2ra-2623/13 — Repararea prejudiciului material și moral

prima instanţă: Gh.Plămădeală dosarul nr. 2ra-2623/13 instanţa de apel: M.Anton, Iu.Cotruţă, I.Secrieru DECIZIE 30 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Svetlana Novac, Ion Druţă, Iurie Bejenaru, examinînd recursurile declarate de către Ministerul Finanţelor al R. Moldova şi Scripcenco Roman, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Scripcenco Roman către Ministerul Finanţelor al R.Moldova privind încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 februarie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Scripcenco Roman, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 06 noiembrie 2012 cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere parţială a acţiunii, c o n s t a t ă La 10 decembrie 2008 reclamantul Scripcenco Roman a depus cerere de chemare judecată către Ministerul Finanţelor privind repararea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 15 septembrie 2007, deplasându-se la volanul automobilului de modelul „Opel Astra” cu n/î CYG 074, la intersecţia str. Liviu Deleanu, mun.Chişinău a fost tamponat de automobilul de model „Fiat” cu n/î CMB 972, la volanul căruia era Efros S. şi ulterior tamponat în automobilul de model „Mercedes Benz” cu nr/î HNTV 00, care staţiona. Potrivit deciziei SPR al CGP, mun.

Chişinău din 28.09.2007, Scripcenco Roman a fost recunoscut vinovat de producerea accidentului rutier, contravenţie prevăzută de an 124 alin.(l) Cod contravenţional şi sancţionat cu privarea de dreptul de a conduce mijlocul de transport pe un termen de 12 luni Nefiind de acord cu decizia Poliţiei Rutiere din 28 septembrie 2007, Scripcenco Roman a contestat-o în instanţa de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 06 martie 2008, decizia şefului adjunct al SPR mun. Chişinău a fost anulată, ca neîntemeiată. Consideră că, în urma acţiunilor ilegale a colaboratorilor poliţiei rutiere neîntemeiat a fost privat de permisul de conducere pe perioada 27.09.2007- 06.03.2008, nefiind sancţionată a doua persoană - participant la accidentul rutier.

Astfel, a fost lipsit de posibilitate de a-şi recupera prejudiciul material cauzat prin defectarea, deteriorarea automobilului de model „Opel Astra” cu n/î CZG 074, care constituie suma de 27794,16 lei. Prin urmare, reclamantul Scripcenco Roman solicită încasarea din contul Ministerului Finanţelor în beneficiul său suma de 27794,16 lei, cu titlu de prejudiciu material; suma de 550 lei cheltuieli suportate pentru expertiză; suma de 28 lei, cheltuieli pentru restituirea permisului de conducere; suma de 10 000 lei, prejudiciul moral pentru atragerea ilegală la răspundere administrativă; suma de 6000 lei prejudiciul moral pentru privarea ilegală de permisul de conducere. Litigiul în cauză a fost obiect de studiu în mai multe instanţe judecătoreşti.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 06 noiembrie 2012, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea nominalizată mai sus, Scripcenco Roman a declarat apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărârii instanţei de fond şi adoptarea unei noi hotărâri, prin care cauza să fie restituită spre reexaminare în aceiaşi instanţă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 februarie 2013 s-a admis apelul declarat de către Scripcenco Roman, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 06 noiembrie 2012 cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care s-a admis parţial acţiunea. S-a încasat din contul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Scripcenco Roman suma de 1000 lei, cu titlul de prejudiciu moral.

În rest cerinţele au fost respinse. La 22 martie 2013 Scripcenco Roman a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu remiterea cauzei la rejudecare în prima instanţă. În motivarea recursului Scripcenco Roman a indicat că, consideră hotărîrile judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate. La 29 martie 2013 Ministerul Finanţelor al R. Moldova a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea fără modificări a hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 06 noiembrie 2012. În motivarea recursului Ministerul Finanţelor al R. Moldova a invocat că, conform art.6 lit. a) şi b) al Legii nr.1545 din 25 februarie 1998, dreptul la repararea prejudiciului apare în cazul devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare. Prin urmare, în privinţa lui Scripcenco Roman nu există un act de reabilitare sau sentinţă de achitare. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Examinînd materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Scripcenco Roman ca neîntemeiat, iar recursul declarat de Ministerul Finanţelor al R. Moldova ca întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 239 CPC, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. Articolul 241 alin. (5) CPC, direct indică că în motivarea hotărîrii se indică circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa.

Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere. Această dispoziţie legală a fost adoptată în scopul de a asigura o bună administrare a justiţiei, de a întări încrederea justiţiabililor în hotărîrile judecătoreşti şi de a da posibilitatea instanţelor superioare să-şi exercite controlul judecătoresc. În speţa supusă analizei s-a stabilit cu certitudine că Scripcenco Roman solicită încasarea prejudiciului material şi moral în temeiul Legii nr. 1545/25.02.1998, „Privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti”.

