2ra-1641/14 — Încasarea datoriei

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

Prima instanţă: Judecătoria Centru (judecător VL. Braşoveanu) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (judecători N. Cernat, A. Gavriliţa, A. Pahopol) Dosarul nr.2ra-1641/14 ÎNCHEIERE 21 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului Ala Cobăneanu Judecători Vera Macinskaia, Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Banca Comercială „Invesprivatbank” Societate pe Acţiuni (în proces de lichidare), în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Băncii Comerciale „Invesprivatbank” Societate pe Acţiuni (în proces de lichidare) împotriva Nataliei Stati cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Banca Comercială „Invesprivatbank” Societate pe Acţiuni (în proces de lichidare) şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 17 aprilie 2013. c o n s t a t ă La 11 iulie 2011 Banca Comercială „Invesprivatbank” Societate pe Acţiuni (în proces de lichidare) a depus cerere de chemare în judecată împotriva Nataliei Stati cu privire la încasarea datoriei. În motivarea acţiunii a indicat că în cadrul procedurii de lichidare a fost reziliat contractul de locaţiune nr. 1/02 din 19 martie 2007 încheiat între Natalia Stati în calitate de proprietar şi BC „Invesprivatbank” SA în calitate de locatar, în baza căruia a fost transmis spaţiul comercial cu suprafaţa de 270,60 m2 situat pe str. Puşkin 30 mun. Chişinău.

A mai menţionat că în urma procesului de predare-primire a spaţiului comercial, între proprietar şi locatar nu s-a clarificat situaţia privind deţinerea dreptului de 1 proprietate asupra aparatelor de condiţionare (Condiţioner York MBH35/MOH35; Condiţioner York MBH45/MOH45), în cele din urmă părţile au decis să nu le demonteze şi să le păstreze în starea existentă amplasate în incinta încăperii din str. Puşkin 30 mun. Chişinău, ceea ce conformă că acestea nu au fost preluate şi ulterior depozitate de BC „Invesprivatbank” SA. A invocat de asemenea că dreptul de proprietate asupra aparatelor de condiţionare menţionate se confirmă prin factura fiscală Seria nr. xx4063335 eliberată la 04 iunie 2007 şi ordinul de plată nr. 2749 din 05 iunie 2007 în sumă de 73679 lei, ce confirmă achitarea de către Bancă a bunurilor respective SRL „Sevacons”.

În baza înştiinţării Nataliei Stati din 03 decembrie 2009 privind procesul de procurare şi instalare a sistemei de ventilare şi aparatelor de condiţionare, BC „Invesprivatbank” SA a înaintat o pretenţie către SRL „Sevacons” pentru confirmarea dreptului de proprietate asupra bunurilor menţionate şi că bunurile au fost comercializate de BC „Invesprivatbank” SA, ca răspuns la această pretenţie SRL „Sevacons” prin scrisoarea din 25 ianuarie 2010, confirmă că în fapt aparatele de condiţionare a aerului livrate la obiect şi achitate de Bancă aparț in BC „Invesprivatbank” SA. În baza scrisorii din 25 ianuarie 2010 Nataliei Stati i-a fost înaintată pretenţia prin care s-a solicitat achitarea costului aparatelor de condiţionare, însă răspuns nu au primit.

BC „Invesprivatbank” solicită încasarea de la Natalia Stati a sumei de 73 679 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 17 aprilie 2013, acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013, a fost respins apelul declarat de BC „Invesprivatbank” SA (în proces de lichidare) şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 17 aprilie 2013. La 10 februarie 2014 BC „Invesprivatbank” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea să fie admisă.

BC „Invesprivatbank” SA în motivarea recursului a menţionat că dreptul de proprietate al Băncii asupra aparatelor de condiţionare se confirmă prin factura fiscală seria nr. XX4063335 din 04 iunie 2007 şi respectiv ordinul de plată nr. 2749 din 05 iunie 2007 în sumă de 73 679 lei, ce confirmă achitarea de către Bancă a bunurilor respective SRL „Sevacons”. Astfel, invocă că instanţele nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii. Indică că instanţele judecătoreşti greşit au ajuns la concluzia că Banca nu a prezentat careva înscrisuri care ar susţine declaraţiile făcute, or Banca a prezentat scrisoarea nr. 2-01/10 emisă de SRL „Sevacons”, care confirmă că a achitat 40% din preţul utilajului.

Totodată susţine că instanţele inferioare greşit au statuat asupra faptului că nu poate constituit ca dovadă a obligaţiei imputate Nataliei Stati factura prezentată din motiv că conform art. 514 Cod civil, obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit sau din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii. 2 Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către BC „Invesprivatbank” SA, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurenţilor de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către BC „Invesprivatbank” SA ca inadmisibil. 3 În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul declarat de către Banca Comercială „Invesprivatbank” Societate pe Acţiuni (în proces de lichidare) se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 4