2ra-804/14 — Recuperarea prejudiciului material şi moral

Judecătoria Grigoriopol Dosarul nr. 2ra-804/14 Judecător: N.Costin Curtea de Apel Chişinău Judecători: N.Budăi, A.Nogai, I.Muruianu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 21 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Ghenadie Nicolaev, Ion Druţă, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea judecînd recursurile declarate de Ministerul Finanţelor al RM şi Stepuleac Anatolii, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Stepuleac Anatolii împotriva Ministerului Finanţelor al RM, Procuraturii Generale a RM şi Ministerului Afacerilor Interne al RM privind repararea prejudiciului material şi moral cauzat, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 octombrie 2013, CONSTATĂ : La 12.02.2012, Stepuleac Anatolii s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al RM, Ministerului Afacerilor Interne al RM şi Procuraturii Generale a RM cu privire la recuperarea prejudiciului material şi moral cauzat.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat următoarele argumente de fapt. La 01.01.2001, în str. Bucureşti, intersecţie cu str. V.Alecsandri, mun. Chişinău, a avut loc un accident rutier soldat cu decesul unei persoane. Reieşind din faptul că unul din automobilele implicate în accident şi anume automobilul „Mercedes 200E”, n/î. C GE 606, era la acel moment înregistrat pe numele reclamantului, organul de urmărire penală a suspectat implicarea lui A. Stepuleac în comiterea acestui accident. Pe parcursul desfăşurării acţiunilor de urmărire penală, a fost stabilit că automobilul în cauză fusese vîndut de reclamant unor persoane de origine romă cu cîteva săptămîni inainte de producerea accidentului, iar faptul că A. Stepuleac nu a fost şi nu putea fi la volanul automobilului „Mercedes” în ziua accidentului, a fost incontestabil demonstrat prin declaraţiile martorilor şi alte probe.

Astfel, la 13.11.2001, s-a dispus încetarea procesului penal. Căutarea şi identificarea şoferului vinovat nu a mai fost posibilă, deoarece, după cum s-a stabilit pe parcurs, acesta era de origine romă, era venit din regiunea Odessa, unde a şi plecat după săvîrşirea accidentului. Ulterior, la 08.09.2003, procurorul L. Daguţa, cu încălcarea prevederilor art. 287 CPP RM, adoptat la 14.03.2003 şi pus în aplicare la 12.06.2003, a emis o 1 ordonanţă de abrogare a ordonanţei de clasare a procesului penal adoptată în privinţa reclamantului la 13.11.2001. Totodată, reclamantul a mai indicat că, la 23.05.2007, prin sentinţa Judecătoriei Centru, mun. Chişinău, Stepuleac Anatolii a fost achitat de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 264 alin. (5) CP, (în redacţia anului 1961 CP, art. 177 alin. (3)) din motiv că infracţiunea incriminată nu a fost comisă de el.

La fel, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01.07.2008, s-a constatat totodată şi imposibilitatea desfăşurării procesului penal într-un cadru legal, atît timp cît la originea pornirii lui, (se are în vedere momentul reluării), stă un act procesual adoptat cu încălcarea legii, prin urmare nul, şi anume ordonanţa de abrogare a ordonanţei de încetare a urmăririi penale din 08.09.2003, semnată de procurorul L. Daguţa. În rest, sentinţa de achitare a fost menţinută. Decizia Curţii de Apel Chişinău a fost menţinută fară modificări prin decizia Colegiului Penal al Curţii Supreme de Justiţie RM. Astfel, ilegalitatea actului adoptat de procurorul L. Daguţa la 08.09.2003, a fost constatată şi de instanţele judecătoreşti, iar dînsul ca urmare a reluării ilegale a unui dosar clasat, a fost supus unei proceduri de examinare, timp de cinci ani, a unei cauze penale ilegal reluate în privinţa sa, în absenţa temeiurilor de fapt şi de drept.

Reclamantul a mai menţionat şi faptul că, la 05.07.2002, un alt dosar a fost pornit în privinţa acestuia, pe indicii infracţiunii prevăzute de art. 218 alin. (1) CP (red.1961), iar la 10.02.2003, procesul penal a fost clasat din motivul lipsei elementelor constitutive ale infracţiunii de huliganism în acţiunile bănuitului Stepuleac Anatolii. Însă, la 26.01.2006, (peste trei ani de la clasarea cazului), cunoscînd perfect, în virtutea funcţiei ce o deţinea, prevederile Codului de procedură penală, dispoziţiile Plenul Curţii Supreme de Justiţie RM şi prevederile actelor internaţionale, prim-adjunctul Procurorului General, V. Gurbulea, anulează ordonanţa de clasare a dosarului susindicat şi dispune reluarea urmăririi penale.

La 21.02.2006, conform indicaţiilor prim-adjunctului Procurorului General, procurorul secţiei conducere a urmăririi penale în organele centrale ale MAI şi SV, Igor Eşanu, a dispus punerea reclamantului sub învinuire, incriminîndu-i infracţiunea prevăzută de art. 287 alin. (1) CP. Prin sentinţa Judecătoriei Ialoveni din 02.08.2006, procesul penal a fost încetat, iar prin decizia Colegiului Penal al Curţii de Apel Chişinău din 25.10.2006, sentinţa Judecătoriei Ialoveni a fost casată şi pronunţată o nouă hotărîre prin care Stepuleac A. a fost achitat din motivul că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 287 CP. La 14.02.2007, Colegiul Penal al Curţii Supreme de Justiţie RM a respins ca vădit neîntemeiat recursul procurorului pe acest caz şi a menţinut decizia Curţii de Apel Chişinău.

În decizia motivată a Colegiului Penal al Curţii Supreme de Justiţie RM, încălcarea de lege admisă de către prim-adjunctul Procurorului General a prevederilor art. 287 alin. (4) CPP, este menţionată ca unul din motivele de bază. Astfel, prin acţiunile sale intenţionate, manifestate prin neglijenţă în serviciu, prim- adjunctul Procurorului General, V. Gurbulea, a cauzat daune în proporţii mari drepturilor ocrotite de lege ale persoanei (şi anume dreptul de a nu fi urmărit penal pentru o faptă ce nu a comis-o şi dreptul de a nu fi supus urmăririi penale repetat, pe acelaşi fapt şi în baza la aceleaşi circumstanţe care au servit anterior temei pentru clasarea cazului). Ignorarea prevederilor legii de către prim-adjunctul 2 Procurorului General, a creat necesitatea ducerii unui proces penal de durată, în urma căruia achitarea reclamantului a devenit o constatare în plus a ilegalităţilor comise de procuror, dar nu o reparare în sine a drepturilor lezate.

Reclamantul a mai indicat că, la 07.02.2006, a fost agresat de colaboratorii DGUP MAI, în cadrul unei percheziţii ilegale pe care cei din urmă o petreceau în casa fratelui său. În aceeaşi zi, în Spitalul Clinic Asistentă Medicala Urgentă, în secţia chirurgie a primit ajutorul necesar, apoi a fost internat. La aceeaşi dată, aproximativ la orele 17.00, colaboratorii MAI au intrat în secţia de microchirurgie a SCAMU unde a fost internat reclamantul şi au încercat să aplice forţa fizică, pentru a-i urma la Departamentul General Combatere Crima Organizata. Medicul spitalului SCAMU a interzis ieşirea reclamantului din spital, motivînd cu riscul agravării stării sănătăţii. Atunci colaboratorii de poliţie, printre care era şi un ofiţer de urmărire penală, Vitalie Rufanda, au întocmit un proces- verbal de reţinere în privinţa reclamantului şi au părăsit spitalul, reclamantul aflîndu-se în secţia chirurgie SCAMU sub pază.

În aşa mod a fost informat, că în privinţa reclamantului a fost pornită încă o cauză penală, pe semnele infracţiunii de şantaj. Pornirea urmăririi penale a fost dispusă după abrogarea de către Procuratura Generală a ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale pe faptul adresării cet. Mînzul Constantin, privind pretinse acţiuni violente din partea reclamantului, în scopul de a-l determina să vîndă o cotă-parte din firma „BIS ELENA” SRL, unde soţia sa era acţionară. Denunţul a fost ulterior constatat ca fiind calomnios, făcut în scopul de a evita un control de audit al activităţii financiare a firmei, iniţiat de către reclamant în calitate de jurist şi reprezentant prin procură a unuia din proprietarii firmei, cet.

Grosu E., care începuse să-l suspecteze pe C. Mînzul de activitate frauduloasă în cadrul firmei. La descoperirea acestor circumstanţe, în începerea urmăririi penale împotriva reclamantului a fost refuzat. Ulterior, C. Mînzul ordonanţa de refuz nu a contestat-o. Acest caz a fost folosit însă la înfăptuirea scopurilor de persecutare ilegală a reclamantului şi a familiei acestuia, executate de Procuratură şi MAI la îndemîna unor interese de comandă. La 09.02.2006, reclamantul a fost luat forţat din spital şi transportat la DGCCO, unde a fost privat de libertate. Următorul dosar penal a fost pornit la 31.01.2009, pe semnele infracţiunii prevăzute de art. 189 alin. (2) CP, după ce, prin ordonanţa procurorului secţiei Procuraturii Generale, G. Dîntu, a fost anulată ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale pe cazul dat, adoptată încă în vara anului 2005. La 10.02.2006, aproximativ la orele 17.00, Stepuleac Anatolie a fost adus în Judecătoria Buiucani, mun.

