2ra-935/14 — Recuperarea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite a colaboratorilor vamali

dosarul nr. 2ra-935/14 prima instanţă: G. Moscalciuc instanţa de apel: M. Anton, M. Moraru şi I. Secrieru DECIZIE 21 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Svetlana Novac, Ion Corolevschi, Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinînd recursul declarat de Liubov Gasta, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Liubov Gasta împotriva Ministerului Justiţiei, intervenient accesoriu Biroul Vamal Cahul, cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Liubov Gasta, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 26 iunie 2013, c o n s t a t ă: La 18 februarie 2013, Liubov Gasta s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei, intervenient accesoriu Biroul Vamal Cahul, cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat. În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat că la 06 aprilie 2006, în privinţa sa a fost întocmit procesul verbal cu privire la contravenţie pentru faptul că în timpul controlului vamal a garniturii de tren nr. 6654 de pe ruta Etulia- Basarabeasca, au fost depistate mărfuri de larg consum în valoarea totală de 7720 lei, care au fost introduse pe teritoriul Republicii Moldova prin eludarea controlului vamal. Reieşind din conţinutul deciziei agentului constatator, Biroul Vamal Cahul, din 14 aprilie 2009, reclamanta a fost sancţionată contravenţional, fiindu-i stabilită o amendă în mărime de 5 unităţi convenţionale, cu confiscarea în folosul statului a tuturor mărfurilor deţinute.

Liubov Gasta a menţionat că la 28 mai 2009 a depus contestaţie împotriva deciziei anterior menţionată. Potrivit hotărîrii instanţei de judecată din 28 iunie 2011 a fost anulată decizia Biroului Vamal Cahul, din 14 aprilie 2009, iar cazul contravenţional în privinţa lui Gasta Liubov a fost încetat. 1 Biroul Vamal a fost obligat să-i restituie reclamantei toate bunurile ridicate în sumă de 7720 lei. Hotărîrea instanţei de judecată din 28 iunie 2011 a fost menţinută prin decizia Curţii de Apel Comrat din 29 decembrie 2011. Consideră, Liubov Gasta, că prin acţiunile organului vamal i-a fost cauzat un prejudiciu moral evaluat la 50000 lei, precum şi un prejudiciu material în sumă de 351,40 lei pentru cheltuielile suportate de către prima în legătură cu deplasările pentru primirea bunurilor sale.

Solicită, reclamanta, încasarea din contul pîrîtului în beneficiul său a sumei prejudiciului material cauzat în mărime de 351,40 lei şi a sumei prejudiciului moral în mărime de 50000 lei, cauzat prin acţiunile ilicite ale colaboratorilor Biroului Vamal Cahul. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 26 iunie 2013, acţiunea înaintată de Liubov Gasta împotriva Ministerului Justiţiei a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013 a fost respins apelul declarat de Liubov Gasta, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 26 iunie 2013. La 14 ianuarie 2014, Liubov Gasta a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii.

În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Astfel, Colegiul constată că recursul declarat la 14 ianuarie 2014 este depus în termen. Recurenta, Liubov Gasta, în motivarea recursului a indicat că, instanţele de judecată la adoptarea hotărârilor contestate au încălcat normele de drept material, nu au constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii. Liubov Gasta şi-a exprimat dezacordul cu privire la respingerea pretenţiei privind repararea prejudiciului material şi a celui moral cauzat, făcînd trimitere la prevederile Constituţiei Republicii Moldova şi ale Codului Civil.

Analizînd legalitatea actelor de dispoziţie atacate, prin prisma argumentelor invocate de participanţii la proces şi a materialelor din dosar, Colegiul consideră recursul drept întemeiat şi care urmează a fi admis din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. 1) lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. Actele cauzei denotă că în privinţa lui Gasta Liubov a fost întocmit procesul- verbal asupra contravenţiei vamale nr. 97/2009 din 06 aprilie 2009, pentru faptul introducerii pe teritoriul Republicii Moldova a mărfurilor de larg consum prin eludarea controlului vamal (f.d.

45). Potrivit deciziei Biroului Vamal Cahul din 14 aprilie 2009 pe dosarul de contravenţie administrativă nr. 97/2009, s-a decis recunoaşterea cet. Gasta Liubov vinovată de săvîrşirea contravenţiei administrative prevăzute de art. 193 alin. (10) 2 C.C.A., fiindu-i aplicată o amendă în mărime de 5 unităţi convenţionale, cu confiscarea în folosul statului a bunurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova în valoarea totală de 7720 lei (f.d. 41). Nefiind de acord cu decizia organului vamal din 14 aprilie 2009, la 18 mai 2009, Liubov Gasta a contestat-o în instanţa de judecată (f.d. 12-14). Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 28 iunie 2011, a fost admisă contestaţia depusă de Liubov Gasta, a fost anulată decizia Biroului Vamal Cahul din 14 aprilie 2009, cu încetarea cazului contravenţional în privinţa lui Gasta Liubov pe motivul inexistenţei faptului contravenţiei (f.d.

15-16). Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 29 decembrie 2011, a fost respins recursul depus de Biroul Vamal Cahul împotriva hotărîrii Judecătoriei Cahul din 28 iunie 2011 (f.d. 17-18). Este de menţionat şi faptul că la 18 februarie 2013, Liubov Gasta s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei, intervenient accesoriu Biroul Vamal Cahul, solicitînd repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile colaboratorilor vamali. Fiind investită cu examinarea pricinii, prima instanţă a respins acţiunea ca fiind neîntemeiată. Instanţa de apel prin decizia din 14 noiembrie 2013 a menţinut hotărîrea primei instanţe, respingînd apelul declarat de Liubov Gasta.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră concluziile formulate de instanţele ierarhic inferioare drept neîntemeiate, rezultate din aplicarea şi interpretarea incorectă a normelor de drept material, fapt care constituie temei de casare a acestora. În conformitate cu prevederile art. 12 Cod de procedură civilă, instanţa judecătorească soluţionează pricinile civile în temeiul Constituţiei Republicii Moldova, al tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, al legilor constituţionale, organice şi ordinare, al hotărîrilor Parlamentului, al actelor normative ale Preşedintelui Republicii Moldova, al ordonanţelor şi hotărîrilor Guvernului, al actelor normative ale ministerelor, ale altor autorităţi administrative centrale şi ale autorităţilor administraţiei publice locale.

În cazurile prevăzute de lege, instanţa aplică uzanţele dacă nu contravin ordinii publice şi bunelor moravuri. Potrivit art. 53 alin. (1) din Constituţie, persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei. De asemenea, reieşind din prevederile art. 14 Cod Civil, persoana lezată într- un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel. (2) Se consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum şi beneficiul neobţinut prin încălcarea dreptului (venitul ratat).

Mai mult decît atît, în conformitate cu art. 4 Cod de procedură civilă, sarcinile procedurii civile constau în judecarea justă, în termen rezonabil, a cauzelor de apărare a drepturilor încălcate sau contestate, a libertăţilor şi a intereselor legitime 3 ale persoanelor fizice şi juridice şi asociaţiilor lor, ale autorităţilor publice şi ale altor persoane care sînt subiecte ale raporturilor juridice civile, familiale, de muncă şi ale altor raporturi juridice, precum şi în apărarea intereselor statului şi ale societăţii, în consolidarea legalităţii şi a ordinii de drept, în prevenirea cazurilor de încălcare a legii.

Potrivit art. 6 par. 1 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa…”. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO (cauza Ziliberberg c. Moldovei) că respectivele prevederi sunt aplicabile şi prezenţei speţe, reieşind din faptul că abaterea pentru care Galinei Afanas i-a fost întocmit proces verbal, este prin natura sa, „penală” din punctul de vedere al Convenţiei.

Or, abaterea imputată recurentei face persoana în cauză pasibilă de o sancţiune care, datorită naturii sale şi gradului de severitate, ţine, de obicei, de domeniul „penal”. Reieşind din secţiunea 37 a Capitolului IX al Codului Vamal, autoritatea vamală, prin intermediul organului de urmărire penală din cadrul Serviciului Vamal şi din subdiviziunile lui teritoriale, este în măsură să efectueze urmărirea penală în toate cazurile atribuite prin lege în competenţa sa. Prin urmare, respectivului litigiu îi sunt aplicabile şi prevederile art. 1405 Cod Civil – Răspunderea statului pentru prejudiciul cauzat prin acţiunile organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată.

Conform alin. (1) al articolului anterior menţionat, prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii se repară de către stat integral, indiferent de vinovăţia persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată. Dat fiind faptul că în privinţa lui Gasta Liubov a fost încetat procesul contravenţional pe motivul inexistenţei faptului contravenţiei, Colegiul constată că instanţelele ierarhic inferioare eronat au concluzionat în privinţa lipsei temeiurilor la antrenarea răspunderii statului pentru acţiunile colaboratorilor vamali.

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a explicat și nu odată că drepturile omului trebuie să fie garantate de statele membre a Consiliului Europei nu în mod teoretic și iluzoriu, dar practic și efectiv. Interpretarea acestei obligații ține de buna credință și bunul simț al statului care a ratificat Convenția (CEDO). 4 Prin reparația echitabilă instituită ca obligația statelor membre ale Consiliului Europei se înțelege printre altele și achitarea victimei violării prejudiciu material, moral precum și cheltuielile legate de apărarea drepturilor sale. Astfel, prin reparaţie echitablă se va înţelege recunoașterea dreptului încălcat, precum și repararea prejudicilor (materiale, morale).

Articolul 41 CEDO prevede: „Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a Protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al Înaltei Părţi Contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă. Reieşind din cheltuielile suportate de către Liubov Gasta în mărime de 351,40 lei în legătură cu deplasările efectuate pentru primirea bunurilor confiscate, Colegiul consideră drept întemeiată cerinţa recurentei referitor la încasarea prejudiciului material, şi urmează a fi admisă. Art. 15 din Codul Civil prevede şi apărarea drepturilor personale nepatrimoniale ale persoanei.

Astfel, drepturile personale nepatrimoniale şi alte valori nemateriale sînt apărate în cazurile şi în modul prevăzut de prezentul cod şi de alte legi, în limita în care folosirea modalităţilor de apărare a drepturilor civile reiese din esenţa dreptului încălcat şi din caracterul consecinţelor acestei încălcări. Conform art. 1422 alin. (1) şi (2) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc. Prejudiciul moral se repară indiferent de existenţa şi întinderea prejudiciului patrimonial.

Conform art. 1423 alin. (1) Cod civil, mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate. Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luând în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate. Prin tragerea la răspundere contravenţională, lui Gasta Liubov i s-a adus atingere dreptului prevăzut la art. 53 din Constituţie, iar suferinţele psihice provocate trebuie compensate prin acordarea unor despăgubiri.

Totodată, instanţa de recurs reiterează că, în termenii Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, prejudiciul moral, se exprimă prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit astfel încât acesta să aibă efect compensatoriu şi nu trebuie să 5 constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor, şi nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor. Luând în consideraţie natura dreptului lezat, caracterul şi gravitatea suferinţelor suportate de Liubov Gasta, Completul consideră necesar de a acorda recurentei drept compensaţie morală suma de 5000 lei, reprezentînd o satisfacţie echitabilă cum indică art.41 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În opinia Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, suma de 5000 lei reprezintă o compensare suficientă, echitabilă şi nicidecum diminuată a prejudiciului moral cauzat. Prin urmare, instanţele ierarhic inferioare urmau să examineze pricina sub toate aspectele, dar nu să se limiteze în privinţa aplicabilităţii Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, la prezenta speţă. În consecinţă, decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, urmează a fi casate integral, cu emiterea unei noi hotărîri privind admiterea parţială a acţiunii depuse de Liubov Gasta împotriva Ministerului Justiţiei.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că normele de drept material au fost aplicate eronat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Liubov Gasta, a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu emiterea a unei noi hotărîri privind admiterea parţială a acţiunii formulate de către Liubov Gasta împotriva Ministerului Justiţiei, intervenient accesoriu Ministerul Finanţelor cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat. În conformitate cu art.art. 444, 445 alin. (1) lit. b), 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de Liubov Gasta.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 26 iunie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Liubov Gasta împotriva Ministerului Justiţiei, intervenient accesoriu Biroul Vamal Cahul, cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat, şi se emite o nouă hotărâre prin care: Se admite parţial acţiunea înaintată de Liubov Gasta împotriva Ministerului Justiţiei, intervenient accesoriu Biroul Vamal Cahul, cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat. 6 Se încasează din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul Liubov Gasta suma de 351,40 lei cu titlu de prejudiciu material şi suma de 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

În rest, acţiunea se respinge ca neîntemeiată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac Ion Corolevschi Oleg Sternioală Tatiana Vieru 7