2ra-1897/13 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: C. Vîrlan dosarul nr. 2ra-1897/13 instanţa de apel: E. Clim M. Anton, I. Secrieru DECIZIE 17 iulie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul- Valeriu Doagă Judecătorii – Ion Corolevschi, Vera Macinskaia Ion Vîlcov, Iurie Şumcov examinând recursul declarat de Ministerul Finanţelor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Stepuleac Sergiu împotriva Ministerului Finanţelor şi Ministerului Afacerilor Interne cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2013 c o n s t a t ă La data de 10 martie 2010 Stepuleac Sergiu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor şi Ministerului Afacerilor Interne cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

In motivarea acţiunii reclamantul a menţionat, că la 9 aprilie 2009 împreună cu fraţii săi Anatolii şi Gheorghe Stepuleac a fost reţinut de colaboratorii DSO MAI pe dosarul penal în legătură cu evenimentele din 7 aprilie. La data 12 aprilie 2009 judecătorul în faţa cărui reclamantul a fost adus pentru examinarea demersului privind arestarea preventivă a refuzat emiterea mandatului de arest şi 1-a eliberat pe Stepuleac Sergiu sub declaraţie de nepărăsire a localităţii. La 14 aprilie 2009 prin hotărârea judecătorului Leanca M. în privinţa lui a fost aplicată sancţiune administrativă sub formă de arest administrativ pentru un termen de 5 zile, pentru comiterea contravenţiei administrative prevăzute de art. 174/6 alin.(l) Cod contravenţional.

1 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2009 s-a dispus clasarea cazului din lipsa faptului contravenţiei administrative. Reclamantul consideră, că în astfel de circumstanţe a obţinut dreptul de adresare în instanţa de judecată în temeiul Legii nr.1545 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti. Stepuleac Sergiu solicită încasarea din contul statului în beneficiul său a despăgubirilor morale în sumă de 25000 lei şi a sumei de 250 euro, cu titlu de compensare pentru aflarea ilegală în detenţie. Prin hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 09 noiembrie 2011 s-a admis parţial acţiunea şi s-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în folosul lui Stepuleac Sergiu 15000 lei, cu titlu de prejudiciu moral şi 250 euro, cu titlu de compensare pentru aflarea ilegală în detenţie.

În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2013 s-a admis apelul declarat de Ministerul Finanţelor, s-a casat parţial hotărârea primei instanţe în partea admiterii cerinţei de încasare a compensaţiei în mărime de 250 Euro pentru aflarea ilegală în detenţie şi în această parte s-a pronunţat o nouă hotărâre prin care cerinţa de încasare a compensaţiei în mărime de 250 euro pentru aflare ilegală în detenţie s-a respins ca neîntemeiată. În rest hotărârea primei instanţe s-a menţinut. La data de 04 aprilie 2013 Ministerul Finanţelor a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti în partea reparării prejudiciului moral, cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri prin care prejudiciul moral va fi încadrat în limita sumei de 5000 lei.

În motivarea recursului a indicat, că la materialele dosarului nu sunt anexate probe care confirmă, că intimatului i-a fost cauzat prejudiciu moral, care urmează a fi evaluat la suma de 15000 lei, pe care o consideră exagerată. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul urmează a fi respins, cu menţinerea deciziei instanţei de apel din următoarele motive. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit.a) Cod de procedură civilă, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

S-a constatat, că pentru comiterea contravenţiei administrative prevăzute de art. 174/6 alin.(l) Cod contravenţional la 14 aprilie 2009, prin decizia judecătoriei Buiucani mun.Chişinău, în privinţa intimatului Stepuleac Sergiu a fost aplicată sancţiune administrativă sub formă de arest administrativ pentru un termen de 5 zile. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2009 a fost casată decizia judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 14 aprilie 2009 şi s-a dispus clasarea procedurii administrative din lipsa faptului contravenţiei administrative. Astfel, intimatul Stepuleac Sergiu s-a aflat în arest administrativ ilegal o perioadă de 5 zile. 2 Conform art.l 1 lit.g) Cod civil, apărarea dreptului civil se face prin repararea prejudiciilor.

Articolul l5 Cod civil prevede, că drepturile personale nepatrimoniale şi alte valori nemateriale sunt apărate în cazurile şi în modul prevăzut de prezentul cod şi alte legi, în limita în care folosirea modalităţilor de apărare a drepturilor civile reiese din esenţa dreptului încălcat şi caracterul consecinţelor acestor încălcări. Conform art.1405 alin.(l) Cod civil, prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii se repară de către stat integral, indiferent de vinovăţia persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată.

Potrivit dispoziţiilor art.3 alin.(l) al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, în conformitate cu prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma: -a) reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală; -b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunităţii; - c) efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziţiei, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcţie), precum şi în urma altor acţiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice; - d) supunerii ilegale la arest administrativ, reţinerii administrative ilegale sau aplicării ilegale a amenzii administrative de către instanţa de judecată; - e) efectuării măsurilor operative de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţiei; - f) ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a ştampilelor, precum şi în urma blocării conturilor bancare.

In temeiul art.6 al Legii sus-menţionate, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul: - a) devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare; - b) scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare; - c) adoptării de către instanţa judecătorească a hotărârii cu privire la anularea arestului administrativ în legătură cu reabilitarea persoanei fizice; - d) adoptării, de către judecătorul de instrucţie, în condiţiile art.313 alin.(5) din Codul de procedură penală, în privinţa persoanei achitate sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii privind înfăptuirea, în timpul procesului penal, a măsurilor operative de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţiei.