Chişinău, unde a fost arestat pe un termen de 10 zile, procurorul ascunzînd instanţei faptul că în privinţa reclamantului există deja o măsură preventivă. Măsura preventivă menţionată, nu a fost încălcată de reclamant şi era în vigoare pînă la 28.02.2006, apărătorul care l-a asistat nu cunoştea acest lucru, iar reclamantul, avînd în vedere circumstanţele expuse, nu avea condiţia fizică şi psihică necesară pentru a-şi pregăti apărarea. În încheierea cu privire la admiterea demersului procurorului, judecătorul de instrucţie a indicat că urmează să fie neapărat transferat în izolatorul nr. 13 Chişinău unde va putea beneficia cel puţin de asistenţa medicală minimală după intervenţia chirurgicală suferită.

Această încheiere îndeplinită nu a fost, reclamantul fiind în continuare deţinut în izolatorul DGCCO. 3 La 17.02.06, procurorul secţiei conducere urmărire penală în organele centrale ale MAI, a Procuraturii Generale, Silvian Mahu, a adus la cunoştinţă ordonanţa de punere sub învinuire reclamantului în baza art. 195 alin. (2) CP, şi a fost acuzat de şantaj în privinţa unui cetăţean pe nume Mînzul Constantin, pe care s-a avut presupunerea că l-a obligat să vîndă acţiunile sale deţinute într-o firmă, ulterior reclamantul a solicitat să fie audiat, să îşi expună poziţia referitor la o acuzaţie adusă şi a solicitat un termen pentru a pregăti poziţia de apărare împreună cu avocatul, care pe toată perioada detenţiei reclamantului, niciodată nu a fost lăsat să aibă întrevedere confidenţială cu acesta.

Procurorul a indicat că nu are la el materialele dosarului meu, iar tot de ce este nevoie la moment e semnătura sa, precum că a făcut cunoştinţă cu ordonanţa de punere sub învinuire. Din motive temeinice şi anume faptul că la ora 10.00 urmează să fie prezenţi în şedinţa de judecată la Judecătoria Buiucani pentru examinarea demersului privind prelungirea duratei ţinerii sub arest, i-a fost refuzată solicitarea reclamantului privind un termen pentru întrevederea cu apărătorul său legal. Tot procurorul a adus la cunoştinţă reclamantului că refuzul de a semna ordonanţa de învinuire nu va schimba nimic şi că detenţia acestuia oricum va fi prelungită. Iar urmare la ameninţările procurorului, reclamantul a refuzat să părăsească izolatorul.

Pentru aceasta, reclamantul a fost scos din celula izolatorului şi dus la etajul 3 în clădirea DGCCO, unde într-o cameră după un geam întunecat, după cum a înţeles reclamantul, în privinţa acestuia a fost petrecuta o procedură de recunoaştere, în lipsa apărătorului, pe un alt dosar decît cel pe care era deţinut. La întoarcere, cei care î-l însoţeau, i-au comunicat că îl vor duce pentru cîteva minute la o întrevedere cu fratele Gheorghe Stepuleac, care de la mijlocul lunii decembrie era deţinut în acelaşi izolator, şi că va fi nevoit să îl convingă pe Gheorghe Stepuleac să renunţe la lupta pentru agenţia Tantal care, odată ce a hotărît ministrul Gh. Papuc să-i fie luată, oricum luată va fi, iar faptul că se opune, va rezulta doar prin şi mai multe dosare în privinţa lui, a reclamantului şi a fraţilor Ion şi Sergiu Stepuleac.

La fel, au menţionat acei însoţitori, că reclamantul trebuie să înţeleagă şi să îi explice şi fratelui, că nu are nuci un rost să îşi apere drepturile atît de insistent, deoarece distrugerea lui Gheorghe Stepuleac, iar împreună cu acesta, a fraţilor şi a tuturor celor care ar putea să-l ajute, este sancţionată la un nivel foarte înalt, şi nu numai pentru motive legate de agenţia Tantal. Reclamantul Anatolie Stepuleac la fel a menţionat că, la 17.02.2006, în lipsa sa şi a apărătorului său, Judecătoria Buiucani a prelungit termenul ţinerii sub arest în privinţa acestuia pentru încă 25 de zile. Peste o lună şi anume la 07.03.2006, măsura preventivă arestul a fost revocată, însă eliberarea reclamantului nu s-a produs de fapt, deoarece la ieşirea din sala de judecată, a fost din nou reţinut, cu încălcarea prevederilor art. 166 CPP, pe un dosar penal intentat conform art. 361 alin. (1) CP.

