2ra-2421/13 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: O. Melniciuc dosarul nr. 2ra-2421/13 instanţa de apel: Iu. Cimpoi, M. Guzun, N. Cernat DECIZIE 30 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima, Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan, Ion Corolevschi examinând recursurile declarate de către Ministerul Finanţelor şi Vadim Gospodarenco reprezentat de către Eduard Gherman, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vadim Gospodarenco împotriva Ministerului Finanţelor, Casei Naţională de Asigurări Sociale şi intervenienţilor accesorii Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiţiei şi Procuratura Generală cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2013, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Vadim Gospodarenco, Ministerul Finanţelor şi Ministerul Justiţiei şi a fost menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 22 octombrie 2012, c o n s t a t ă: La 03 aprilie 2012, Vadim Gospodarenco a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerul Finanţelor şi intervenienţilor accesorii Ministerul Afacerilor Interne, Procuratura Generală şi Casa Naţională de Asigurări Sociale cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

In motivarea acţiunii reclamantul a indicat că în cadrul cauzei penale nr. 2008978131, conform procesului-verbal de reţinere din 17 septembrie 2008, în temeiul art. 166 alin. (l) pct. 2) CPP, a fost reţinut. La 12 septembrie 2008, conform demersului procurorului, prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău a fost eliberat un mandat de arest pe un termen de 30 zile, începînd cu data reţinerii de 17 septembrie 2008. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 16 octombrie 2008, la demersul procurorului, a fost prelungită durata termenului de arest preventiv pe un termen de 20 zile, pînă la 06 noiembrie 2008, iar prin încheierea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 31 octombrie 2008, la demersul procurorului, a fost prelungită durata arestului preventiv pe un termen de 90 zile, începând cu 06 noiembrie 2008 pînă la 04 februarie 2009. La 09 octombrie 2008, prin ordonanţa de punere sub învinuire, i-a fost încriminată săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 42 alin. (3) şi (4), 45 alin. (l), 327 alin. (2) lit. c), art. 42 alin. (3), 45 alin. (l) şi 217/1 alin. (3) lit. b), d) şi f) din Codul penal. Astfel, la 03 octombrie 2008, în baza demersului procurorului anticorupţie din 24 septembrie 2008, Ministerul Afacerilor Interne a emis ordinul nr. 455 EF, prin care el a fost suspendat din funcţia de inspector al secţiei poliţiei criminale a Comisariatului de poliţie Buiucani al Comisariatului general de poliţie al mun.

Chişinău, deţinând gradul special de locotenent de poliţie. Conform sentinţei Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 28 decembrie 2009 a fost achitat de învinuirea în săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 42 alin. (3) şi (4), 45 alin. (l), 327 alin. (2) lit. c), art. 42 alin. (3), 45 alin. (l ) şi 217/1 alin. (3) lit. b), d) şi f) din Codul penal din motiv că fapta nu întruneşte elementele infracţiunii şi toate măsurile preventive aplicate au fost revocate. Ulterior, prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2010 şi decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 08 decembrie 2010 a fost menţinută sentinţa Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 28 decembrie 2009. La 21 mai 2010, prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 136 EF din 21 mai 2010, în legătură cu finisarea urmăririi penale, el a fost considerat intrat în exerciţiul funcţiunii şi a gradului special anterior deţinut şi, anume, în funcţia de inspector al poliţiei criminale a CP Buiucani al CGP mun. Chişinău şi atribuirea gradului de locotenent de poliţie. Menţionează că din momentul reţinerii (17 septembrie 2008) şi pînă la restabilirea în funcţie (21 mai 2010) a fost privat de dreptul de a munci şi a primi salariul cuvenit, care constituie unica sursa de existenţă a sa şi a familiei sale, cauzându-i-se un prejudiciu material considerabil. Conform adeverinţei eliberate de către CP Buiucani mun.

