2rac-251/13 — Încasarea datoriei şi a penalităţii

prima instanţă – L. Andriaş dosarul nr. 2rac-251/13 instanţa de apel – D. Manole, B. Bîrca, N. Traciuc ÎNCHEIERE 02 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Şumcov Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Portco Elena, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu Capital Străin „ RED Union Fenosa” Societate pe Acţiuni împotriva Întreprinderii Individuale „Portco Elena” cu privire la încasarea datoriei şi a penalităţii, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către Portco Elena şi menţinută hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 31 mai 2011, prin care acţiunea a fost admisă parţial, constată: La 12 februarie 2010, ÎCS „RED Union Fenosa” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii Individuale „Portco Elena” cu privire la încasarea datoriei şi a penalităţii.

În motivarea acţiunii a indicat că în baza contractului din 27 martie 2006 pîrîtului i se furnizează energie electrică. Susţine că, la data de 24 iunie 2008, ca urmare a controlului efectuat de către reprezentanţii ÎCS „RED Union Fenosa” SA cu privire la corectitudinea utilizării energiei electrice, la locul de consum NLC 7018751 de pe adresa: mun. Chişinău, bd. Moscovei 26 MD 2045, aparţinînd cu drept de proprietate/folosinţă, consumatorului ÎI „Portco Elena”, a fost depistat fraudulos de energie electrică manifestată prin conectarea neautorizată la reţea.

Menţionează că, frauda depistată din partea consumatorului, a fost consemnată în proces-verbal nr. 002172 din 24 iunie 2008. Conducîndu-se de prevederile pct. 2.4, pct. 2.49, 8.14 şi 8.16 a Regulamentului cu privire la furnizarea şi utilizarea energiei electrice nr. 1194 din 22 noiembrie 2005, indică că, furnizorul a recalculat energia electrică consumată fraudulos de către pîrît pentru perioada 10 iulie 2007- 24 iunie 2008, reieşind din numărul şi puterea receptorilor electrici depistaţi în momentul efectuării controlului în gospodăria consumatorului. Astfel, de către furnizor pe numele pîrîtului a fost emisă factură lunară de plată a energiei electrice consumată fraudulos în mărime totală de 29894,701ei, care urmau a fi achitate de către pîrît în termenul indicat în factură.

La fel pîrîtului, în conformitate cu pct. 3.10 din Contractul de furnizare a energiei electrice nr. 40204001044 din 27 martie 2006, i-a mai fost calculată o penalitate pentru întîrzierea achitării în mărime de 5381,05 lei. Or, în conformitate cu prevederile art.35 alin.4 lit. b) al Legii RM cu privire la energia electrică şi a art. 5.2. lit. c), . 8.1.din Regulament, plata energiei electrice se efectuează în baza facturii emise lunar de către furnizor, Consumatorul fiind obligat să achite integral plata pentru energia electrică consumată în termenul indicat în factură, în corespundere cu indicaţiile contorului, şi conform tarifelor la energia electrică în vigoare.

De asemenea indică că, actele juridice în baza cărora s-a format datoria şi anume, procesul verbal de constatare a consumului fraudulos şi/sau factura spre plată, în cazul în care nu era de acord cu ele, urmau să fie contestate în conformitate cu prevederile Legii Contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 în termenul legal de 30 de zile, însă pîrîtul nu le-a contestat pînă în prezent, ceea ce denotă că ultimul nu şi-a exprimat legal dezacordul său cu actele juridice menţionate în termenul obligatoriu de prescripţie, fiind astfel implicit de acord cu ele, acestea fiind obligatorii pentru debitor. Ca urmare, în privinţa actelor juridice menţionate mai sus, prezumţia de legalitate şi respectiv obligativitate a acestora a devenit absolută, din cauza necontestării lor de către debitor în conformitate cu procedura legală a Legii contenciosului administrativ.