Reclamantul menţionează, că dosarul privind presupusul uz de fals, la fel ca şi cel cu pretinsa eschivare de la plata taxelor vamale, pornit în decembrie 2005, la fel ca şi cel cu contrabanda, au fost pornite în baza aceluiaşi fapt - pretinsa trecere ilegală, în septembrie 2004, peste frontiera vamală a R.Moldova cu autoturismul „Mercedes - Benz S 500”, pe care ulterior l-a înregistrat în R. Moldova, cu eschivarea de la plata vamală în sumă de 120 000 lei, cu falsificarea semnăturii posesorului din factura de vînzare a autoturismului menţionat. 4 Reclamantul mai menţionează că, la 09.03.2006, cauzele penale pornite în baza art. 248 alin. (5), 249 alin. (3) şi 361 alin. (2) CP, au fost conexate şi ulterior expediate în instanţa de judecată împreună cu dosarul penal pornit pe faptul accidentului rutier, unde au fost judecate într-o procedură comună şi s-au soldat cu sentinţă de achitare, care a devenit irevocabilă la 09.12.2008.

Totodată, a menţionat că, în vara anului 2006, pentru expediere în instanţă a fost pregătit şi dosarul penal ce viza învinuirea sa de comiterea şantajului faţă de cet. Constantin Mînzul. La momentul terminării urmăririi penale, de către procurorul S. Mahu a fost recalificată învinuirea adusă din art. 195 alin. (2), în art. 247 alin. (2) CP, încercînd să încadreze acţiunile reclamantului în baza infracţiunii de constrîngere la încheierea tranzacţiei, în lipsa semnelor de şantaj, învinuirea nouă considerînd-o absurdă ca şi precedenta, nici una din acţiunile incriminate reclamantului în realitate nu s-au produs, deoarece C. Mînzul nu a avut nici o atribuţie faţă de bunul spre înstrăinarea căruia reclamantul l-ar fi determinat conform învinuirii, nefiind nici proprietar al bunului, nici cel puţin împuternicit legal să dispună de el.

Solicită reclamantul încasarea de la pîrîţi a prejudiciul material cauzat în sumă de 65 179 euro şi prejudiciul moral în sumă de 500 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol din 03 mai 2013, cererea de chemare în judecată a fost admisă parţial, fiind dipusă încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Anatolii Stepuleac prejudiciul material în mărime 13 035,80 euro, echivalentul în lei moldoveneşti şi prejudiciul moral în sumă de 162 240 lei.

În susţinerea soluţiei, instanţa de fond a invocat prevederile art. 3, 6-10 al Legii 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, menţionînd că reclamantului i-a fost cauzat un stres enorm ca urmare a intentării în privinţa sa a cauzelor penale şi a desfăşurării acţiunilor de urmărire penală, totodată concluzionînd că prejudiciul moral suportat de reclamant în urma atragerii la răspundere penală a fost foarte semnificativ. Totodată, instanţa a considerat necesar să încaseze prejudiciul moral pentru 48 luni, aşa cum a solicitat reclamantul, în mărime de un slariu mediu lunar pe economie.

Referitor la prejudiciul material, instanţa de fond a statuat că reclamantul deţinea doar 20 % din societatea SRL „Flexograf” şi respectiv urmează să pretindă doar la 20 % din venitul ratat al acestei societăţi. Nefiind de acord cu hotărîrea în cauză, la 15.05.2013, Ministerul Afacerilor Interne al RM a declarat apel, solicitînd admiterea apelului, casarea integrală a hotărîrii Judecătoriei Grigoriopol din 03 mai 2013 şi pronunţarea unei noi hotărîri de respingerie a acţiunii. În motivarea apelului, apelantul a invocat interpretarea eronată a legii, iar circumstanţele constatate de instanţă nu au fost dovedite cu probe veridice şi suficiente.

În speţă, a susţinut că admiterea capătului de cerere privind prejudiciul material, este rezultatul interpretării eronate art. 7 şi 8 din Legea nr. 1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, deoarece intimatul, înaintînd acţiunea din numele şi în numele propriu ca fiind 5 persoană fizică, a solicitat să-i fie reparat prejudiciul pe care de fapt l-a suportat din motive necunoscute SC „Flexograf” SRL din România. Totodată, apelantul consideră că instanţa de fond a pus la baza admiterii pretinsului prejudiciu material o probă care urmează să fie apreciată critic, şi anume expertiza contabilă a unui expert din România.