Chişinău privind salariul şi alte veniturile realizate pe lunile iunie, iulie, august 2008, el a avut salariul mediu lunar în sumă de 2870 lei. Astfel, suma totală a prejudiciului material cauzat lui pe perioada suspendării ilegale din funcţie (09 octombrie 2008 – 21 mai 2010) constituie 55 965 lei. Susţine că pe aceeaşi perioadă, lui trebuia să i se achite indemnizaţia de concediu. Din informaţia primită de la CP Buiucani mun. Chişinău nr. 613 din 13 ianuarie 2012 rezultă că în perioada anilor 2008-2011, lui i-au fost achitate îndemnizaţiile de concediu: 2008- 10 zile; 2009-0 zile, 2010-19 zile; 2011-35 zile; iar îndemnizaţii pentru concediu nefolosit nu a fost calculat şi achitat. Astfel, nu a folosit şi nu i-a fost calculat şi achitat indemnizaţia de concediu pe anul 2008, pentru o perioadă de 20 zile, pe anul 2009-30 zile, anul 2010-11 zile.

Afirmă că cuantumul indemnizaţiei de concediu constituie suma de 8220 lei, care urmează a fi încasată din bugetul asigurărilor sociale de stat, conform art. 13 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti. Invocă că prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi ale instanţei de judecată, i-a fost cauzat un prejudiciu moral considerabil. Menţionează că mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral urmează să fie stabilită de instanţa de judecată, ţinându-se cont de gravitatea infracţiunii de a cărei săvârşire a fost învinuit şi de caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală.

Prima instanţă, prin sentinţa din 28 decembrie 2009, cît şi instanţele de apel şi de recurs în deciziile din 11 martie 2010 şi 08 decembrie 2010 au menţionat multe încălcări procesuale esenţiale, care au fost comise de către organul de urmărire penală. Temeiul pornirii cauzei penale, reţinerea şi arestarea sa a constituit punerea în circulaţie ilegală a substanţelor narcotice, însă la 25 august 2008, Procuratura Anticorupţie nu dispunea de probe suficiente pentru intentarea cauzei penale, deoarece nu s-a efectuat constatarea tehnică sau expertiza judiciară ce ar da temei juridic de a porni urmărirea penală, de a reţine şi a aresta persoanele suspectate în baza art. 217 CP.

Expertiza judiciară a fost dispusă doar la 18 septembrie 2008. În afară de aceasta, procesele-verbale din 28 august 2008, 02 septembrie 2008 şi 04 septembrie 2008 nu numai că au fost întocmite de o persoană care nu deţinea statutul de ofiţer de urmărire penală, ignorând astfel prevederile art. 260 CPP, dar au fost şi întocmite fără autorizaţia judecătorului de instrucţie, aşa cum prevede art. art. 303 şi 306 CPP, condiţie obligatorie, deoarece cauza penală era pornită pînă la întocmirea lor – 25 august 2008. Afirmă că aceste încălcări grave a normelor procesuale au dus la reţinerea şi arestarea egală a sa. Indică că el s-a aflat nelegitim în detenţie de la 17 septembrie 2008 pînă la 04 februarie 2009. Pînă la 06 mai 2009 a fost aplicată măsura preventivă sub formă de arest la domiciliu, iar pînă la finisarea examinării cauzei penale la 28 decembrie 2009 i-a fost stabilită măsura preventivă, obligaţiunea de a nu părăsi localitatea.

În detenţie s-a aflat 139 de zile, arest la domiciliu - 91 de zile şi obligaţiunea de a nu părăsi localitatea - 246 de zile. Prin urmare, solicită încasarea din contul Ministerului Finanţelor a sumei de 55 965 lei şi a coeficientului de inflaţie la momentul executării hotărârii, în vederea reparării prejudiciului material şi a sumei 293960 lei, în vederea reparării prejudiciului moral şi încasarea de la Casa Naţională de Asigurări Sociale a indemnizaţiei de concediu în sumă de 8928 lei, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Ulterior, Vadim Gospodarenco a depus o cerere de concretizare a pretenţiilor, indicând ca pârât Casa Naţională de Asigurări Sociale şi solicitând încasarea din contul Ministerului Finanţelor a sumei de 55 965 lei şi a coeficientului de inflaţie la momentul executării hotărârii, în vederea reparării prejudiciului material şi a sumei 332320 lei, în vederea reparării prejudiciului moral şi încasarea de la Casa Naţională de Asigurări Sociale a indemnizaţiei de concediu în sumă de 9723 lei, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 22 octombrie 2012 acţiunea a fost admisă parţial şi a fost încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Vadim Gospodarenco suma de 67885,55 lei, în vederea reparării prejudiciului material, care constituie din suma de 55965 lei şi coeficientul de inflaţie din 17 septembrie 2008 pînă la momentul pronunţării hotărârii în mărime de 11895,80 lei, cu reţinerea plăţilor obligatorii conform legislaţiei în vigoare la data achitării şi suma de 32000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral. În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2013 au fost respinse apelurile declarate de către Vadim Gospodarenco, Ministerul Finanţelor şi Ministerul Justiţiei şi a fost menţinută hotărârea primei instanţe.

La 23 mai 2013, în termenul prevăzut de lege, Ministerul Finanţelor a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia şi modificarea hotărârilor judecătoreşti în sensul încadrării prejudiciului material doar la suma atribuită cu titlu de salariu restant, fără aplicarea coeficientului de inflaţie şi diminuarea sumei adjudecate cu titlu de prejudiciu moral. Recurentul Ministerul Finanţelor, în motivarea recursului, a indicat că hotărârile judecătoreşti sunt parţial neîntemeiate. Prima instanţă a dispus încasarea sumei de 67885,55 lei, cu titlu de prejudiciu material, cu reţinerea plăţilor obligatorii conform legislaţiei, însă nu a precizat suma exactă ce urmează a fi dedusă din suma atribuită cu titlu de prejudiciu material.

Neelucidarea de către instanţele judecătoreşti a sumei ce urmează a fi dedusă din suma adjudecată generează în mod inevitabil apariţia unor circumstanţe de ordin interpretativ la executarea hotărârilor judecătoreşti. De asemenea, a mai indicat că suma de 32000 lei încasată cu titlu de prejudiciu moral este exagerată. La determinarea cuantumului prejudiciului moral, instanţele judecătoreşti nu au reţinut că intimatul pe parcursul derulării urmăririi penale şi judecării cauzei penale a beneficiat de toate drepturile prevăzute de Constituţia RM şi Codul de procedură penală. În afară de aceasta, instanţele nu au luat în consideraţie şi persoana pârâtului – Ministerul Finanţelor, care participă în astfel de pricini în calitate de gestionar al bugetului de stat.

La 03 iunie 2013, în termenul prevăzut de lege, Vadim Gospodarenco reprezentat de către Eduard Gherman a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă. Recurentul Vadim Gospodarenco reprezentat de către Eduard Gherman, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu hotărârile judecătoreşti, deoarece nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, concluziile expuse în hotărâri sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii şi au fost aplicate eronat normele de drept material.

Instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate de către reprezentantul Eduard Gherman în interesele lui Vadim Gospodarenco, a decis examinarea apelului declarat de către Ministerul Finanţelor, care a fost depus în afara termenului legal şi şi-a întemeiat decizia pe presupuneri, fără a cerceta probele şi înscrisurile anexate la dosar. În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 28 iulie 2013 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile neîntemeiate şi care urmează a fi respinse cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. Conform art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1545-XII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, în conformitate cu prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală.

Conform art. 1405 alin. (1) din Codul civil, prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii se repară de către stat integral, indiferent de vinovăţia persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată. În temeiul dispoziţiilor legale citate se instituie obligaţia generală a statului de a repara persoanelor fizice prejudiciul material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

Din materialele dosarului rezultă că la 28 august 2008, Procuratura Anticorupţie a pornit urmărirea penală în baza elementelor infracţiunii prevăzute de art. 327 alin. (2) lit. c) din Codul penal, pe faptul abuzului în serviciu comis de către persoanele cu funcţii de răspundere din cadrul Comisariatului de poliţie Buiucani mun. Chişinău. La 12 septembrie 2008, Judecătoria Buiucani mun.

