2ra-801/14 — Repararea prejudiciului moral şi material cauzat în urma acţiunilor ilegale ale organului de urmărire penală şi a instanţelor de judecată.

Dosar nr. 2ra-801/14 Instanţa de fond: Judecătoria Cahul Judecător: M.Buşuleac Instanţa de apel: Curtea de Apel Cahul Judecători: G. Vavrin I. Dănilă T. Dimitriadi Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 07 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii: Dumitru Mardari şi Vera Macinskaia examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Popovici Gheorghe împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral şi material cauzat în urma acţiunilor ilegale ale organului de urmărire penală şi a instanţelor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 03 octombrie 2013, prin care apelul depus de către Ministerul Finanţelor a fost respins, hotărîrea Judecătoriei Cahul din 25 martie 2013 a fost menţinută, ACONSTATAT : La data de 18 iulie 2012 Popovici Gheorghe a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor a RM solicitând încasarea din contul bugetului de stat a sumei de 700 000 lei şi anume: cu titlu de prejudiciu moral în favoarea sa, ce constă din arestul ilegal (9 zile) - 180 000 lei; pentru imixtiuni arbitrare (nenumărate percheziţii ilegale) - 100 000 lei; durata (nerezonabilă) examinarea cauzei de câteva instanţe judecătoreşti - 100 000 lei; condiţii degradante şi inumane de detenţie în celulă neamenajată în mărime de 100 000 lei;

condiţii degradante şi inumane de detenţie cu hrană proastă 100 000 lei; încălcarea dreptului la apărare şi anunţarea rudelor 100 000 lei; pentru 1 umilire prin dezbrăcare sa până la lingerie 20 000 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată. In motivarea acţiunii depuse a indicat că, fiind conducătorul mijlocului de transport, la data de 07 aprilie 2009, în jurul orelor 20-00 se afla în sectorul Centru al mun. Chişinău în preajma Pieţii Marii Adunări Naţionale, unde aştepta pasagerii în microbuz. După ce aproape toţi pasagerii s-au urcat, la locul de staţionare a mijlocului de transport au dat buzna a reprezentanţii poliţiei rutiere, care i-au solicitat actele la control, iar în transport au intrat doi reprezentanţi ai forţelor speciale care i-au ordonat să conducă mijlocul de transport în direcţia indicată de aceştia.

Peste ceva timp au ajuns la str. Tighina nr. 6, unde au fost coborâţi din microbuz şi au fost impuşi să stea cu mâinile după cap timp de 2 ore, după care au fost supuşi dactiloscopiei şi fotografierii. Apoi reprezentanţii MAI au organizat un coridor din patru poliţişti în fiecare parte (coridorul morţii) care aplicau multiple şi puternice lovituri reţinuţilor. Prin acest „coridor al morţii” au fost impuşi să treacă. Cu toate acestea despre statutul de reţinuţi şi-au dat seama doar din acţiunile MAI, deoarece nu le- au fost aduse la cunoştinţă nici temeiurile reţinerii, nici nu a fost întocmit procesul - verbal cu privire la reţinere şi nu le-au fost explicate drepturile şi obligaţiile legale, inclusiv dreptul la apărare.

Mai indică că, au fost supuşi percheziţiei corporale şi impuşi să se dezbrace până la lengeria intimă, cu toate că această măsură procesuală ca toate celelalte a fost una absolut nejustificată şi ilicită deoarece, Codul cu privire la contravenţiile administrative în art. 246 permite controlul corporal şi reţinerea contravenţională doar cu condiţia epuizării celorlalte măsuri de influenţă pentru stabilirea identităţii persoanei şi întocmirea procesului - verbal. Dar identitatea sa era deja stabilită prin actele sale supuse controlului. Următoarea acţiune ilicită a organului de urmărire penală a fost privarea de libertate şi plasarea în celulă cu suprafaţa de 3x4m" a câte 12 persoane. Celula este lipsită complet de condiţiile esenţiale de detenţie noaptea, în condiţii inumane şi degradante.

Noaptea însă nu era una pentru somn, deoarece deja erau mai mult de 12 ore, rudele sale nu cunoşteau locul său de aflare, iar dânsul neavând posibilitatea de a le anunţa, condiţiile inumane nu permiteau somnul. De asemenea a fost brutalizat şi lovit din nou cu piciorul în regiunea posteriorului, lovitură care pe lângă durerea fizică, urmărea şi scopul de a fi umilit, înjosit şi de-ai fi lezată onoarea şi demnitatea umană. Cu toate au trecut deja mai mult de 8 ore din momentul reţinerii aşa şi nu i-a fost adus la cunoştinţă nici un act procedural cu privire la temeiurile, scopul şi acţiunile pentru care este privat de libertate. Pe data de 08 aprilie 2001 de dimineaţa până seara, spre orele 24-00, a fost interogat de diferite persoane în trei birouri, cu toate că legislaţia prevede un termen maxim de 4 ore de audiere neîntreruptă în timp de o zi.

Nu sesiza ce se întâmplă, era chinuit de durerile de cap, foamea, setea, era stresat şi speriat. Persoanele care îl interogau i-au dat să semneze careva acte, fără a i se permite să ia cunoştinţă cu conţinutul acestora. Era în continuare ameninţat cu privaţiunea de libertate şi la solicitările sale de a lua legătura cu soţia sa sau rudele, avocatul, pentru a le comunica locul aflării primea doar refuzuri. Din momentul reţinerii şi până la finalizarea audierilor (aproximativ 24 ore) nu a mâncat şi nu a băut nimic, nu i-a fost permis satisfacerea necesităţilor fiziologice. Prima felie de pâine goală şi 2 o cană de apă călduţă a primit-o abia în dimineaţa zilei de 09 aprilie 2009. Mai invocă reclamantul că, în amiaza aceleaşi zile s-a desfăşurat aşa numitul proces contravenţional, care a avut loc în unul din birourile comisariatului, la etajul 3 unde se afla judecătorul şi încă 3 persoane.

Aceasta chiar în pofida faptului că art. 115 alin.(3) din Constituţia RM interzice în mod expres înfiinţarea de instanţe judecătoreşti extraordinare, iar legislaţia procesual - penală interzice schimbarea competenţei instanţei de judecată şi limitele jurisdicţiei ei în mod arbitrar pentru anumită perioada de timp (art. 25 alin.(3) CPP). De asemenea art. 19 alin.(l) CPP prevede că orice persoană are dreptul la examinarea şi soluţionarea cauzei sale în mod echitabil, în termen rezonabil, de către o instanţă independentă, imparţială, legal constituită, care va acţiona în conformitate cu legea. Faptul că persoana care se află în faţa sa este judecător, la dedus după vestimentaţie acestuia, deoarece era îmbrăcat într-o robă neagră.

în mai puţin de 15 min., procesul deja fusese finalizat, deoarece în cadrul acestuia dânsul a fost audiat doar cu privire la datele personale, după care i s-a spus să aştepta în coridor. La scurt timp (3 min.) a fost chemat din nou în birou unde judecătorul i-a comunicat că sunt arestat pentru 10 zile. Toate acestea în condiţiile în care nu i s-a explicat nici un drept, nu a dat nici o declaraţie, nu a fost întrebat despre acuzaţiile aduse nu i s-a explicat fapta imputată. Ulterior a fost dus înapoi în celulă. Aproximativ pe la orele 22-00 în seara aceleiaşi zi, a primit copia hotărârii judecătoreşti. De mirare a fost faptul că la toţi deţinuţii din celulă le-a fost înmânată practic aceiaşi hotărâre, fiind schimbate doar datele personale.

La orele 01-00 noaptea zilei de 10 aprilie 2009 au fost deranjaţi în timpul nopţii, iarăşi percheziţiona-ţi şi escortaţi la CPR Drochia, cu ajutorul unei autospeciale GAZ-53 fiind supravegheaţi de mai mulţi poliţişti înarmaţi cu automate şi cu cîine lup. La orele 05- 30 am ajuns la destinaţie, după un drum insuportabil, în care au fost lipsiţi de apă potabilă şi posibilitatea de a-şi satisface necesităţile fiziologice. Nimeni nu le-a explicat de ce au fost transportaţi la 180 km de la Chişinău pentru a executa sancţiunea de arest contravenţional. Chiar şi atunci nu li s-a oferit posibilitatea de a informa rudele despre locul aflării şi cu atât mai mult de a apela la ajutorul unui avocat, cu toate că art. 64 alin.(2) pct. 12 CPP prevede că, persoana reţinută are dreptul să anunţe imediat, dar nu mai târziu de 6 ore, prin organul de urmărire penală rudele sau altă persoană, la propunerea sa, despre locul unde este reţinut.

Astfel, doar peste trei zile şi jumătate, adică pe 10 aprilie 2009, pe la orele 13.00 - 14.00 şeful IDP Drochia i-a permis să sune soţia ca să-i spune despre soarta sa. Condiţiile de detenţie la CPR Drochia au fost de asemenea inumane şi degradante, astfel încât acolo mâncau doar o singură dată pe zi, dormeau pe rând, pe scânduri goale, drept pernă aveau o sticlă cu apă acoperită cu sacou şi nu avea cu ce să se învelească, se trezea noaptea de frig şi încerca să se încălzească făcînd gimnastică. La plimbare primele 5 zile nu a fost scos din celulă. A fost lipsit ce posibilitatea de a face duş, bărbieri, tăia unghiile, celula nu a fost îngrijită şi aerisită niciodată, la săpun şi prosop doar visa, ducea lipsă de haine curate de schimb.

Astfel a petrecut în arest contravenţional 9 zile, dintre care o zi la CPR Chişinău şi 8 zile la CPR Drochia. În acea perioada a slăbit cu 7 kg şi i-a 3 crescut barba şi unghiile, am căpătat pediculoză, exeme, dereglări stomacale şi intestinale. Faptul că a executat 9 zile de arest din cele 10 stabilite, se datorează în special protestului procurorului sect. Buicani, mun. Chişinău din 17 aprilie 2009, care a solicitat suspendarea executării deciziei Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 09 aprilie 2009, prin care i-a fost aplicată sancţiunea de arest administrativ pe un termen de 10 zile, până la judecarea recursului de către Curtea de Apel Chişinău. Consideră că, cererea din partea procurorului a parvenit după ce a sesizat fărădelegile colaboratorilor MAI şi a instanţei de judecată, care a încălcat toate normele materiale şi procesuale posibile.

Curtea de Apel Chişinău soluţionând recursul declarat de procurorul Ghervas I. împotriva deciziei Judecătoriei sect. Buiucani mun. Chişinău din 09 aprilie 2009 a constata lipsa vinovăţiei sale într-un proces echitabil şi a casat decizia Judecătoriei sect. Buiucani mun. Chişinău din 09 aprilie 2009 şi cauza a fost trimisă la rejudecare.

In cadrul rejudecării judecătorul nu a făcut decât să copieze hotărârea precedentă a judecătorului prin care dânsul a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenţiilor prevăzute de art. 164 alin.(l), art. 174 alin.(l), art. 1745 alin.(l), art. 1746 alin.(l), art. 17415 alin.(l) din Codul cu privire la contravenţiile administrative din 29.03.1985, ignorând recomandările Curţii de Apel în ceia ce priveşte încălcările comise în cadrul desfăşurării procesului contravenţional şi în special încălcarea dreptului său la un proces echitabil, fiind nevoit să depune recurs la Curtea de Apel Chişinău la 03 iulie 2009 în urma căruia a fost declarat nevinovat, iar procesul contravenţional a fost încetat.

Consideră reclamantul că, este îndreptăţit de a solicita repararea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile ilicite ale colaboratorilor MAI şi a instanţei de judecată. Suferinţele fizice şi psihice suportate odată cu reţinerea sa în autobuz şi până la eliberarea sa de la executarea sancţiunii administrative, cât şi până la restabilirea principiului echităţii sancţiunilor, adică a nevinovăţiei sale a durat circa 4 luni şi anume de la data pronunţării deciziei de sancţionare la 09 aprilie 2009 şi până la 20 iulie 2009, când Curtea de Apel Chişinău a încetat procesul contravenţional. In toată această perioada, indică că, a fost supus condiţiilor si tratamentelor inumane şi degradante, în timp ce a executat sancţiunea aplicată, cât şi după executarea ei, până la momentul restabilirii nevinovăţiei sale.

Astfel, reclamantul estimează în cuantum bănesc prejudiciul moral cauzat şi suma de 700 000 lei şi anume prin: gravitatea şi numărul contravenţiilor administrative de a cărei săvârşire a fost învinuit; caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la cercetarea administrativă şi la examinarea cauzei contravenţionale de către instanţa de judecată; durata examinării cauzei administrative în instanţa de judecată; suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; durata aflării nelegitime a persoanei în detenţie; natura drepturilor lezate şi locul lor în sistemul său de valori, aici menţionează: dreptul la libertate şi siguranţă, dreptul la integritate fizică şi psihică, dreptul la un proces echitabil, dreptul de a nu fi supus torturii, pedepsei crude, inumane sau degradante, dreptul de nu fi aduse atingeri onoare şi reputaţiei personale, dreptul la securitatea socială; rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei.

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 25 martie 2013 a fost admisă parţial cererea de 4 chemare în judecată depusă de Popovici Gheorghe împotriva Ministerului Finanţelor şi s-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor RM în beneficiul lui Popovici Gheorghe prejudiciul moral în sumă de 40 000 (patruzeci mii) lei şi 2500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 03 octombrie 2013 apelul depus de către Ministerul Finanţelor a fost respins, hotărîrea primei instanţe a fost menţinută. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 03 ianuarie 2014 Ministerul Finanţelor a depus cerere de recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii înaintate.

În motivarea recursului Ministerul Finanţelor a indicat că, decizia instanţei de apel a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi cu încălcarea normelor de drept procedural. Totodată, mai invocă recurentul că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului. Din actele pricinii rezultă cu certitudine că decizia a fost pronunţată la 03 octombrie 2013, însă la materialele cauzei lipsesc date care ar certifica data recepţionării de către recurent a copiei deciziei recurate. Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 C.P.C., instanţa de recurs consideră că recursul depus de către Ministerul Finanţelor la data de 03 ianuarie 2014 a fost declarat în termen.

Din actele pricinii rezultă cu certitudine că recurentul a recepţionat copia deciziei instanţei de apel la data de 07 noiembrie 2013 iar recursul împotriva deciziei recurate a fost depus a la data de 03 ianuarie 2014, astfel, prin prisma prevederilor art. 434 C.P.C., instanţa de recurs consideră că recursul depus de către Ministerul Finanţelor a fost declarat în termen. Examinînd temeiurile recursului, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de către Ministerul Finanţelor este inadmisibil. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) C.P.C., părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) C.P.C., cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. Mai mult de cît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat. Călăuzindu-se de prevederile art. 440 C.P.C. al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 C.P.C.

şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră 5 inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) C.P.C., în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Finanţelor ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) C.P.C., completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de către Ministerul Finanţelor se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari Vera Macinskaia 6