Mai mult ca atît, din expertiza dată nu se vede cu exactitate legătura cauzală între faptul absenţei intimatului şi prejudiciul suportat de societatea comercială. Consideră apelantul că aprecierea prejudiciului moral nu trebuie să se rezume la determinarea instantanee a „preţului” suferinţei fizice şi psihice care sunt inestimabile, ci înseamnă aprecierea multilaterală a tuturor consecinţelor negative ale prejudiciului şi a implicaţiei acestuia pe toate planurile vieţii sociale ale persoanei vătămate. Trebuie să se aprecieze ce a pierdut persoana vătămată pe plan fizic, psihic, social, profesional şi familial din ceea ce ar însemna o viaţă normală, liniştită şi fericită pentru aceasta în momentul respectiv, dar şi în viitor în societatea respectiva.

La 29.05.2013 a depus şi Ministerul Finanţelor al RM apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Grigoriopol din 03 mai 2013, prin care a solicitat admiterea prezentei cereri, casarea hotărîrii instanţei de fond, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care pretenţiile reclamantului Stepuleac Anatolii să fie respinse integral. Invocă că soluţia instanţei de fond nu a prezentat argumente plauzibile şi explicite în privinţa întinderii prejudiciului moral acordat reclamantului cu titlu de despăgubire şi nici nu a aplicat criteriile impuse de lege cu această ocazie. Se mai invocă în apel că suma acordată de instanţă cu titlu de prejudiciu moral este neîntemeiată şi pasibilă de a fi redusă pînă la limita admisibilă conform practicii judiciare unanim formate.

Cu referire la prejudiciul material dispus spre încasare, apelantul indică că pretinsul prejudiciu cauzat societăţii ca efect al imposibilităţii reclamantului de a participa la gestionarea societăţii, în conformitate cu principiile de drept comercial recunoscute aplicabile de toate sistemele de drept, conducerea şi decizia în oricare societate comercială s-a realizat şi se realizează întotdeauna pe baza principiului majorităţii, astfel încît omisiunea de a reprezenta interesele a 20 % din capitalul statutar al acesteia nu afectează nicidecum capacitatea de adoptarea a unor decizii viabile care să nu afecteze venitul şi profitul acesteia. La 30.05.2013 declară apel împotriva hotărîrii instanţei de fond şi Procuratura Generală a RM, solicitînd admiterea apelului, casarea parţială a hotărîrii Judecătoriei Grigoriopol din 03 mai 2013 cu emiterea unei noi decizii prin care prejudiciul material să fie respins integral.

Invocă că instanţa de fond nici nu a indicat în hotărîre toate argumentele procuraturii în privinţa prejudiciului material pentru a le combate, mai mult ca atât nici nu s-a expus pe termenul de prescripţie invocat de către pîrîţi, fapt ce contravine în mod grav prevederilor art. 241 Cod de procedură civilă. De asemenea, apelantul indică că nu este de acord cu modalitatea de calcul a prejudiciului moral acordat reclamantului, deoarece Legea nr.1545 nu prevede un astfel de calcul. Instanţa de judecată a acordat un prejudiciu moral ce în realitate constituie un prejudiciu material deghizat, deoarece a înmulţit 48 luni de detenţie la salariul mediu pe economie în sumă de 3380 lei, în total reieşind suma de 162.240 lei.

Instanţa de judecată nu a combătut argumentele Procuraturii Generale referitor la prejudiciu material. Astfel, apelantul a solicitat respingerea acestuia ca fiind 6 neîntemeiat, deoarece suma prejudiciului material este bazată în baza unei expertize efectuate de către expertul contabil Ciofu Magda, expert licenţiat în România. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 octombrie 2013, apelurile declarate de Ministerul Finanţelor al RM şi Ministerul Afacerilor Interne al RM au fost admise parţial, iar apelul înaintat de Procuratura Generală a RM a fost admis integral. A fost casată hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol din 03 mai 2013 în partea încasării prejudiciului material şi în această parte s-a emis o hotărîre nouă de respingere a acţiunii.

În rest, hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol din 03 mai 2013 a fost menţinută. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că circumstanţele pricinii întrunesc condiţiile legale pentru antrenarea răspunderii statului în vederea reparării prejudiciului cauzat reclamantului prin acţiunile ilicite ale organelor de drept. Totodată, instanţa de apel a statuat prin prisma art. 10 şi 11 al Legii nr. 1545 din 25.02.1998, că instanţa de fond corect a aplicat normele de drept material şi jurisprudenţa CEDO la încasarea prejudiciului moral. Referitor la prejudiciul material, instanţa de apel a conchis că a fost încasat contrar prevederilor art. 7, 8 şi 9 din Legea nr. 1545 din 25.02.1998, deoarece nu a fost demonstrat că administrarea SRL „Flexograf” din România constituie sursa principală de existenţă a reclamantului.

La fel, a statuat şi asupra ilegalităţii prezentării şi admiterii ca probă a expertizei efectuate de un expert licenţiat din România, deoarece a fost încălcată procedura stabilită la art. 466 alin. (1) CPC. Mai mult ca atît, instanţa de apel a concluzionat şi asupra lipsei bazei probante în confirmarea legăturii cauzale dintre inacţiunile administratorului Stepuleac Anatolii şi venitul ratat al SC „Flexograf” SRL, cît şi în confirmarea prejudiciului material cauzat nemijlocit acestuia ca persoană fizică, fondator şi administrator al societăţii vizate.

Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 03.01.2014, Ministerul Finanţelor al RM a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17.10.2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Grigoriopol din 03.05.2013 în partea prejudiciului moral şi pronunţarea unei noi hotărîri în această parte prin care să fie diminuată suma despăgubirilor băneşti pentru prejudicial moral pînă la 50 000 lei. În argumentarea recursului recurentul a invocat că, soluţia instanţelor referitoare la prejudiciul moral, nu a fost argumentată şi nici justificată, deoarece nu au fost administrate probe prin care se poate înţelege că acest prejudiciu trebuie evaluat la 162 240 lei, iar prin dovezile acceptate de instanţe, nu s-a confirmat că a existat un prejudiciu moral de o asemenea întindere.

La 13.02.2014, avocatul Ana Ursachi în interesele lui Stepuleac Anatolii, a depus referinţă pe marginea recursului declarat de Ministerul Finanţelor al RM, în care a invocat tardivitatea acestuia şi netemeinicia lui, solicitînd în acest sens declararea recursului ca inadmisibilă. La 12.03.2014, împotriva deciziei instanţei de apel a depus recurs şi Stepuleac Anatolii, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17.10.2013 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Grigoriopol din 03.05.2013. În susţinerea cererii de recurs, recurentul în cauză a reiterat argumentele de fapt ale pricinii, expuse şi în cererea de chemare în judecată. 7 Suplimentar, a susţinut că instanţa de apel nu a constatat circumstanţele importante ale pricinii şi anume cele legate de prejudiciul material, deoarece a neglijat sarcina probaţiunii şi nu a dat o apreciere faptelor descrise, trecînd peste argumentele primei instanţe, fără a le contrargumenta.

La 26.03.2014, Procuratura Generală a RM a depus referinţă pe marginea recursului declarat de Stepuleac Anatolii, prin care şi-a exprimat dezacordul cu argumentele acestuia în fond, precum şi a solicitat declararea recursului ca inadmisibilă, deoarece recurentul nu a folosit calea de atac cu apel şi respectiv nu este în drept se declare recurs. Potrivit art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. După cum rezultă din materialele cauzei, decizia instanţei de apel a fost adoptată la 17.10.2013, iar la 30.10.2013 a fost expediată participanţilor la proces pentru a face cunoştinţă (f.d. 253). Însă, în actele dosarului nu se conţin înscrisuri care să probeze data recepţionării deciziei motivate de către recurenţi.

Mai mult ca atît, contrar celor afirmate de Stepuleac Anatolii în referinţa depusă la recursul Ministerului Finanţelor, la 17.10.2013 a fost pronunţat doar dispozitivul deciziei (f.d. 238). Prin urmare, Colegiul conchide că recursurile sunt declarate în termen. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursurile înaintate de Ministerul Finanţelor al RM şi Stepuleac Anatolii au fost considerate admisibile şi transmise spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursurile declarate împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţelor depuse de intimaţi, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide netemeinicia recursurilor, pornind de la următoarele.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Decizia recurată a fost adoptată în conformitate cu normele de drept material şi procedural şi este bazată pe aprecierea corectă şi completă a tuturor probelor şi circumstanţelor cauzei, motiv pentru care de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit este considerată legală şi întemeiată. După cum rezultă din materialele cauzei, Stepuleac Anatolii s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere de încasare a prejudiciului material şi moral pentru mai mult de 8 ani de hărţuire penală, pe dosarele ilegal pornite şi gestionate de MAI şi Procuratura Generală, soldate cu sentinţă de achitare irevocabilă.

Prin hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol din 03 mai 2013, cererea de chemare în judecată a fost admisă parţial, fiind dipusă încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Anatolii Stepuleac prejudiciul material în mărime 13 035,80 euro, echivalentul în lei moldoveneşti şi prejudiciul moral în sumă de 162 240 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 octombrie 2013, apelurile declarate de Ministerul Finanţelor al RM şi Ministerul Afacerilor Interne al RM au fost admise parţial, iar apelul înaintat de Procuratura Generală a RM a fost admis integral. A fost casată hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol din 03 mai 2013 în partea 8 încasării prejudiciului material şi în această parte s-a emis o hotărîre nouă de respingere a acţiunii.

În rest, hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol din 03 mai 2013 a fost menţinută. Recurentul Stepuleac Anatolii contestă decizia instanţei de apel în partea prejudiciului material, considerînd că nu au fost luate în consideraţie circumstanţele invocate şi probate de reclamant în această parte. Colegiul consideră că în partea prejudiciului material decizia recurată a fost adoptată în conformitate cu normele de drept material şi procedural şi este bazată pe aprecierea corectă şi completă a tuturor probelor şi circumstanţelor cauzei, motiv pentru care de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit este considerată legală şi întemeiată.

În acest sens, instanţa de recurs susţine concluzia instanţei de apel cum că prejudiciul material a fost încasat contrar prevederilor art. 7, 8 şi 9 din Legea nr. 1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, care prevede încasarea prejudiciului material sub formă de venit ratat de la persoane juridice, nu şi de la persoane fizice.

Potrivit art. 7 al Legii nr. 1545 din 25.02.1998, în cazurile menţionate la art.3, persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie: a) salariul şi alte venituri provenite din muncă, ce constituie sursa ei principală de existenţă, de care a fost privată în urma acţiunilor ilicite; b) pensia sau indemnizaţia a cărei plată a fost sistată ca urmare a arestului ilegal şi ţinerii sub arest; c) averea (inclusiv depunerile băneşti şi dobînzile aferente, obligaţiile împrumuturilor de stat şi cîştigurile aferente) confiscată ori trecută în venitul statului de către instanţa judecătorească sau ridicată de organul de urmărire penală, precum şi averea sechestrată; d) amenzile percepute ca urmare a executării sentinţei judiciare şi cheltuielile de judecată suportate de persoana fizică în legătură cu acţiunile ilicite; e) sumele plătite de ea pentru asistenţa juridică; f) cheltuielile pentru tratamentul ei, tratament determinat de aplicarea faţă de aceasta a unor acţiuni ilicite (a maltratării); g) cheltuielile efectuate în legătură cu chemările în organul de urmărire penală, organul procuraturii sau în instanţa judecătorească.

Potrivit art. 8 al aceleaşi legi, cuantumul sumelor de compensare a prejudiciului, prevăzute la art.7 lit.a), se calculează pornindu-se de la cîştigul mediu lunar al persoanei fizice la momentul cauzării prejudiciului, cu aplicarea coeficientului de inflaţie. (2) Mărimea prejudiciului cauzat persoanei fizice care şi-a ispăşit pedeapsa prin muncă neremunerată în folosul comunităţii se calculează în mărime de pînă la 2 unităţi convenţionale pentru o oră de muncă prestată neîntemeiat în folosul comunităţii.

(3) Pentru cuantificarea prejudiciului reparabil, cîştigul mediu lunar se calculează după cum urmează: a) persoanelor angajate prin contract de muncă - prin aplicarea modului de calculare a salariului mediu în conformitate cu legislaţia; b) persoanelor neangajate prin contract de muncă - prin împărţirea la 12 a sumei venitului total pentru anul precedent; 9 c) persoanelor care nu au lucrat din motive întemeiate - pornindu-se de la salariul mediu pe ţară în anul respectiv. În conformitate cu art. 9 al Legii nr. 1545 din 25.02.1998, persoanei juridice i se repară prejudiciul patrimonial efectiv cauzat, precum şi beneficiul neobţinut (venitul ratat) în urma acţiunilor ilicite. Pornind de la prevederile normelor legale evocate, Colegiul cochide de instanţa de apel corect a statuat că Stepuleac Anatolii nu a demonstrat că administrarea SC „Flexograf SRL, (întreprindere ce activează şi este înregistrată în România) constituie sursa principală de existenţă a acestuia.

Mai mult ca atît, se constată că Stepuleac Anatolii a solicitat repararea prejudiciului material ca pentru persoană juridică şi nu ca persoană fizică, cerinţe pe care instanţa de apel just le-a calificat ca fiind neîntemeiate, deoarece acesta a fost condamnat în calitate de persoană fizică şi nu în calitate de persoană juridică, iar admiterea de către instanţa de fond a 20% din venitul ratat, este ilegală. În acelaşi timp, instanţa de fond nu a combătut argumentele Procuraturii Generale referitor la prejudiciul material, deoarece suma acestuia se bazează pe expertiza efectuată de către expertul contabil Ciofu Magda, expert licenţiat în România.

Astfel, expertiza prezentată şi luată ca probă de către instanţa de judecată este ilegală, deoarece conform art. 466 alin. (l) Cod de procedură civilă, actele oficiale eliberate, redactate sau legalizate, în conformitate cu legislaţia străină şi în forma stabilită, de organe competente străine în afara Republicii Moldova în privinţa cetăţenilor sau organizaţiilor ei ori persoanelor străine pot fi prezentate instanţelor judecătoreşti ale Republicii Moldova numai dacă sînt supralegalizate pe cale administrativă ierarhică şi, ulterior, de misiunile diplomatice sau de oficiile consulare ale Republicii Moldova, iar raportul de expertiză nu a fost supralegalizat.