La caz, instanţa de recurs reţine că, conform art. 3 a Legii menţionate mai sus, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma: a) reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală; b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunităţii; c) efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziţiei, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcţie), precum şi în urma altor acţiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice; d) supunerii ilegale la arest administrativ, reţinerii administrative ilegale sau aplicării ilegale a amenzii administrative de către instanţa de judecată; e) efectuării măsurilor operative de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţiei; f) ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a ştampilelor, precum şi în urma blocării conturilor bancare.

(2) Prejudiciul cauzat se repară integral, indiferent de culpa persoanelor cu funcţie de răspundere din organele de urmărire penală, din procuratură şi din instanţele judecătoreşti. Reieşind din materialele cauzei, se constată că, potrivit deciziei SPR al CGP, mun. Chişinău din 28.09.2007, Scripcenco Roman a fost recunoscut vinovat de producerea accidentului rutier, contravenţie prevăzută de art. 124 alin.(l) Cod contravenţional şi sancţionat cu privarea de dreptul de a conduce mijlocul de transport pe un termen de 12 luni. Nefiind de acord cu decizia Poliţiei Rutiere din 28 septembrie 2007, Scripcenco Roman a contestat-o în instanţa de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 06 martie 2008, decizia şefului adjunct al SPR mun.

Chişinău a fost anulată, ca neîntemeiată. Prin urmare, recurentul Scripcenco Roman a fost sancţionat cu privarea de dreptul de a conduce mijlocul de transport pe un termen de 12 luni de către Poliţia Rutieră, dar nu de instanţa de judecată. Mai mult ca atît, conform hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 06 martie 2008, prin care a fost anulată decizia şefului adjunct al SPR mun. Chişinău de sancţionare a recurentului, reprezintă în sine o satisfacţie echitabilă. Din care considerente reclamantul nu poate pretinde la încasarea prejudiciului material şi moral în temeiul Legii nr. 1545/25.02.1998, „Privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti”.

Conform art.6 al Legii nr.1545 din 25.02.1998, „Privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti”, apare în cazul: a) devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare; b) scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare; c) adoptării de către instanţa judecătorească a hotărîrii cu privire la anularea arestului administrative în legătură cu reabilitarea persoanei fizice; d) adoptării de către judecătorul de instrucţie, în condiţiile art.313 alin.(5) CPP, în privinţa persoanei achitate sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii privind înfăptuirea, în timpul procesului penal, a măsurilor operative de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţiei.

Prin urmare, în privinţa lui Scripcenco Roman nu există un act de reabilitare sau sentinţă de achitare. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al R.Moldova este întemeiat, deoarece pretenţiile invocate de Scripcenco Roman privind repararea din contul bugetului de stat a prejudiciului material şi moral cauzat de către colaboratorii poliţiei rutiere nu au suport juridic şi respectiv nu cad sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr.1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi instanţelor judecătoreşti.

În ce priveşte recursul declarat de către Scripcenco Roman, instanţa de recurs îl consideră neîntemeiat deoarece, recurentul nu a prezentat probe suficiente, care ar dovedi legătura cauzală dintre acţiunile sau inacţiunile colaboratorilor de poliţie şi faţă de stat pentru a interveni răspunderea delictuală, şi nu cad sub incidenţa art.525 CPP. Totodată, instanţa de recurs reţine că, Scripcenco Roman nu a prezentat probe conform art.118 CPC, precum că a suportat careva cheltuieli în urma pronunţării hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 06 martie 2008, prin care a fost anulată decizia de sancţionare, ca fiind neîntemeiată şi repus în dreptul de a conduce mijloace de transport. Instanţa de recurs constată că instanţa de apel a judecat pricina superficial, fără lămurirea completă şi pe bază de dovezi certe a situaţiei de fapt, în coroborare cu normele de drept material aplicabile cazului, aplicînd eronat legea.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere că circumstanţele pricinii au fost constatate de instanţa de fond, care a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al R. Moldova şi de a respinge recursul declarat de către Scripcenco Roman , a casa decizia instanţei de apel şi a menţine hotărîrea instanţei de fond.

Or, principiul procesului echitabil reclamă ca hotărîrea să fie motivată, justiţiabilul avînd posibilitate să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător să adopte una sau altă soluţie şi să le conteste dacă sistemul prevede o cale de atac împotriva acestei hotărîri, lipsa motivării unei decizii judiciare punînd în pericol dreptul la un proces echitabil (cauza Kaufman contra Belgiei, 1986). În conformitate cu art. 444, art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Scripcenco Roman. Se admite recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al R. Moldova. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 februarie 2013, şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 06 noiembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Scripcenco Roman către Ministerul Finanţelor al R.Moldova privind încasarea prejudiciului material şi moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Svetlana Novac Ion Druţă Iurie Bejenaru