2rac-265/14 — Încasarea sumei

prima instanţă: L.Andriaş nr.2rac-265/14 instanţa de apel: B.Bîrca, M.Moraru, M.Ciugureanu ÎNCHEIERE 21 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Iurie Bejenaru, Oleg Sternioală examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Hrizos”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Hrizos” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Codru ST” cu privire la obligarea transmiterii bucăţilor de ţiglă românească şi încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Hrizos” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 22 aprilie 2013 c o n s t a t ă La 26 octombrie 2012 SRL „Hrizos” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Codru ST” cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, în luna octombrie 1996 a încheiat cu SRL „Codru ST” un contract de schimb, conform căruia în schimbul unui automobil nou de marca „Zil”, SRL Hrizos” a primit diferite materiale de construcţie, inclusiv şi ţiglă nouă produsă în România. La 31 octombrie 1996 în baza scrisorii de transport nr.93766, SRL „Hrizos” a primit de la SRL „Codru ST” 7140 bucăţi de ţiglă metalică la preţul de 2,5 lei bucata, în sumă totală de 17850 lei, iar la 13 decembrie 1996, conform scrisorii de transport nr.62674 SRL „Hrizos” a mai primit 850 bucăţi ţiglă, în total - 7990 bucăţi în sumă de 19975 lei.

Menţionează că ţigla primită a fost folosită la acoperirea caselor fondatorilor SRL „Hrizos” , Ion Mandîş şi Iosif Mandîş, conform contractelor încheiate între ei la 04 octombrie 1996. Mai susţine reclamantul că ţigla metalică primită în schimb de la SRL „Codru ST” s-a dovedit a fi de calitate proastă, fapt confirmat prin Raportul de expertiză nr.823 din 08 aprilie 2008, prin care se atestă că ţigla nu corespunde normelor tehnologice, ceea ce a dus la sfarîmarea ei în timpul exploatării. Consideră reclamantul că fost dus în eroare de către pîrît referitor la calitatea ţiglei, acesta neinformîndu-l despre calitatea bunului.

Afirmă că prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 17 martie 2011 a fost admisă acţiunea depusă de Ion Mandîş şi Iosif Mandîş către SRL „Hrizos”, fiind obligată societatea să înlocuiască ţigla necalitativă, cu care au fost acoperite casele situate în or.Ialoveni, str.31 August 10 şi 17 cu ţiglă nouă în cantitate de 7990 cu costul de 111 150 lei, fiind dispusă şi încasarea cheltuielilor de transport, demolare şi montare a ţiglei în sumă de 59001,89 lei, cheltuielilor pentru efectuarea expertizei în mărime de 1800 lei şi taxa de stat în sumă de 1950 lei.

Pe parcursul examinării pricinii reclamantul a înaintat o cerere de concretizare a cerinţelor, prin care a solicitat obligarea SRL „Codru ST” să transmită în ordine de regres 7990 bucăţi de ţiglă românească, pentru care ultima a fost nevoită să achite costul de 111 150 lei, încasarea în folosul SRL „Hrizos” a sumei de 63 714,89 lei formată din - 59001, 89 lei cheltuieli de transport, demontare şi montare a ţiglei; 1800 lei –cheltuieli pentru efectuarea expertizei şi 1950 lei taxa de stat. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 22 aprilie 2013 a fost respinsă acţiunea.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către SRL „Hrizos” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 22 aprilie 2013. La 20 ianuarie 2014 SRL „Hrizos” a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a indicat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată fiind emisă în contradicţie cu materialele pricinii şi cu încălcarea esenţială şi aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural.

Menţionează că ţigla produsă în România şi primită de către SRL „Hrizos” a fost folosită la acoperirea caselor fondatorilor firmei Ion Mandîş şi Iosif Mandîş, conform contractelor încheiate între părţi la 04 octombrie 1996, însă pe parcurs s-a dovedit că ţigla dată era de calitate proastă, deoarece absorbea apa care în timp de iarnă îngheţa şi sfărîma ţigla. Calitatea proastă a ţiglei respective se demonstrează prin raportul de expertiză nr.823 din 08 aprilie 2008, care reflectă că ţigla este de calitate inferioară, deoarece la momentul producerii ei insuficient a fost supusă coacerii şi ca rezultat are duritatea nesatisfăcătoare, care nu corespunde normelor tehnologice în vigoare ca produs finit, fapt ce are legătură cauzală cu sfărîmarea ei în timpul exploatării.

Studiind temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Hrizos” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către SRL „Hrizos” în esenţa lor sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Hrizos” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Hrizos” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Iurie Bejenaru Oleg Sternioală