În context, Colegiul susţine concluzia instanţei de apel cu referire la lipsa bazei probante în confirmarea legăturii cauzale dintre inacţiunile administratorului Spetuleac Anatolii şi venitul ratat al SC „Flexograf” SRL, cît şi în confirmarea prejudiciului material cauzat nemijlocit lui Stepuleac Anatolii ca persoană fizică, fondator şi administrator al SC „Flexograf SRL. În această ordine de idei, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a concluzionat despre netemeinicia pretenţiilor înaintate de Stepuleac Anatolii în partea prejudiciului material. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit atestă că motivele de casare invocate de recurentul Stepuleac Anatolii nu şi-au găsit confirmare în cadrul examinării recursului şi acesta urmează a fi respins ca nefondat.

Referitor la recursul declarat de Ministerul Finanţelor al RM, Colegiul reţine următoarele. Recurentul în cauză a contestat decizia instanţei de apel în partea prejudiciului moral, considerînd că suma dispusă încasării de către instanţe este exagerată. Ţinînd cont de circumstanţele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că, atît instanţa de fond, cît şi cea de apel, întemeiat au hotărît în bază echitabilă, acordarea reclamantului Stepuleac Anatolii 162 240 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Conform art. 1405 alin. (1) CC, prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a 10 măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii, se repară de către stat integral, indiferent de vinovăţia persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată. Conform art. 6 lit. a) al Legii nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului, cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi în modul stabilit de prezenta lege, apare în cazul devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare.

Reieşind din conţinutul normelor citate şi a circumstanţelor relatate, Colegiul consideră că, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel, au ajuns întemeiat la concluzia de admitere a acţiunii cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat, pe parcursul dezbaterilor judiciare fiind stabilit cu certitudine că pe durata urmăririi penale, reclamantului Stepuleac Anatolii i s-a cauzat un anumit stres şi frustrare. Articolul 1423 CC prevede că instanţa de judecată apreciază mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral reieşind din circumstanţele concrete ale pricinii. Articolul 11 al Legii nr. 1545 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti stipulează că, mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată în modul prevăzut de prezenta lege.

Mărimea concretă a compensaţiei se determină luîndu-se în considerare gravitatea infracţiunii de a cărei săvîrşire a fost învinuită persoana respectivă; caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate.

Deoarece răspunderea pentru prejudiciul moral are un caracter compensator, acesta urmează să se determine de către instanţa judecătorească, reieşind din circumstanţele concrete ale cauzei, ţinîndu-se cont de persoana reclamantului şi de măsura în care această compensaţie poate să-i aducă satisfacţie. Totodată, la aprecierea prejudiciului moral, se ia obligatoriu în consideraţie principiul general al echităţii şi suma nu trebuie să fie vădit disproporţionată cu sumele acordate de Curtea Europeană în speţele similare. Sarcina probării prejudiciului moral nu poate fi pusă pe seama reclamantului şi se apreciază individual pentru fiecare caz, luîndu-se în consideraţie argumentele ambelor părţi în proces şi excluzîndu-se excesiv şi vădit exagerate.

La fel, în hotărîrea CEDO din 10.11.2004 în cauza Ernestina Zullo vs Italia, Curtea a menţionat că mărimea daunei morale va fi stabilită în funcţie şi de nivelul de viaţă în statul respectiv. Ţinînd cont de circumstanţele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit consideră că instanţele echitabil au acordat reclamantului Stepuleac Anatolii 162 240 lei cu titlu de prejudiciu moral. 11 În această ordine de idei, instanţa de recurs conchide că instanţele judecătoreşti corect au aplicat legea materială la soluţionarea litigiului dedus judecării, iar prin actele cauzei a fost demonstrată prezenţa condiţiilor necesare pentru repararea prejudiciului moral. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit atestă că motivele de casare invocate de recurenţi nu şi-au găsit confirmare în cadrul examinării recursurilor şi acestea urmează a fi respinse ca nefondate.

Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se resping recursurile declarate de Ministerul Finanţelor al RM şi Stepuleac Anatolii. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 octombrie 2013, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Stepuleac Anatolii împotriva Ministerului Finanţelor al RM, Procuraturii Generale a RM şi Ministerului Afacerilor Interne al RM privind repararea prejudiciului material şi moral cauzat. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ghenadie Nicolaev Ion Druţă Valentina Clevadî Iuliana Oprea 12