate, raportate la legea materială ce guvernează raportul juridic litigios, să emită o hotărîre legală şi întemeiată.

Ţinînd cont de cele indicate, conform art. 445 alin. (1) lit. c) al Codului de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de ÎCS „Red Union Fenosa” SA. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui ÎCS „Red Union Fenosa” SA împotriva SA „Direcţia de construcţii şi reparaţii rutiere” privind încasarea datoriei şi penalităţii şi remite cauza la rejudecare în Curtea de Apel Chişinău într-un alt complet. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi Iuliana Oprea 5