Articolul 7 aceiaşi Lege stipulează, că în cazurile menţionate la art.3, persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie: 3 - a) salariul şi alte venituri provenite din muncă, ce constituie sursa ei principală de existenţă, de care a fost privată în urma acţiunilor ilicite; -b) pensia sau indemnizaţia a cărei plată a fost sistată ca urmare a arestului ilegal şi ţinerii sub arest; - c) averea (inclusiv depunerile băneşti şi dobânzile aferente, obligaţiile împrumuturilor de stat şi câştigurile aferente) confiscată ori trecută în venitul statului de către instanţa judecătorească sau ridicată de organul de urmărire penală, precum şi averea sechestrată; - d) amenzile percepute ca urmare a executării sentinţei judiciare şi cheltuielile de judecată suportate de persoana fizică în legătură cu acţiunile ilicite; - e) sumele plătite de ea pentru asistenţa juridică; - f) cheltuielile pentru tratamentul ei, tratament determinat de aplicarea faţă de aceasta a unor acţiuni ilicite (a maltratării); - g) cheltuielile efectuate în legătură cu chemările în organul de urmărire penală, organul procuraturii sau în instanţa judecătorească.

Instanţa de apel corect a reţinut, că recenta jurisprudenţă a Curţii Europene, prin care s-a recunoscut că obiectul şi scopul care stau la baza Convenţiei, este că drepturile şi libertăţile trebuie să fie garantate de către statul contractant, în limitele jurisdicţiei sale. Astfel, mecanismul de protecţie stabilit de Convenţie, pentru ca sistemele naţionale să ofere ele însele despăgubiri pentru încălcarea dispoziţiilor sale, iar Curtea Europeană să exercite, în acelaşi timp, un rol de supraveghere sub rezerva principiului subsidiarităţii (Ciorap vs. Moldova (nr.2), § 22). Or, decizia sau măsura autorităţilor naţionale în favoarea intimatului nu este, în principiu, suficientă pentru a-1 lipsi de statutul de „victimă", cu excepţia cazului în care autorităţile naţionale au recunoscut încălcarea Convenţiei, în mod expres sau în substanţă, iar apoi au acordat despăgubiri.

Este necesar de a stabili dacă intimatul a primit despăgubiri pentru prejudiciul cauzat comparativ cu satisfacţia echitabilă, care este prevăzută de articolul 41 din Convenţie, care este o problemă importantă, or, în cazul în cazul în care autorităţile naţionale au stabilit o încălcare, iar decizia lor constituie o satisfacţie adecvată şi suficientă, partea interesată nu mai poate pretinde a fi o victimă în sensul articolului 34 din Convenţie ( Scordino c. Italiei (nr. 1) [MC], nr.36813/97, §§179- 181, ECHR 2006 V). Conform art.1422 alin.alin. (l) şi (2) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc.

Prejudiciul moral se repară indiferent de existenţa şi întinderea prejudiciului patrimonial. Dispoziţiile art.1423 Cod civil stabilesc, că mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate. 4 Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luând în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate.

Articolul 1423 Cod civil prevede, că instanţa de judecată apreciază mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral reieşind din circumstanţele concrete ale pricinii, deoarece răspunderea pentru prejudiciul moral are un caracter compensator, acesta urmează să se determine de către instanţa judecătorească, reieşind din circumstanţele concrete ale cauzei, ţinându-se cont de persoana reclamantului şi de măsura în care această compensaţie poate să-i aducă satisfacţie. Articolul 11 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti stipulează, că mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată în modul prevăzut de prezenta lege.

Mărimea concretă a compensaţiei se determină luându-se în considerare gravitatea infracţiunii de a cărei săvârşire a fost învinuită persoana respectivă; caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate.

Deoarece răspunderea pentru prejudiciul moral are un caracter compensator, acesta urmează să se determine de către instanţa judecătorească, reieşind din circumstanţele concrete ale cauzei, ţinându-se cont de persoana reclamantului şi de măsura în care această compensaţie poate să-i aducă satisfacţie. Instanţele de judecată corect au admis cerinţele intimatului privind repararea prejudiciului moral cauzat, deoarece pe parcursul dezbaterilor judiciare s-a stabilit cu certitudine că, aflându-se în stare de arest administrativ intimatului Stepuleac Sergiu i s-a cauzat un anumit stres şi frustrare şi suma de 15000 lei este una rezonabilă.

Cu referire la dispunerea încasării din contul statului în beneficiul intimatului a sumei de 250 euro cu titlu de compensare pentru aflarea ilegală în detenţie, instanţa de recurs consideră, că instanţa de apel corect a calificat cerinţele neîntemeiate legal şi care dublează caracterul compensatoriu al prejudiciului moral, or la judecarea cauzei în ordine de apel intimatul a identificat expres caracterul nepatrimonial al cerinţei nominalizate, deoarece acesta urmăreşte scopul de a compensa prejudiciul moral pentru aceleaşi circumstanţe invocate de detenţie ilegală. Astfel, prima instanţă eronat a dispus încasarea sumei de 250 euro, or Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nu prevede o astfel de compensare.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că temeiurile invocate de recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil comercial şi de contencios 5 administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.a) Cod de procedură civilă, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Stepuleac Sergiu împotriva Ministerului Finanţelor şi Ministerului Afacerilor Interne cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Corolevschi Vera Macinskaia Ion Vîlcov Iurie Şumcov 6