Chişinău, examinând demersul procurorului în Procuratura anticorupţie privind aplicarea măsurii preventive – arestul preventiv în privinţa lui Vadim Gospodarenco, a emis o încheiere, prin care a admis demersul, a aplicat măsura preventivă sub formă de arest şi a eliberat mandat de arestare nr. 14-211/2008 (în contumacie) pe un termen de 30 zile, cu calcularea termenului de la momentul reţinerii (f. d. 42, 67). La 17 septembrie 2008, conform procesului-verbal de reţinere, Vadim Gospodarenco a fost reţinut de procurorul Procuraturii anticorupţie pe un termen de 30 zile, cu calcularea termenului din momentul reţinerii (f. d. 77). Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 16 octombrie 2008 a fost prelungită durata termenului arestării preventive a învinuitului Vadim Gospodarenco pe un termen de 20 de zile, pînă la 06 noiembrie 2008, orele 08.30, iar prin încheierea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 31 octombrie 2008 a fost prelungită durata arestării preventive în privinţa lui Vadim Gospodarenco cu 90 zile, începând cu 06 noiembrie 2008, ora 08.30 pînă la 04 februarie 2009, ora 08.30 (f. d. 71,72). La 03 octombrie 2008, în baza demersului procurorului Procuraturii anticorupţie din 24 septembrie 2008, Ministerul Afacerilor Interne a emis ordinul nr. 455 ef din 03 octombrie 2008, prin care Vadim Gospodarenco a fost suspendat din funcţia de inspector al Secţiei poliţiei criminale a Comisariatului de poliţie Buiucani mun. Chişinău, deţinând gradul special de locotenent de poliţie. La 09 octombrie 2008, prin ordonanţa de punere sub învinuire, lui Vadim Gospodarenco i-a fost încriminată săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. art. 42 alin. (3) şi (4), 45 alin. (1), 327 alin. (2) lit. c), 42 alin. (3), 45 alin. (1) şi 2171 alin. (3) lit. b), d) şi f) din Codul penal.

Prin sentinţa Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 28 decembrie 2009, menţinută prin deciziile Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2010 şi a Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 08 decembrie 2010, Vadim Gospodarenco a fost achitat pe art. art. 42 alin. (3) şi (4), 45 alin. (1), 327 alin. (2) lit. c), 42 alin. (3), 45 alin. (1) şi 2171 alin. (3) lit. b), d) şi f) din Codul penal din motiv că fapta nu întruneşte elementele infracţiunii (f. d. 22-40).

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Vadim Gospodarenco a solicitat încasarea din contul Ministerului Finanţelor a salariului în sumă de 55 965 lei şi a coeficientului de inflaţie la momentul executării hotărârii, în vederea reparării prejudiciului material, cu reţinerea plăţilor obligatorii conform legislaţiei în vigoare la data achitării şi a sumei 332320 lei, în vederea reparării prejudiciului moral şi încasarea de la Casa Naţională de Asigurări Sociale a indemnizaţiei de concediu în sumă de 9723 lei, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Instanţele judecătoreşti, fiind investite cu judecarea pricinii în cauză, a ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii, încasând din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Vadim Gospodarenco suma de 67885,55 lei, în vederea reparării prejudiciului material, care constituie din suma de 55965 lei şi coeficientul de inflaţie din 17 septembrie 2008 pînă la momentul pronunţării hotărârii în mărime de 11895,80 lei, cu reţinerea plăţilor obligatorii conform legislaţiei în vigoare la data achitării şi suma de 32000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral, iar în rest respingând acţiunea ca neîntemeiată. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, ajunge la concluzia că soluţia dată de către instanţele judecătoreşti este una legală şi întemeiată.

Conform art. 7 lit. a) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, în cazurile menţionate la art. 3, persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie salariul şi alte venituri provenite din muncă, ce constituie sursa ei principală de existenţă, de care a fost privată în urma acţiunilor ilicite. Conform art. 8 alin. (1) din Legea menţionată, cuantumul sumelor de compensare a prejudiciului, prevăzute la art.7 lit. a), se calculează pornindu-se de la cîştigul mediu lunar al persoanei fizice la momentul cauzării prejudiciului, cu aplicarea coeficientului de inflaţie.