Fiind în prezenţa celor menţionate, precum şi reieşind din faptul că la data de 15 septembrie 2009, nr. 1185 debitorului i-a fost expediat un preaviz prin care a fost informat despre datoria în cauză şi termenul de achitare, totodată menţionînd că în caz de neachitare ÎCS „RED Union Fenosa” SA va înainta o acţiune în judecată vizînd încasarea forţată a sumei debitoare, afirmă că de la pîrît nu a fost primit nici un răspuns, fapt pentru care, solicită în continuare obligarea pîrîtului la achitarea integrală a datoriei faţă de furnizor. Astfel, solicită, încasarea din contul ÎI „Portco Elena” în beneficiul ÎCS „RED Union Fenosa” SA datoria pentru energia electrică, în sumă de 29275,75 lei, penalitatea în sumă de 5381,05 lei, cît şi cheltuielile de judecată în mărime de 1058,27 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 31 mai 2011, acţiunea a fost admisă parţial şi încasat din contul ÎI „Portco Elena” în beneficiul ÎCS „RED Union Fenosa” SA datoria în mărime de 29894,70 lei şi 896,84 lei taxa de stat, în rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2012, a fost respins apelul declarat de Portco Elena şi menţinută hotărîrea primei instanţe. În susţinerea soluţiei date instanţele ierarhic inferioare, cu referire la prevederile art. 512 alin. (1) Cod Civil, au constatat că furnizorul întemeiat a calculat şi impus spre plată factura pentru consum fraudulos de energie electrică în sumă de 29 894,70 lei, care pînă în prezent nu a fost achitată, însă nici nu a fost contestată în instanţă în modul stabilit de lege, după cum nu a contestat nici procesul-verbal de consum fraudulos a energiei electrice.

La fel instanţele de judecată au stabilit că, conform Raportului de expertiză din 27 iulie 2008 s-a constatat că sigiliile cercetate sunt deteriorate, iar construcţia contorului electric a fost supusă modificării. La 18 martie 2013, Portco Elena a declarat recurs împotriva decizie instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, considerându-le neîntemeiate. Menţionează că instanţele judecătoreşti la examinarea cauzei nu au ţinut cont de faptul că procesul-verbal de consum fraudulos a energiei electrice a fost întocmit în absenţa sa, şi anume în absenţa consumatorului, că despre faptul întocmirii a procesului-verbal a aflat după o perioadă îndelungată de timp, şi anume la data cînd a primit factura de achitare pentru consum de energie electrică.

Susţine că cu dînsa nimeni din funcţionarii ÎCS „RED Union Fenosa” SA nu au discutat, nu au invitat-o pentru a da careva explicaţie, sau să-i prezinte spre cunoştinţă procesul-verbal întocmit pe numele său, mai mult că, controlul pentru consum menţionat a fost ridicat de către funcţionarii ÎCS „RED Union Fenosa” SA în absenţa sa, or, despre data, ora şi locul efectuării expertizei contorului nu a fost înştiinţată şi nu a participat la procedura de expertiză. Consideră că, actul de consum fraudulos putea fi organizat de către funcţionarii de la întreprinderea „RED Union Fenosa” SA după o înţelegere prealabilă cu persoane cu care s-a aflat în conflict, cu scopul de a întocmi un act fals, deoarece pînă la schimbarea contorului careva cazuri de consum fraudulos în teritoriu unde se afla obiectul de consum nu s-a depistat, plata pentru consum de energie electric o achita permanent şi achita dublă plată pentru consum de energie electrică.

Afirmă că, contorul electric a fost instalat în echipament electric, în afara încăperi, la o distanţă de 50 metri de la obiectul de consum, la un loc accesibil pentru funcţionarii ÎCS „RED Union Fenosa” SA, iar la data schimbului contorului electric şi depistarea consumului fraudulos contorul se afla în interiorul echipamentului sub sigiliu, care nu a fost manipulat, pe cînd manipulate au fost sigiliile de pe contor care se aflau în interiorul echipamentului. Mai invocă că atît echipamentul electric, cît şi contorul pentru consumul energiei electrice se aflau sub sigiliu, fiind sigilate de persoane responsabile a ÎCS „RED Union Fenosa” SA. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Portco Elena nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Elena Portco asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Elena Portco ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul Elenei Portco se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Şumcov Tamara Chişca-Doneva