2ra-3624/13 — Recuperarea prejudiciului material

prima instanţă: Iu.Potîngă dosarul nr. 2ra-3624/13 instanţa de apel: N.Budăi, A.Nogai, I.Muruianu ÎNCHEIERE 20 noiembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Negrescu Eugeniu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de ÎM SIA „Moldasig” SA către Negrescu Eugeniu privind încasarea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 aprilie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Negrescu Eugeniu, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 02 octombrie 2012, c o n s t a t ă La 27 iulie 2011 ÎM SIA „Moldasig” SA a formulat o cerere de chemare în judecată către Negrescu Eugeniu privind încasarea prejudiciului material. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 06.03.2011 în mun. Chişinău, pe bd. Moscovei a avut loc un accident între automobilul de model Opel Corsa cu n/î KGL 111, condus de dl. Negrescu Eugeniu şi automobilul de model Toyota Corolla cu n/î KAN 168, condus de dl. Marinciuc Artiom. Vinovat de încălcarea Regulamentului circulaţiei rutiere şi de cauzarea pagubei automobilului menţionat, a fost şoferul automobilului Toyota Corolla cu n/î KAN 168, Negrescu Eugeniu. Ca rezultat acesta a fost atras la răspundere administrativă pe art. 242 alin. (2) Cod civil, în baza procesului-verbal Nr. MAI01462513 întocmit de Poliţia Rutieră la data de 06.03.2011.

La 10.02.2011 Negrescu Eugeniu a depus în cadrul ÎM SIA „Moldasig” SA un aviz cu privire la producerea accidentului rutier, prezentând un certificat de asigurare nr. AG 0169668, eliberat de ÎM SIA „Moldasig” SA la 09.04.2010, pe o perioadă de un an de zile. Ca urmare ÎM SIA „Moldasig” SA a întocmit un dosar de daune pe marginea acestui caz asigurat achitând persoanei păgubite despăgubiri de asigurare în mărime de 25401,48 de lei. A mai menţionat ÎM SIA „Moldasig” SA că, la momentul producerii accidentului rutier deţinea un contract de asigurare RCA nr. AGO 169668, doar cu Guzun Lidia, pe cînd Negrescu Eugeniu ca persoană vinovată de producere accidentului rutier, nu era inclusă în contractul sus menţionat.

În scopul soluţionării amiabile a litigiului ÎM SIA „Moldasig” SA a expediat în adresa pîrîtului o pretenţie cu propunerea achitării benevole a prejudiciului material în sumă de 25401,48 lei, însă pretenţia a rămas fără nici un răspuns. Solicită încasarea prejudiciului material de la Negrescu Eugeniu în mărime de 25401, 48 lei şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 762, 04 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 02 octombrie 2012, acţiunea a fost admisă. S-a încasat de la Negrescu Eugeniu în beneficiul ÎM SIA „Moldasig” SA prejudiciul material în mărime de 25401, 48 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 882,04 lei, iar în total suma de 26283,52 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 28 ianuarie 2013 Negrescu Eugeniu a declarat apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 02 octombrie 2012 cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 aprilie 2013 fost respins apelul declarat de către Negrescu Eugeniu, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 02 octombrie 2012. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a ajuns la concluzia că prima instanţă a respectat normele materiale şi procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele în mod obiectiv circumstanţele cauzei şi a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenţei, concludentei, utilităţii şi veridicităţii lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungînd la concluzia de admitere a acţiunii.

Astfel, instanţa de apel a concluzionat că, conform art. 1329 CC, asigurătorul care a plătit despăgubirea de asigurare preia, în limitele acestei sume dreptul de creanţe pe care asiguratul sau o altă persoanăcare a încasat despăgubirea de asigurare îl deţine în raport cu terţul responsabil de producerea pagubei dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Potrivit art. 1398 Codul civil, cel care acţionează faţă de altul, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune. În conformitate cu art. 1415 Codul civil, persoana care a reparat prejudiciul cauzat de o altă persoană are dreptul la o acţiune de regres împotriva acesteia în mărime despăgubirii plătite persoanei vătămate dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Potrivit art. 29 lit. d) a Legii nr. 414 din 22.12.2006 cu privire la asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, asigurătorul are dreptul să înainteze acţiune de regres persoanei răspunzătoare de producerea pagubelor atunci când: - persoana răspunzătoare de producerea accidentului rutier nu este inclusă în contractul de asigurare încheiat între posesorul autovehiculului şi asigurătorul de răspundere civilă auto, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 8 alin 2 lit. b) din aceeaşi lege - contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto se încheie în mod obligatoriu, fără indicarea persoanelor admise să utilizeze autovehiculul pentru care să încheie contractul.

Astfel, contractul de asigurare de răspundere civilă obligatorie a posesorilor de autovehicule nr. AG 0169668, eliberat de ÎM SIA „Moldasig” SA, în baza căruia s-a achitat despăgubirea de asigurare, este încheiat între ÎM SIA „Moldasig” SA şi Guzun Lidia. Prin urmare, instanţa de apel a menţionat că, corect instanţa de fond a stabilit că, contractul dat este unul limitat de persoane, iar conform pct. 3.1 din contract este admisă la volanul automobilului doar Guzun Vasile pe cînd Negrescu Eugeniu ca persoană vinovată de producere accidentului rutier, nu era inclusă în contractul sus menţionat. Mai mult ca atât din materialele pricinei reiese că, în scopul soluţionării amiabile a litigiului ÎM SIA „Moldasig” SA a expediat în adresa pârâtului o pretenţie cu propunerea achitării benevole a prejudiciului material în sumă de 25401,48 lei, însă pretenţia a rămas fără de răspuns.

Astfel, instanţa de apel conchide că, instanţa de fond întemeiat a admis pretenţiile din acţiune şi corect a încasat de la Negrescu Eugeniu în beneficiul ÎM SIA „Moldasig” SA prejudiciul material în mărime de 25401,48 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 882,04 lei, iar în total suma de 26283,52 lei. La 18 iulie 2013 şi respectiv la 24 septembrie 2013 Negrescu Eugeniu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu remiterea cauzei la rejudecare în primă instanţă.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, consideră hotărîrile judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate. La 31iulie 2013 ÎM SIA „Moldasig” SA a depus prin intermediul cancelariei o referinţă, prin care a invocat dezacordul cu recursul depus de Negrescu Eugeniu, solicitînd respingerea acestuia, cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Negrescu Eugeniu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Negrescu Eugeniu, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Negrescu Eugeniu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Negrescu Eugeniu, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru