3ra-380/14 — Contestarea actului administrativ

Dosar nr. 3ra-380/14 Instanţa de fond: Judecătoria Centru, mun. Chişinău Judecător: G.Bivol Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: N.Cernat A.Pahopol A.Gavriliţă Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 21 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii: Dumitru Mardari şi Vera Macinskaia examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Cozaru Ion , în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Cozaru Ion împotriva Ministerului Apărării cu privire la obligarea asigurării cu spaţiu locativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013, prin care apelul depus de către Cozaru Ion a fost respins iar apelul depus de către Ministerul Apărării a fost admis, hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 21 iunie 2013 a fost casată şi emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii, ACONSTATAT : La data de 14 decembrie 2012 reclamantul Ion Cozaru a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării, solicitînd obligarea ultimului să-l asigure cu spaţiu locativ, apartament cu două odăi în mun. Chişinău şi încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 3000 lei. În motivarea cererii sale Ion Cozaru a indicat că, pe data de 27 iulie 2001 a fost înmatriculat la studii în Colegiul Militar „Alexandru cel Bun” pe care l-a absolvit în 1 anul 2004. În timp ce îşi făcea studiile în instituţia militară Colegiul Militar „Alexandru cel Bun”, a încheiat contract de îndeplinire a serviciului militar cu Ministerul Apărării în persoana Comandantului (rector) Institutului Militar, colonelului Popa Gheorghe, pe termen de 6 ani şi 4 luni.

Conform prevederilor contractului menţionat, el s-a obligat că în perioada satisfacerii serviciului militar prin contract până la expirarea contractului, în anul 2009, să îndeplinească cinstit şi conştiincios prevederile jurământului militar şi ale Regulamentelor militare, ordinelor şi dispoziţiilor comandanţilor (şefilor). Din momentul includerii în tabelul nominal al unităţii şi din momentul semnării contractului de îndeplinire a serviciului militar asupra sa au început să se extindă obligaţiunile, drepturile, înlesnirile şi asigurările sociale stabilite pentru militarii prin contract. Din momentul semnării contractului de îndeplinire a serviciului militar, el s-a obligat să îndeplinească serviciul conştiincios, ordinele comandanţilor şi şefilor, iar în schimb să beneficieze de drepturile militarilor prin contract conform legislaţiei cu privire la Forţele Armate, în vigoare la data semnării contractului.

Unul din drepturile militarilor şi membrilor familiilor lor, la data semnării de către el a contractului de îndeplinire a serviciului militar prin contract, conform art. 9 pct.3 alin. (2) al Legii cu privire la protecţia socială şi juridică a militarilor şi a membrilor familiilor lor nr. 970 din 17.03.1992, are dreptul la asigurare cu spaţiu locativ din contul Structurii militare. Mai menţionează reclamantul că, în anul 2006 s-a căsătorit, la data de 26.02.2007, în familia sa s-a născut fiica Mădălina, iar la 30.03.2012 s-a născut a doua fiică - Ionela. La data de 20.08.2007 a depus raport pe linie de comandă în care a solicitat de a fi asigurat cu spaţiul locativ, conform normelor stabilite, adică cu apartament cu 2 (două) odăi din contul Ministerului Apărării.

Raportul a fost înregistrat cu numărul 285 din 20.08.2007. Conform acestuia el a fost inclus în lista generală a militarilor ce necesită asigurare cu spaţiul locativ în garnizoana Chişinău. Acest lucru este confirmat şi prin certificatul nr.72/457 din 29.11.2012. În baza documentelor depuse s-a decis, de a fi luat la evidenţă în lista generală a militarilor ce necesită asigurare cu spaţiul locativ în garnizoana Chişinău, la apartament cu 2 (două) odăi. Chiar dacă legislaţia în vigoare la data semnării de către el a contractului de îndeplinire a serviciului militar prevedea că ofiţerii urmau să fie asiguraţi cu spaţiu locativ în termen de un an de la data semnării contractului, sergenţii în termen de trei ani, iar persoanele din efectivul de soldaţi în termen de cinci ani de serviciu militar neîntrerupt, pînă în prezent cu spaţiul locativ el nu a fost asigurat.

Dreptul militarilor la spaţiul locativ a fost prevăzut şi de art. 21 din Legea cu privire la statutul militarilor nr. 162 din 22.07.2005. Din data luării la evidenţă pentru asigurarea cu spaţiul locativ din contul Ministerului Apărării al RM, la 20.08.2007 s-a adresat verbal de nenumărate ori de a fi asigurat cu spaţiul locativ conform raportului depus dar de fiecare dată, sub diferite pretexte, persoanele responsabile de asigurarea militarilor cu spaţiul locativ se eschivau de la onorarea de 2 către ei a obligaţiilor contractuale de a-1 asigura cu spaţiul locativ. Astfel, pînă în prezent Ministerul Apărării al RM nu l-a asigurat cu spaţiul locativ conform rîndului ocupat - apartament cu 2 (două) odăi.

Mai menţionează reclamantul că, pe data de 13.11.2012 a adresat o petiţie Ministrului Apărării al RM, în care a solicitat să fie asigurat cu spaţiul locativ - apartament cu 2 (două) odăi la care stă în rînd din 20.08.2007. Petiţia a fost înregistrată cu nr. 251-P din data 14.11.2012 şi remisă spre examinare Departamentului dotări al Ministerului Apărării. Pe data 10.12.2012 a primit răspunsul nr. 70/1244 din 10.12.2012, în care a fost informat despre rezultatele examinării petiţiei şi că legislaţia la care s-a referit a fost abrogată iar la moment Ministerul Apărării nu-1 poate asigura cu spaţiul locativ solicitat. Cu răspunsul dat nu este de acord, deoarece conform prevederilor Codului Civil al RM, Legea civilă nu are caracter retroactiv, iar în cazul situaţiilor juridice contractuale în curs de realizare la data intrării în vigoare a legii noi, legea veche va continua să guverneze natura şi întinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor.

Iar conform art. 267 din Codul Civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 21 iunie 2013, acţiunea depusă de Ion Cozaru a fost admisă, s-a dispus obligarea Ministeruli Apărării să-l asigure pe Cozaru Ion cu spaţiu loctiv conform legislaţiei locative în vigoare, conform rîndului stabilit, în dependenţă de componenţa familiei acestuia, la locul serviciului acestuia, cu încasarea concomitentă din contul Ministerului Apărării al RM în beneficiul lui Ion Cozaru a sumei cheltuielilor pentru asistenţa juridică în mărime de 3000 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013, apelul depus de către Cozaru Ion a fost respins.

Apelul depus de către Ministerul Apărării a fost admis, hotărîrea Judecătorei Centru, mun. Chişinău din 21 iunie 2013 a fost casată şi emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 24 ianuarie 2014 Cozaru Ion a depus cerere de recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi modificarea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 21 iunie 2013 cu pronunţarea unei noi hotărîri de admiterea acţiunii înaintate. În motivarea recursului Cozaru Ion a indicat că, decizia instanţei de apel a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi cu încălcarea normelor de drept procedural. Totodată, mai invocă recurentul că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului.

Din actele pricinii rezultă cu certitudine că decizia instanţei de apel a fost expediată în adresa recurentului la 09 ianuarie 2014. Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 C.P.C., completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios 3 Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul depus de către Cozaru Ion la data de 24 ianuarie 2014 a fost declarat în termen. La data de 27 februarie 2014, Ministerului Apărării RM a depus referinţă la cererea de recurs depusă de Cozaru Ion. Examinînd temeiurile recursului, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de către Cozaru Ion este inadmisibil.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) C.P.C., părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) C.P.C., cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C..

Mai mult de cît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat. Călăuzindu-se de prevederile art. 440 C.P.C. al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 C.P.C. şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) C.P.C., în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios 4 Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Cozaru Ion ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) C.P.C., completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de către Cozaru Ion se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari Vera Macinskaia 5