Din materialele dosarului rezultă că la 17 septembrie 2008, Vadim Gospodarenco a fost reţinut, iar prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 455 ef din 03 octombrie 2008 a fost suspendat din funcţie şi la 21 mai 2010, prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 136 ef, a fost restabilit în funcţia deţinută anterior. Astfel, în perioada 17 septembrie 2008 – 21 mai 2010, Vadim Gospodarenco a fost privat de dreptul de a munci şi a fost lipsit de salariul în sumă de 55965 lei.

Conform calcului Biroului Naţional de Statistică, din momentul reţinerii lui Vadim Gospodarenco pînă la momentul pronunţării hotărârii, coeficientul de inflaţie a constituit 21,3% (f. d. 115). Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele judecătoreşti temeinic şi legal au încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Vadim Gospodarenco coeficientul de inflaţie din 17 septembrie 2008 pînă la momentul pronunţării hotărârii pentru suma de 55965 lei în mărime de 11895,80 lei.

De asemenea, instanţele judecătoreşti temeinic şi legal au respins pretenţia lui Vadim Gospodarenco cu privire la încasarea de la Casa Naţională de Asigurări Sociale a indemnizaţiei de concediu în sumă de 9723 lei, deoarece conform art. 13 din Legea menţionată, repararea prejudiciului specificat la art.7 lit.a), c)-g) şi în capitolul III se efectuează din contul bugetului de stat, iar în cazul cînd prejudiciul a fost cauzat de organul de urmărire penală întreţinut din bugetul local - din contul acestui buget şi nicidecum din bugetul asigurărilor sociale. Conform art. 11 alin. (1) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată în modul prevăzut de prezenta lege.

Mărimea concretă a compensaţiei se determină luându- se în considerare gravitatea infracţiunii de a cărei săvârşire a fost învinuită persoana respectivă; caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate; durata aflării nelegitime a persoanei în detenţie.

Or, conform art. 1423 din Codul civil, mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate. Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luând în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate. Actele pricinii denotă faptul că în privinţa lui Vadim Gospodarenco a fost începută o urmărire penală şi în cadrul acesteia i-au fost aplicate măsurile preventive – arestul şi obligaţia de a nu părăsi ţara, a fost pus sub învinuire şi interogat în calitate de învinuit şi inculpat.

Conform certificatului nr. 5/817 din 18 ianuarie 2012, eliberat de către şeful Penitenciarului nr. 13, Vadim Gospodarenco a fost deţinut în Penitenciarul nr. 13 de la 24 noiembrie 2008 pînă la 22 ianuarie 2009 (f. d. 41). Prin privarea de libertate, lui Vadim Gospodarenco i s-au adus atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, iar durerile psihice şi suferinţele fizice provocate de o atare măsură pot şi trebuie să fie reparate prin acordarea unor despăgubiri.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, avînd în vedere principiile compensării echitabile şi rezonabile a prejudiciului moral, suferinţele morale cauzate, starea de stres şi retrăirile suportate de către recurentul-reclamant, consideră că instanţele judecătoreşti corect au încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Vadim Gospodarenco suma de 32000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral, sumă care poate fi considerată ca o compensare ce ar aduce satisfacţie persoanei vătămate, la caz recurentului-reclamant Vadim Gospodarenco.

În conexiunea celor expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că instanţele judecătoreşti justificat s-au pronunţat asupra admiterii parţiale a acţiunii, iar argumentele invocate de către Ministerul Finanţelor şi Vadim Gospodarenco reprezentat de către Eduard Gherman în cererile de recurs nu pot fi reţinute, deoarece instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi elucidat toate circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a pricinii, au apreciat probele prezentate de către părţi în conformitate cu art. 130 CPC, multiaspectual, complet, în ansamblul şi interconexiunea lor şi au făcut concluzii în corespundere cu prevederile normelor de drept material.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe sunt întemeiate şi legale, iar argumentele invocate de către recurenţi sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursurile şi de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se resping recursurile declarate de către Ministerul Finanţelor şi Vadim Gospodarenco reprezentat de către Eduard Gherman.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 22 octombrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vadim Gospodarenco împotriva Ministerului Finanţelor, Casei Naţionale de Asigurări Sociale şi intervenienţilor accesorii Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiţiei şi Procuratura Generală cu privire la repararea prejudiciului material şi moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Nicolae Clima Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi